Melidava

Polenul de albine: compozitie chimica si aplicatii terapeutice

Dovezi stiintifice ca se poate slabi cu polen. De retinut: fara senzatie de foame….

Extras:

„Studiile clinice au confirmat activitatea hipolipidemică a BP (bee pollen = polen de albine = polen crud n.n.). El micșorează conținutul de lipide din serul sanguin al pacienților de la 35 la 20%. A fost folosit cu succes în hiperlipidemie și ateroscleroză la pacienții care nu reacționează la medicamentul antiaterosclerotic Grofibrat (fenofibratum)  și a micșorat agregarea plachetelor sanguine cu 30%. Pentru pacienții cu arterioscleroză, cu miopie avansată și atrofie optică parțială, BP a micșorat concentrația de colesterol din serul sanguin și a mărit câmpul vizual, stabilizând acuitatea vizuală.”

Articolul:

Bee pollen: chemical composition and therapeutic applications

1. Komosinska-Vassev, P. Olczyk, J. Kazmierczak, L. Mencner, K. Olczyk

Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine, 2015, Art. ID 297425

Introducere

Apiterapeuticele sunt agenți naturali care conțin grupe de compuși chimici cu acțiuni verificate. Compoziția chimică a polenului de albine (BP) depinde de sursa vegetală și originea geografică, de condițiile de climă, tipul de sol și rasa de albine, cuprinzând peste 250 de substanțe ce includ aminoacizi, lipide (trigliceride, fosfolipide), vitamine, macro- și micro-nutrienți și flavonoizi.

Bee Pollen (BP) este folosit în tratamentul apiterapeutic întrucât prezintă o serie de acțiuni, fiind antifungic, antimicrobian, antiviral, anti-inflamator, imunostimulator și analgezic local și de asemenea facilitează procesul de granulare în vindecarea rănilor produse de arsuri.

BP este un material brut din care albinele produc păstură. Ele colectează polen din anterele plantelor, îl amestecă cu o mică doză de secreții ale glandelor salivare sau cu nectar, și îl pun în coșulețe specifice (corbiculae) situate pe tibiile picioarelor posterioare. Aceste sunt denumite încărcături de polen. Albinele de câmp colectează și transportă polenul de albine către stup.

În stup, polenul colectat de albine, umectat cu salivă și mărunțit de căte albinele care nu zboară, este ambalat și depozitat în celulele fagurilor. Apoi, suprafața polenului colectat este acoperită cu un strat subțire de miere și ceară. Substanța care se formează este păstura care suferă o fermentație anaerobă și este conservată datorită acidului lactic format. Păstura (BB) constituie principala sursă de proteine a coloniei de albine și o sursă de componente nutriționale și substanțe minerale pentru lăptișorul de matcă (RJ) produs de albinele lucrătoare.

BP se găsește în anterele plantelor cu semințe sub formă de grăuncioare de 2,5 – 250µm. Pulberea de grăuncioare este înconjurată de un perete celular format din două straturi. Peretele interior este denumit intină, iar cel exterior exină. Exina este caracterizată de o rezistență ridicată la diferiți factori fizico-chimici. Pe suprafața sa se găsesc numeroși pori și cute, precum și un strat de balsam, toate acestea facilitând lipirea polenului de abdomenul albinelor.

În funcție de specia de plante, grăuncioarele de polen diferă ca formă, culoare, dimensiuni și greutate. Formele grăuncioarelor sunt diverse; rotunde, cilindrice, în formă de clopot, de țepi, sau triunghiulare. Greutatea lor este egală cu una sau mai multe duzini de micrograme. Majoritatea polenurilor constă din grăuncioare singulare care sunt uneori reunite între ele.

Culoarea polenului este variabilă, de la galben strălucitor la negru. Încărcătura coșulețului de polen, care este transportat către stup, constă de obicei din polen provenit de la o singură plantă. Se întâmplă uneori ca albinele să colecteze polen din specii diferite de plante. Grupul de plante din care se colectează polenul include macii, porumbul și lupinul, iar alte albine melifere colectează atât polen cât și nectar. Albinele nu colectează polen din iarbă, dar pot colecta ocazional spori fungici din plante atacate de mucegai.

