Melidava

BENEFICII PENTRU SANATATE SI UTILIZARI IN MEDICINA A POLENULUI DE ALBINE

Health benefits and uses in medicine of bee pollen

Adriane Alexandre Machado De-Melo și Ligia Bicudo de Ameida-Muradian

J.M. Alvarez-Suarez (ed) ”Bee Products – Chemical and Biological Properties” Springer International Publishing AG 2017

Extras: „Polenul de albine a demonstrat potențial antitumoral mai mic sau mai mare împotriva unor tipuri de cancere. Acest potențial poate fi legat de capacitatea antioxidantă a componentelor care acționează prin eliminarea sau inactivarea speciilor reactive, sau de inducerea apoptozei celulelor carcinogenice, stimularea secretării TNF-α sau de întărirea sistemului imunologic. BP pare să micșoreze efectele toxice asociate cu folosirea medicamentelor folosite în tratamentul cancerelor.”

Introducere

BEE POLEN (BP) = polen de albine este rezultatul aglomerării polenului colectat de albinele Apis mellifera L. care își folosesc secrețiile salivare pentru aglutinarea grăuncioarelor. În Egiptul Antic BP era denumit ”pulbere dătătoare de viață”. Hippocrates și Pythagora recomandau consumarea de BP pacienților datorită potențialului său terapeutic. În America de Nord s-au găsit semne ale consumului intern de către populațiile indigene între 1400 ien și 200 en. Recent, consumul a devenit urmarea cererii de produse naturale, complementare regimului alimentar, sau cu efecte terapeutice.

Beneficiile pentru sănătate asociate BP sunt legate de prezența componentelor care dețin potențialul biologic de a inhiba dezvoltarea microorganismelor și de a preveni stresul oxidativ, identificat drept una dintre cauzele bolilor degenerative, precum cancerele, bolile cardiovasculare și degenerările neuronale. BP este folosit ca rejuvenator sau ca tonic, pentru mărirea rezistenței fizice și ca ajutor în tratamentul infirmităților respiratorii, dereglărilor hormonale și pentru prevenirea îmbolnăvirilor.

Activitate antibacteriană

Compușii antibacterieni pot fi definiți drept cei care, în concentrații mici, inhibă selectiv dezvoltarea bacteriilor sau le inactivează, putând fi folosiți în tratamentul sau prevenirea infecțiilor sau ca suplemente în formulări alimentare. În industrie sunt folosiți pentru a îmbunătăți viteza de dezvoltare și/sau conversia alimentară a animalelor si funcționează ca stimulenți ai creșterii. În agricultură, sunt parte a măsurilor adoptate pentru controlul bolilor bacteriene.

BP conține componente care inhibă creșterea bacteriilor Gram-pozitive și –negative. Substanțele care dețin capacități antibacteriene din alimente acționează prin inactivarea enzimelor, promovarea de modificări ale permeabilității membranelor și pierderi de material celular, sau prin inactivarea sau distrugerea materialului genetic al celulelor bacteriene.

Compușii fenolici sunt principalii agenți antibacterieni din BP, fără a fi singurii. Derivații de spermidină din BP dețin și ei un potențial antibacterian important. Chiar unii acizi grași posedă proprietăți antibacteriene, iar glucozoxidaza, o enzimă produsă de către albine și adăugată în timpul formării grăuncioarelor, determină o parte din efectul antibacterian al BP.

Pentru BP din Brazilia există o corelație pozitivă între conținutul total de compuși fenolici și inhibiția dezvoltării bacteriilor Gram pozitive și negative, dar acțiunea nu este legată de totalitate, ci mai mult de anumiți compuși fenolici specifici. Graikou et al. au testat cromatografic acțiunea flavonoizilor izolați din extracte de BP. Flavonoizii au exercitat o puternică activitate împotriva bacteriilor Gram pozitive ceea ce i-a determinat pe autori să asocieze o parte semnificativă a acestei acțiuni cu prezența acestor componente. După Almeida, cu cât gradul de hidroxilare este mai mare, cu atât toxicitatea crește.

Procesarea influențează activitatea antibacteriană a BP. Într-un studiu cu mostre heteroflorale din Brazilia s-a observat că condițiile de deshidratare influențează activitatea antibacteriană, întrucât modul de procesare influențează conținutul de fenoli. Valorile MIC pentru S. aureus, S. pyogenes, E. coli și Klebsiella au fost mai mici la mostrele liofilizate față de cele deshidratate în etuve încălzite electric.