Compoziția chimică a polenului

Polenul este un produs vegetal bogat în substanțe biologic active. În polenul plantelor din diferite specii au fost identificate peste 200 de componente. Cele mai importante sunt proteinele, aminoacizii, carbohidrații, lipidele și acizii grași, enzime și coenzime, compuși fenolici, vitamine și bioelemente.

Polenul conține în medie 22,7% proteină, inclusiv 10,4% aminoacizi esențiali (metionină, lizină, treonină, histidină, leucină, izoleucină, valină, fenilalanină și triptofan. Aceste componente proteice sunt esențiale pentru viață, iar organismul nu le poate sintetiza. În polen se găsesc cantități importante de acizi nucleici, în special ARN. Carbohidrații digerabili se găsesc în medie în proporție de 30,8%, din care 25,7 % zaharuri reducătoare, în principal fructoză și glucoză.

Lipidele se găăsesc în polen în proporție de aprox. 5,1%, dintre care trebuie menționate acizii grași esențiali (EFA). Acizii linoleic, γ-linoleic și archaic constituie 0,4%, fosfolipidele 1,5%, iar fitosterolii, în special P-sitosterolul, în proporție de 1,1%.

Componentele fenolice constituie în medie 1,6%, incluzând flavonoizi, leucotriene, catechine și acizi fenolici. Flavonoizii constituie 1,4%, în principal kaempferol, quercetină și izorhamnetină, iar grupul acizilor fenolici (1,1%) conține în principal acid clorogenic.

Polenul este o sursă de vitamine liposolubile (0,1%) precum provitamina A, vitaminele E și D, și de vitamine hidrosolubile (B 1, B2, B6 și C), acizii pantotenic, nicotinic și folic, rutin, biotină și inozitol, în cantitate totală de 0,7% în produsul integral.

Bioelementele (1,6%) includ macronutrienți (Ca, P, Mg, Na, K) și micronutrienți (Fe, Cu, Zn, Mn, Si, Se), ultimul în proporție de 0,02%.

Conform National Data, conținutul mediu din principalele ingrediente în polenul uscat cu aer la 40°C este de; 32,8% proteină (inclusiv aminoacizii esențiali 11,5%), 40,7% zaharuri reducătoare (inclusiv 3,7% sucroză), 12,8% lipide, 0,19% vit. C, 0,07% β-caroten și 4,0% bioelemente.

Pentru a colecta încărcăturile de polen se folosesc echipamente speciale, capcanele de polen, care preiau o parte din coșulețul cu polen de la albinele de câmp ce revin la stup. Revenirea la stup poate întâmpina piedici, și ele pot pierde o parte din polen. Există mai multe tipuri de capcane de polen, dar perforațiile au la toate aprox. 5mm.

Pierderile de polen (prin colectare n.n.) mobilizează albinele, care măresc numărul de albine de câmp și numărul de zboruri. Cantitatea de polen colectată de o colonie într-o zi este de 50 – 250g, iar o colonie produce anual 1 – 7kg de BP.

Păstura este colectată prin raclarea sa din faguri cu o furcă specială și apoi este atenuată cu 1:5 miere caldă. După păstrare timp de câteva zile, păstura se depune pe fundul containerului fiind mai grea și se separă de miere. După punere în borcane, acestea se închid etanș și se depozitează în locuri reci și întunecate.

Activitatea și proprietățile biologice ale polenului

Studiile farmacologice efectuate pe iepuri și șobolani au arătat că polenul prezintă activitate hipolipidemică, micșorând conținutul total de lipide și triacilgliceroli din plasmă, micșorează concentrația de lipide din ser, corelat cu conținutul în hormonii insulină, testosteron și tiroxină, care amplifică metabolismul lipidelor.

Studiile clinice au confirmat activitatea hipolipidemică a BP. El micșorează conținutul de lipide din serul sanguin al pacienților de la 35 la 20%. A fost folosit cu succes în hiperlipidemie și ateroscleroză la pacienții care nu reacționează la medicamentul antiaterosclerotic Grofibrat (fenofibratum)  și a micșorat agregarea plachetelor sanguine cu 30%. Pentru pacienții cu arterioscleroză, cu miopie avansată și atrofie optică parțială, BP a micșorat concentrația de colesterol din serul sanguin și a mărit câmpul vizual, stabilizând acuitatea vizuală.

Polenul și extractele din polen, în special cele liposolubile, au fost folosite cu succes post-infarct și în deficiențe ale circulației sistemice și hipertensiune arterială. Doze mici de polen administrate bătrânilor au permis inhibiția modificărilor aterosclerotice ale vaselor de sânge și îmbunătățirea fluxului sanguin cerebral.

Activitatea hipoglicemică a BP se datorează prezenței acizilor grași nesaturați, fosfolipidelor și fitosterolilor. La persoanele care folosesc BP a fost confirmată o micșorare a capacității de agregare a plachetelor și creșterea activității sistemului fibrinolitic, indicând un efect antiaterosclerotic care protejează împotriva bolilor de inimă și AVC.

Studiile efectuate pe animale au demonstrat acțiunea de detoxifiere a BP. Șobolanii au fost otrăviți cu solvenți organici – tetraclorură de carbon și tricloretilenă – precum și cu ethionină și fluorură de amoniu, acestea producând distrugeri ale celulelor hepatice, și cu galactozamină, care imită modificările produse de hepatita virală, cu etanol și alcool alilic, care induc steatoză și ciroză, precum și cu medicamente – paracetamol și hidrocortizon. Sub influența acestora au fost determinate concentrații mari ale enzimelor alanină și aspartat transaminaze, fosfatază acidă și bilirubină. BP a micșorat concentrațiile acestor substanțe în serul sanguin, chiar până la nivelul fiziologic, ceea ce dovedește efectul terapeutical al BP asupra țesutului hepatic. La administrare împreună cu substanțe toxice, BP a protejat celulele ficatului împotriva efectelor nocive ale acestora, ceea ce demonstrează capacitatea de a preveni intoxicarea. În procesul de detoxificare un rol important au polifenolii, în special acizii fenolici și flavonoizii.

Trebuie menționată activitatea de detoxifiere a BP și BB în fenomene precum bolile profesionale, contaminarea cu metale grele, gaze și pulberi industriale, sau cu medicamente (de ex. preparate antireumatice și anti-inflamatoare), sau cu antibiotice.

BP este caracterizat și printr-o activitate anti-inflamatoare ridicată, comparabilă cu cea a anti-inflamatoarelor nonsteroidale (naproxen, analgin, fenilbutazonă sau indometacin).

Mecanismul efectului anti-inflamator este inhibiția activității ciclooxigenazei și lipoxigenazei, enzime care catalizează conversia acidului arahidonic la compuși toxici precum prostglandine și leucotriene, care induc inflamații acute și cronice în țesuturi. Un extract concentrat din BP în doze de 50mg a eliminat cu 75% umflarea lăbuței animalelor indusă prin administrare de carrageenan. Compușii care determină această activitate sunt flavonoizii, acizii fenolici, acizii grași și fitosterolii. BP este recomandat în stări inflamatorii acute și cronice, stări degenerative în fazele inițiale și boli colestatice ale ficatului, precum și în distrugeri toxice și posttraumatice ale acestui organ.

BP este propus și ca suplement nutrițional. Au fost efectuate experimente de furajare a animalelor cu BP. Șoarecii și șobolanii furajați cu BP au prezentat un conținut mai mare de vitamina C și Mg în timus, mușchiul inimii și mușchii scheletului, precum și un conținut mai mare de hemoglobină și un număr mai mare de celule roșii sanguine în comparație cu animalele care au primit furaje standard. De asemenea, BP a prelungit durata de viață a animalelor experimentale.