Capacitatea antibacteriană a BP diferă în funcție de microorganism, bacteriile Gram pozitive fiind mai sensibile decât cele Gram negative, iar Staphylococcus aureus fiind microorganismul cel mai sensibil la BP. Rezistența mai mare a bacteriilor Gram negative pare a fi legată de membrana exterioară care acoperă celula, a cărei structură chimică restrânge penetrarea de către anumite substanțe.

Solventul/diluția folosite în procesul de extracție influențează rezultatele. În cazul extractelor metanolice (99,9% metanol) a fost observat un efect de inhibiție mai mare față de E. coli, în timp ce în cazul extractelor etanolice (70% etanol) cel mai mare efect a fost observat în cazul unui fung. Aceste diferențe sunt determinate de componentele extrase de către fiecare solvent/diluție. Fatrcova-Sramkova et al. au evaluat extractele etanolice și metanolice din BP și au concluzionat că cele etanolice sunt mai active. …

Pascoal et al. au testat, folosind metoda microdiluției, 8 extracte metanolice din BP provenite din Portugalia și Spania, efectele asupra inhibiției Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa și Escherichia coli. Tulpinile de S. aureus au fost cele mai vulnerabile, cu valori MIC 1,81-4,28mg/mL, față de P. aeruginosa (3,71-6,96mg/mL și E. coli (4,08-9,42mg/mL). În mostre colectate din 5 Portuguese Nature Reserves, Morais et al. au arătat că extractele metanolice au fost mai eficiente în cazul bacteriilor Gram pozitive (S. aureus, B. cereus) față de cele Gram negative (Salmonella typhi, E. coli).

Mostrele monoflorale colectate în Montesinho Nature Reserve din Portugalia au fost extrase cu n-hexan iar apoi testate prin metoda difuziunii în agar. Extractul lipofil din BP de Cistus laudanus a fost cel mai eficient în inhibiția dezvoltării bacteriene, urmat de extractul din BP de Castanea sativa și apoi de extractul lipofil din BP de Rubus sp. Extractele conțineau în principal acizi grași, steroli, alcooli alifatici cu catene lungi și cantități mai mici de alcani și alchene. Acizii grași, de ex. acidul linoleic sunt compuși antimicrobieni cunoscuți.

În Egipt, BP monofloral a fost extras cu metanol și analizat. Au fost obținute rezultate diferite în funcție de originea botanică a mostrelor de BP de Trifolium alexandrinum (E. coli, S. aureus și Listeria monocytogenes; 320µ/mL; Salmonella enteridis 640µg/mL, P. aeruginosa 1280µg/mL) și BP de Zea mays (S. enteridis, E.coli, S.aureus și L. monocytogenes 320µg/mL, P. aeruginosa 640µg/mL. Mohdaly et al. au evaluat extracte metanolice din BP monofloral din Zea mays produs în Egipt, obținând valori mai mari pentru MIC; 0,30mg/mL (L. monocytogenes), 0,78mg/mL (S. aureus), 1,25mg/mL (E. coli) și 1,35mg/mL (Salmonella enterica).

Fatrcova-Sramkova et al. au analizat diferite extracte din mostre monoflorale proaspete din Slovacia prin metoda difuziunii în agar. După 23 ore de incubare, sensibilitatea microorganismelor la extractul etanolic (70% etanol) din BP de Papaver somniferum a urmat succesiunea S. aureus ˃ E. coli ˃ L. monocytogenes ˃ Salmonella enterica ˃ P. aeruginosa; la extractul etanolic din Brassica napus subsp. napus; L. monocytogenes ˃ P. aeruginosa  și Salmonella enterica ˃ P. aeruginosa și extractul din Helianthus annuus: Salmonella enterica ˃ S. aureus ˃ Listeria monocytogenes și E. coli ˃ P. aeruginosa.