La animalele menținute în starvare și cele hrănite fără vitamine, BP a produs creșteri mai rapide în greutate față de hrana normală. BP are o valoare nutrițională ridicată și capacitatea de a suplementa rapid deficiențele nutriționale din organismul animalelor, datorită conținutului său în aminoacizi, vitamine și bioelemente.

Proprietățile nutriționale și de reglare a proceselor metabolice se folosesc, printre altele, în cazuri de copii lipsiți de poftă de mâncare, cu întârzieri de dezvoltare și malnutriție. Se recomandă administrarea de BP în perioadele de refacere, după intervenții chirurgicale și la persoanele mult solicitate prin activitate fizică și mentală.

Au fost indicate proprietățile adaptogenice ale polenului, bazate pe creșterea rezistenței la factori fizici, chimici și biologici nocivi în; (1) creșterea capacităților fizice ale organismului față de sarcini fizice excesive, care afectează sistemul nervos central, prin îmbunătățirea funcțiilor creierului în învățare, memorie, înțelegere, gândire și capacitate de concentrare, și (2) creșterea capacității sistemului imun împotriva infecțiilor.

Extractele etanolice din BP prezintă activitate antibiotică eficientă împotriva patogenilor, bacterii Gram-pozitive precum Staphylococcus aureus și Gram-negative precum Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa și asupra fungilor precum Candida albicans. Această activitate este datorată acizilor fenolici și flavonoizilor.

BP prezintă activitate anti-alergenică, protejând celulele mast împotriva degranulării prin punere în libertate de histamină care este un exponent al reacțiilor alergice. De ex. BP inhibă cu 62% punerea în libertate de histamină din celulele mast, indusă de serul care conține anticorpi anti-IgE.

BP închide capilarele, atenuează umflarea de origine cardiovasculară și renală și are efect spasmolitic asupra mușchilor netezi, în special din vezică și uretră.

Este cunoscut de mult timp efectul benefic al BP în inflamațiile prostatei. A fost confirmat clinic că în inflamațiile non-bacteriene de prostată  BP îmbunătățește starea pacienților micșorând durerile. Acest efect pozitiv a fost observat în cazurile de hiperplazie benignă de prostată și în stadiul inițial al cancerului de prostată. Dacă BP este administrat împreună cu agenții chemoterapeutici, crește semnificativ efectul terapeutic.

BP, administrat împreună cu antidepresive, permite scăderea dozei acestora și îmbunătățește rapid situația. De asemenea scade riscul de dependențe sau producerea de efecte secundare. Datorită proprietăților sale nutriționale și îmbunătățirii fluxului de sânge, BP mărește capacitățile mentale și întărește sistemul nervos afectat de stres sau suprasolicitare. BP este eficient în tratamentul supraepuizării fizice și mentale, asteniei și apatiei.

Efecte deosebit de bune se obțin în depresiile cauzate de scăderea energiei vitale, în special la persoanele în vârstă. Folosirea pe termen lung de BP, chiar în doze mici, reface dorința de viață și întărește fizic organismul.

În geriartrie au fost obținute rezultate bune cu BP și BB în simptomele de îmbătrânire prematură și în inerția neurastenică la bătrâni. BP poate fi folosit în tratamentul alcoolismului cronic. Doze mici de BP și tranchilizante împreună cu administrarea de fluide permit atenuarea simptomelor de abstinență și micșorarea duratei lor. Deficiențele în  proteine, vitamine și bioelemente, în special de Mg, care apar în alcoolismul cronic, sunt suplementate în mare măsură de BP.

Polen crud

Căi și doze de administrare

Pentru adulți se folosesc terapeutic 20 – 40g/zi. Dacă o linguriță conține 7,5g BP, atunci se recomandă o doză de 3 – 5 lingurițe pentru adulți și 1 – 2 lingurițe pentru copii. BP se administrează de 3 ori pe zi înainte de masă, iar durata tratamentului este de 1 – 3 luni, care poate fi repetată de 2 – 4 ori pe an. Perioada optimă pentru tratament este între iarnă și primăvară și între vară și toamnă. În terapiile combinate și în bolile cronice se folosesc doze mai mici de polen împreună cu celelalte medicamente.

BB, ca produs cu acțiune mai puternică decât polenul, se administrează de obicei în cantități mai mici pentru perioade mai scurte de timp. În România, au fost obținute aceleași rezultate în tratamentul hepatitei cronice pentru BB administrată în cantități de 30g/zi timp de o lună și aceeași doză de BP administrată timp de 3 luni.

Pentru a mări digestibilitatea în organism grăuncioarele de polen se macină sau sunt extrase în apă caldă. În mediu apos, grăuncioarele de polen se umflă, iar după 2 – 3 ore crapă și pun în libertate componentele valoroase. În acest scop se mai folosesc lapte, sucuri de fructe sau de legume. BP măcinat se poate amesteca cu alte produse în raportul 1:1 – 1:4 folosind miere, unt, brânză de vaci, iaurt, gemuri, glucoză, ș. a. Amestecul cu polen se administrează în cantitatea de o linguriță de 3 ori pe zi, însă în numeroase boli se recomandă polenul tratat cu enzime.

Trebuie subliniat că BP brut nemăcinat, bine mestecat înainte de a fi înghițit, este folosit de către organism numai în proporție de 10 – 15%. După măcinare accesibilitatea sa crește până la 60 – 80 %.

BP în tratamentul arsurilor

Apiterapia este recunoscută printre tratamentele moderne și convenționale întrucât folosește efectele farmaceutice ale fracțiilor standardizate, farmacologic active, obținute din produsele apicole. Proprietățile antioxidante, imunomodulatoare, de accelerare a epitelizării, bacteriostatice și anestezice au confirmat folosirea lor în tratamentul arsurilor. Un alt fapt important este acela că BP are un puternic efect anti-inflamator, mișorează timpul de vindecare, disconfortul, durata și intensitatea suferințelor, fiind și mai ieftin. Mecanismul efectului anti-inflamator este inhibiția enzimelor care contribuie la creșterea cantității de mediatori ai procesului inflamator în țesuturi. În principal, flavonoizii și acizii fenolici determină aceste acțiuni, însă și acizii grași și fitosterolii contribuie la acest proces.

Kaempferolul din BP deține capacitatea de a inhiba activitățile hialuronidazei, enzima care catalizează depolimerizarea acidului hialuronic, și elastazei, care hidrolizează elastina, întărește țesutul conjunctiv și închide vasele de sânge. Astfel se produce micșorarea transudatelor (?), a reacțiilor inflamatoare și a umflărilor. Se îmbunătățește circulația sângelui, pielea este umectată și netedă. Acțiunea antiedematoasă, anti-inflamatoare și analgezică a flavonoizilor poate proveni și de la alte componente; de ex. quercetina, care prin inhibiția activității histidină decarboxilazei, micșorează concentrația de histamină din organism. Prin inhibiția cascadei metabolismului acidului arahidonic, care micșorează la rândul său cantitatea de prostaglandine pro-inflamatoare și produce un efect anti-inflamator, se elimină durerea locală și se previne agregarea plachetelor.

Trebuie menționat că unul dintre factorii care întrerup procesul de vindecare este infecția. Deosebit de susceptibile la infecții sunt plăgile post-arsură. Arsurile extinse constituie poarta prin care pătrund microorganismele ce cauzează infecții, iar țesutul necrotic este un mediu favorabil pentru dezvoltarea acestor microorganisme. Mecanismul terapeutic ale produselor folosite în apiterapie se bazează – printre altele – pe activitatea antimicrobiană și pe inducerea proceselor de regenerare ale țesuturilor distruse. Aceste proprietăți indică posibilitatea de a utiliza produse de apiterapie în tratamentul arsurilor și ulcerațiilor de diferite etiologii. Studiile efectuate arată că unguentele cu extracte din BP prezintă activitate antimicrobiană împotriva bacteriilor din plăgile post-arsură, fără efecte secundare, constituind o alternativă la tratamentul topic convențional.