De-Melo a evaluat extracte metanolice din BP monofloral și heterofloral produse în Brazilia. În cazul tulpinilor Gram pozitive au fost observate valorile MIC: 1,1-6,5mg/mL Streptococcus pyogenes și 1,6-7,2mg/mL Staphylococcus aureus. În cazul tulpinilor Gram negative, valorile MIC au fost; 1,9-8,4mg/mL E.coli și 2,4-9,4mg/mL Klebsiella sp. O mostră monoflorală din Mimosa scabrella produsă în sudul Braziliei a prezentat cea mai mare activitate antibacteriană împotriva tuturor microorganismelor testate, iar o mostră heteroflorală cu polen predominat de Mimosa caesalpiniaefolia și Myrcia, produsă în regiunea de SE a avut o activitate antibacteriană mai mică.

Într-un alt studiu cu mostre colectate din sudul Braziliei nu au fost găsite activități inhibitorii sau bactericide la extractele etanolice (etanol 70%) împotriva bacteriilor testate. În Turcia, extractele metanolice din BP în concentrații de 0,02-2,5% nu au prezentat activități antimicrobiene.

În Tunisia, extracte din BP monoflorale de Phoenix dactylifera au inhibat dezvoltarea Bacillus subtilis, B. cereus, S. aureus, Enterococcus faecalis, Micrococcus luteus, L. monocytogenes, Samonella enterica serotip Typhimurium, E. coli și Klebsiella pneumoniae.

Mostre colectate în Maroc au prezentat activitate împotriva S. aureus, B. cereus, P. aeruginosa și E. coli, tulpini izolate de la subiecți umani și rezistente la antibiotice. Mostrele nu au fost extrase ci numai diluate. Cabrera și Montenegro au testat extracte apoase din BP produs în Chile. MIC pentru S. aureus și S. pyogenes a fost 21mg/mL, iar MIC pentru P. aeruginosa și E. coli a fost de 41 și 82mg/mL.

În Grecia, Graikou et al. au evaluat extracte metanolice din BP, iar MIC a variat între 0,74mg/mL pentru S. aureus și peste 10mg/mL pentru E. coli. Aceste extracte au fost bogate în zaharuri, acizi grași și esteri ai acestora și în acizi fenolici (p-cumaric, ferulic și cafeic și esterii lor cu glicerol). Flavonoizii izolați din extracte au fost mai eficienți împotriva bacteriilor Gram pozitive (S. aureus, S. epidermidis) decât împotriva celor Gram negative (E. coli, Enterobacter cloacae, Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa).

Kacaniova et al. au determinat activitatea antibacteriană a extractelor etanolice din BP provenit din Slovacia împotriva genului Clostridium. Extracte la concentrații de BP de 25 și 50% au inhibat cel mai mult dezvoltarea C. butyricum, C. histolyticum, C. intestinale, C. perfringes și C. ramosum.

Basim et al. au observat că extracte metanolice din BP provenit din Turcia au inhibat dezvoltarea a 13 specii diferite de patogeni bacterieni agricoli, cu Agrobacterium tumefaciens fiind cel mai sensibil, iar Pseudomonas syringae cel mai rezistent. Rezultatele sugerează că extractele din BP pot constitui o alternativă în protecția semințelor și pentru evitarea transmiterii acestor patogeni.

Acțiunea antibacteriană a BP a fost testată in vivo. Krocko et al. au evaluat acțiunea antibacteriană a BP în tractul gastrointestinal al puilor broiler. Produsul a fost inclus în furajele păsărilor cu scopul de a îmbunătăți conversia hranei, performanța, creșterea și sănătatea puilor prin mecanisme asociate tractului intestinal și colonizării bacteriilor. S-a constatat o micșorare a numărului de bacterii din familia Enterobacteriaceae în tractul gastrointestinal.

Olczyk et al. au testat preparate pe bază de extracte din BP și produse farmaceutice în tratamentul arsurilor la porcine. Folosirea preparatelor pe bază de BP a micșorat timpul de cicatrizare și a afectat pozitiv starea generală a animalelor, prevenind infecțiile cauzate de microorganisme în țesutul proaspăt format.

Activitate antioxidantă

Consumul zilnic de antioxidanți în hrană poate preveni stresul oxidativ, bolile și îmbătrânirea celulară. Un alt beneficiu al antioxidanților naturali este creșterea stabilității oxidative în produsele alimentare, cosmetice și medicinale.

BP conține componente cu capacitate antioxidantă mai mare decât mierea și similară cu cea a fructelor roșii.

Acizii fenolici și flavonoizii sunt agenții principali ai capacității antioxidante a BP. Aceste substanțe pot ceda atomi de hidrogen speciilor reactive, stabilizându-le. Campos et al. au evaluat extracte etanolice din BP de Eucalyptus globulus și au constatat că fracția fenolică este cea  mai activă, deși nu produce singură întreaga activitate. Alți antioxidanți precum provitamina A sau vit. E și C contribuie la capacitatea antioxidantă a BP.

Tipul și cantitatea din fiecare antioxidant depinde de originea botanică, deși se produc variații în BP monoflorale provenite de la aceeași specie botanică, ceea ce arată că diferențele între genotipuri, condițiile de climă, temperatura, stresul hidrologic, intensitatea luminii și condițiile de sol pot afecta compoziția polenului plantelor.

Trebuie luate în considerare condițiile de procesare și depozitare. De-Melo et al. au analizat BP din statul Sao Paulo – Brazilia după deshidratare în diferite condiții și au concluzionat că capacitatea antioxidantă este mai mare la mostrele liofilizate față de cele deshidratate în etuve electrice cu circulație forțată a aerului. Dominguez-Valhondo et al. au observat un impact negativ determinat de procesul de deshidratare asupra capacității antioxidante a BP monofloral din Cistus laudanifer colectat în Chile. Referitor la depozitare, Campos et al. au observat o micșorare a capacității antioxidante a BP din Portugalia de până la 50% în trei ani.

Determinarea capacității antioxidante implică două etape; extracția componentelor și testul de activitate. Condițiile de extracție, în special solventul și diluția influențează rezultatele. De-Melo a testat eficiența a trei metode în extracția a 64 mostre de BP din Brazilia; pentru 70% din ele, o extracție  efectuată cu 50% metanol și 70% acetonă a fost eficientă, iar la 27% din mostre au fost observate cele mai mari capacități antioxidante într-o extracție efectuată cu etanol 70%. Rezultatele pot fi legate de caracteristicile componentelor și de afinitatea lor cu solvenții. LeBlanc et al. au comparat 8 solvenți cu diferite polarități, cu concluzia că metanolul și dimetilformamida au fost cei mai eficienți cu mostre din North Tuscon, SUA. Perez-Perez et al. au obținut rezultate mai bune cu extractele etanolice decât cu cele metanolice sau apoase în BP din Merida, Venezuela.

Capacitatea antioxidantă a BP colectat în Brazilia variază între 0,35-13,4 mg/mL (extracție cu etanol 70%; metoda DPPH) și 133-576µmol TE/g (etanol 70%; metoda ORAC). Valori similare au fost găsite în extracte în etanol 95% din mostre provenite din Italia. Analizele  DPPH și ORAC au indicat capacități antioxidante de 215µg/m L și 544µmol TE/g (BP din Cistus sp.) și 641µg/m L și 519µmol TE/g (BP din Rubus sp.).

În Portugalia, mostrele colectate din cinci rezerve naționale sau achiziționate din comerț au prezentat valori EC50 similare prin metoda DPPH (2,0-6,7mg/m L) și metoda BCB (3,1-6,5mg/m L). În Spania capacitatea antioxidantă a mostrelor a fost de 3,3-5,1mg/mL (DPPH) și 1,1-1,2mg/mL (metoda TBARS). În toate experimentele au fost analizate extracte metanolice.

Campos et al. au găsit în extracte etanolice (50% etanol) din mostre de BP monofloral (Portugalia) următoarele capacități antioxidante EC50 40µg/mL pentru BP de Eucalyptus globulus și peste 500µg/mL pentru BP de Cistus laudanifer, Echium plantagineum și Erica australia. În Brazilia, De Melo a sugerat că cu cât este mai mare participația genului Eucalyptus la BP cu atât mai mare este capacitatea antioxidantă. Fereire et al. au găsit cel mai mare potențial antioxidant în mostre cu 50-70% BP din genul Eucalyptus.  Menezes et al. au identificat cele mai mari capacități antioxidante în mostre în care predomina acest gen și a observat o corelație pozitivă între acest tip de polen și conținutul de fenoli și flavonoizi. Arruda a găsit o corelație negativă între activitatea antioxidantă și acest gen de plante. Aceste rezultate sunt legate de diferite origini geografice și de specii diferite de eucalipt.

În NE Algeriei cea mai mare capacitate antioxidantă a prezentat BP monofloral de morcov sălbatic, urmat de cel din rosmarin. În BP monofloral din deșertul Sonora (SUA), LeBlanc et al. au comunicat o capacitate antioxidantă mai mare la mostrele de BP din Yucca față de BP din Washingtonia. În Chile, capacitatea antioxidantă a BP monofloral din Escallonia rubra a fost mai mare decât cea a BP monofloral din Lotus pedunculatus. Originea geografică influențează capacitatea antioxidantă a BP monofloral.

Leja et al. au analizat extracte metanolice (80% metanol) a mostrelor de BP monofloral din regiunea Cracovia din Polonia și le-a clasificat în trei grupe; ridicată (Lupinus polyphyllus, Phacelia tanacetifolia, Trifolium sp., Sinapis alba, Robinia pseudoacacia și Aesculus hippocastanum), medie (Zea mays, Chamerion angustifolium și Pyrrus communis) și capacitate antioxidantă slabă la BP din Lamium purpureum, Taraxacum officinale și Malus domestica.

Mărghitaș et al au observat că în regiunea Transilvania din România capacitatea antioxidantă a mostrelor de BP monofloral crește în ordinea; Pinus sp. ˂ Knautia arvensis ˂ Taraxacum officinale ˂ Helianthus annuus ˂ Onobrychis viciifolia ˂ Crataegus monogyna ˂ Capsella bursa pastoris ˂ Matricaria chamommilla ˂ Carduus sp. ˂ Carex. sp. ˂ Centaurea cyanus ˂ Salix sp. Au fost analizate extractele metanolice.

Fatrcova-Sramkova et al. au determinat capacitatea antioxidantă a BP colectat în regiunea Nitra din Slovacia. În extractele etanolice (etanol 90%) mostra din Brassica napus a prezentat un potențial biologic superior decât produsul cu predominanță Papaver somniferum care, la rândul său, are un potențial mai mare decât BP de Helianthus annuus.

Dacă Mărghitas et al. în România au observat valori de 0,45mmol TE/g la BP monofloral de Heliantus annuus, Zhang et al. au comunicat valori de 0,04mmol TE/g pentru mostre cu aceeași origine botanică colectate în China. Capacitatea antioxidantă a BP monofloral de Phoenix dactylifera EC50 a fost de 46,6µg/mL pentru BP colectat în Tunisia și 0,8µg/mL pentru BP colectat în Egipt, marcând diferențele produse de originea geografică, de varietatea plantelor și de solvenții folosiți pentru extracție.

În mostre colectate în Brazilia dintre cei 18 componente fenolice identificate (acizii galic, protocatechuic, vanilic, siringic, β-rezorcilic, ferulic, sinapic, cinamic, cafeic, p-cumaric, clorogenic, catechină, epicatechină, naringenină, naringină, rutin, kaempferol și quercetină) numai quercetina a prezentat o corelație pozitivă cu capacitatea antioxidantă determinată prin metodele ORAC și DPPH. Capacitatea antioxidantă a unui compus depinde de caracteristicile sale fizico-chimice precum polaritate, solubilitate, capacitate de a forma punți de hidrogen și potențial redox.

Bevzo și Grigorieva au observat că prin introducerea de BP în hrana șoarecilor, ficatul lor normaliza activitatea sistemului enzimatic al glutationei, prevenind distrugerile produse prin expunerea animalelor la radiații. Eraslan et al. au testat efectele administrării zilnice a unui extract hidrosolubil din BP monofloral de Brassica napus, provenit din Turcia, în doze de 50 sau 100 mg/kg, șobolanilor femele Wistar albino la câteva ore după primirea a 225mg/kg de carbaryl. La sfârșitul experimentului includerea BP în hrana șobolanilor Wistar a părut să micșoreze efectele toxice ale stresului oxidativ produs prin administrare concomitentă de pesticid. Rezultatele studiului comunicat de Saric et al. în care s-a inclus BP din Croația în hrana șobolanilor sugerează că BP este o sursă de componente cu potențial de păstrare a sănătății.

Tohany et al. au investigat activitatea antioxidantă a extractelor apoase din BP provenit din Egipt asupra toxicității renale, hepatice, testiculare și a genotoxicității la șoareci albino masculi. Includerea extractului în hrană, în doze de 140mg/kg timp de 14 zile, a produs o micșorare semnificativă a peroxidării lipidelor și creșterea activității catalazei și a concentrației de glutationă. Efectul a fost mai pronunțat în testicule. Saral et al. au observat că includerea BP în hrana șobolanilor micșorează distrugerile hepatice produse prin injectare de CCl₄, efectul fiind legat de potențialul antioxidant al hranei.

https://melidava.com/informatii-pentru-sanatate/sanatate-imunitate-detoxifiere/detoxifiere/polen-crud-apicol-antioxidant-performant/

Activitate antitumorală

BP a demonstrat potențial antitumoral mai mic sau mai mare împotriva unor tipuri de cancere. Acest potențial poate fi legat de capacitatea antioxidantă a componentelor care acționează prin eliminarea sau inactivarea speciilor reactive, sau de inducerea apoptozei celulelor carcinogenice, stimularea secretării TNF-α sau de întărirea sistemului imunologic. BP pare să micșoreze efectele toxice asociate cu folosirea medicamentelor folosite în tratamentul cancerelor.

Potențialul antitumoral al BP este legat de prezența unor componente. Quercetina poate bloca expresia unor anumite gene din celulele tumorale. Rutinul și chrysina previn de asemenea cancerele. Kaempferolul inhibă reversibil dezvoltarea celulelor PC-3 de cancer. Fitosterolii și β-carotenul micșorează riscul carcinoamelor de prostată.

Flavonoidul apigenină a fost identificat de De-Melo în BP monofloral de Myrcia în Rio Grande do Sul din Brazilia. Se mai găsește și în fructe sau legume și are acțiune antitumorală. Autorii au comunicat și prezența 4-metilsulfonil-butil glicozinolatului (glucoraphanina) în mostre monoflorale de Alternathera (Sao Paulo), Mimosa caesalpiniaefolia (Sergipe, Brazilia) și Mimosa scabrella (Santa Catarina, Brazilia). Traka et al. au sugerat potențialul anticarcinogenic al glucoraphaninei.

Wang et al. au extras, fracționat și purificat polizaharide din BP monofloral de Rosa rugosa în Beijing, China și au găsit in vitro activitate antiproliferativă în celulele HT-29 și HCT116 de cancer uman de colon. Extractele au prezentat un efect de inhibiție a proliferării dependent de concentrație. Aliyazicioglu et al. folosind mostre heteroflorale de BP din Turcia au observat că extractele în dimetil sulfoxid în concentrații de 50, 25 și 12,5mg/m L supresează explozia respiratorie în linia K-562 de celule de cancer.

Într-un studiu efectuat pe mostre de BP din Spania și Portugalia, Pascoal et al. au testat efectele anti-genotoxice ale extractelor metanolice pe Saccharomyces cerevisiae expuse la etil metansulfonat, care produce mutații aleatorii în materialul genetic prin înlocuire de nucleotide. Toate mostrele au prezentat activitate antigenotoxică la concentrații de până la 0,75mg/m L, deși unele au fost mai eficiente în micșorarea numărului de colonii cu conversii ale genelor, iar numai două mostre, una din Portugalia și cealaltă din Spania au inversat semnificativ mutațiile.

Extractele apoase din BP de la Beni-Suef, Egipt, au fost testate ca agenți antimutagenici împotriva anormalităților cromozomiale induse cu cisplatină în măduva osoasă a șoarecilor. Animalele au primit timp de o săptămână injecții cu cisplatină, un medicament antineoplazic citotoxic, care cauzează stres oxidativ și efecte adverse. Ulterior, au primit doze zilnice de extract din BP (oral, 140mg/kg) timp de 14 zile. S-a constatat o micșorare semnificativă a incidenței distrugerilor cromozomiale induse de CDDP în celulele măduvei osoase și o creștere a frecvenței indicilor mitotici în aceste celule, demonstrând un efect chemoprotector al BP împotriva genotoxicității induse de CDDP. Tohany et al. au obținut rezultate similare cu mostre de BP provenite din Egipt.

Au fost studiate efectele administrării fazei apoase a extractelor din BP pe șoareci singeneici cu carcinoame pulmonare Lewis implantate intraperitoneal. Extractele nu au fost citotoxice în culturi de celule la concentrații de până la 2,5mg/mL, și au prelungit semnificativ viața animalelor purtătoare de tumori fără efecte secundare aparente la 0,5g/kg. Atunci când administrarea a fost efectuată împreună cu medicamente antitumorale citotoxice standard, s-a produs o creștere semnificativă a ratei de supraviețuire a animalelor, dintre care unele au supraviețuit în stare lipsită de tumori până la sfârșitul experimentului. Acțiunea antitumorală a extractelor pare a fi legată de stimularea imună a macrofagilor.

Extractul etanolic (etanol 95%) din BP monofloral din Cistus ladanifer și Cistus albidus produs în Spania a prezentat efecte supresive la concentrația de 300µg/mL împotriva angiogenezei indusă de VEGF în celulele endoteliale din vena ombilicală umană. VEGF este un regulator important al angiogenezei patogenice în boli precum cancerele.

În alte studii efectuate cu BP monofloral din Cistus ladaniferus administrarea orală de extracte apoase (10mg/100g greut. corp.) la șobolani supuși ovariectomiei a produs o scădere mai mică a conținutului de minerale, a densității acestora și a indicelui de forță polară în țesuturile femurale-metafizeale; iar administrarea orală a acestor extracte (10 sau 20mg/100g greut. corp.) la șobolani cu diabet indus cu streptozotocină a avut un efect preventiv asupra pierderii osoase și a micșorat alte efecte negative asociate folosirii streptozotocinei, precum creșterea concentrațiilor de Ca și micșorarea celor de P anorganic din ser.

Murakami et al. au folosit extracte etanolice (etanol 95%) din BP cu predominanța genului Cistus pentru a investiga eficiența și siguranța administrării timp de 12 săptămâni a hranei suplementate cu extract din grăuncioare de BP (HPLE) la 44 pacienți cu hiperplazie benignă de prostată. În special la pacienții care au primit doze mari (320mg/zi) s-au constatat îmbunătățiri ale unor simptome asociate cu hiperplazia benignă de prostată.

https://melidava.com/informatii-pentru-sanatate/un-miracol-numit-polen-formula-as-an-2010-nr-928/

Extractele etanolice (etanol 70%) și apoase din BP produs în Egipt au prezentat activitate anticanceroasă mai mare împotriva celulelor HepG2 de carcinom hepatocelular și mai mică împotriva celulelor MCF-7 de adenocarcinom mamar. Autorii au analizat și extractele din propolis, iar activitatea acestora a fost mai mare.

Wo și Lou au testat in vitro activitatea fracției steroidice dintr-un extract în cloroform de BP de Brassica campestris (China) împotriva a 9 linii de cancere umane; cancer de prostată independent de androgen PC-3, adenocarcinom mamar resposiv la androgen MCF-7, cancer de prostată sensibil la androgen LNCaP, carcinom cervical uman HeLa, adenocarcinom gastric BCG-823, hepatocarcinom BEL-7402, carcinom scuamos KB, carcinom pulmonar A549 și carcinom ovarian HO8910. Celulele PC-3 au fost mai sensibile decât celelalte, ceea ce a făcut ca autorii să recomande continuarea investigațiilor cu extract din BP de B. campestris ca posibil tratament în cancerele de prostată.

Yang et al. au indus, folosind injecții cu testosteron, hiperplazie benignă de prostată la șobolani Sprague-Dawley cu scopul de a evalua efectele administrării de extract cu CO₂ fluid supercritic din BP de B. campestris (SFE-CO2) în concentrații de 21,3 sau 88,7mg/kg. Animalele tratate au prezentat o micșorare semnificativă a indicelui prostatic și al nivelurilor de expresie ale DHT, 5α-reductazei și COX-2, extractele inhibând deci dezvoltarea hiperplaziei benigne de prostată.

Într-un alt experiment cu BP din B. campestris produs în China, Chen et al. au identificat în sângele șoarecilor ICR masculi hrăniți cu mostre, doi miARN (miR-166a și miR-159); mai departe s-a observat că unele miARN din plante pot prezenta efecte antitumorale. Chin et al. au concluzionat că abundența de miR-159 în serul uman este invers proporțională cu incidența cancerului mamar și progresia sa la pacienți.