Melidava

Polenul de albine in cosmetica: din punct de vedere chimic

Experienta noastra: masca de fata cu miere, polen si apilarnil, produsul nostru Apilarmel, sau miere, polen si triturat larvar de larve de matca, Apilarmel, Queen, sau similarele, facute de altii, daca sunt de calitate, sunt produse ca o valoare cosmetica deosebita, cu actiune vizibila de la primele utilizari.

Recomandam aceste produse ca masca de fata. Fata curatata cu apa calda / fierbinte, cine suporta, eventual o periuta fina, sapun cu miere, sau doar miere lichida, ideal de salcam si apoi aplicam masca de fata pe care o pastram minimum 20 minute. Poate sta acolo si ore intregi, doar sa luati in calcul ca are si proprietati tinctoriale daca e pastrata mai mult de o ora. Pielea se coloreaza usor, intr-o culoare similara bronzului obtinut prin expunere la soare. Indepartam masca doar cu apa calduta, fara sapun. Veti fi uimite de rezultate!

Poate fi utilizata si de barbati, mai ales dupa barbierit, dar nu exclude utilizarea unui produs cu alcool, sau similarele impotriva iritatiei produsa de barbierit.

Articolul:

Bee pollen in cosmetics: the chemical point of view

Kostic, D. D. Milincic, Z. L. Tesic, M. B. Pesic

Introducere

Polenul de albine poate fi folosit cu suces în producerea de cosmetice datorită conținutului său de fenoli și flavonoizi și proprietăților sale lipofile și hidrofile (influențate de originea sa botanică), datorită cărora se comportă bine în emulsii și îmbunătățește miscibilitatea/stabilitatea în sisteme ulei/apă, element esențial în prepararea de cosmetice. În afară de unele componente importante pentru sistemul de apărare antioxidantă a pielii precum enzimele SOD, CAT, glutationă peroxidază și sistemul tioredoxinei, este ieftin, accesibil și ecologic. Aceste avantaje sunt legate de componentele sale; quercetină, apigenină și derivații lor, vitaminele C și E și unii antioxidanți anorganici precum ionii de Zn și Se.

Polenul de albine (BP) ca agent nutrițional și de promovare a sănătății

Compoziția chimică medie a BP este; 54,22% carbohidrați, 21,30% proteine, 8,75% fibre, 5,31% lipide și 2,91% cenușă. În plus, mai conține; 4157mg/kg K, 1751,22mg/kg P, 46,97mg/kg Mg și microelemente, în special Fe și Zn. BP este o bună sursă de vitamine – 0,7% lipo- și hidrosolubile, A, E, D, B1, B2, B6, și C; carotenoizi (0,07% β-caroten), acizi oleanolici, acid 3-ursolic, alcool betulinic, betaine și glucozinolați, componente care îi conferă bune proprietăți antioxidante, anti-inflamatoare și anticarcinogenice.

BP ca sursă de antioxidanți

Compușii antioxidanți cei mai importanți din BP sunt fenolii, urmați de acizii grași nesaturați (UFA), carotenoizii, unele vitamine și unele microelemente precum Zn și Se. Compoziția chimică a BP este influențată de originea botanică și se reflectă în conținutul de antioxidanți. Profilul fenolic al BP poate fi folosit chemotaxonomic. Conținutul mediu de fenoli din polen este de până la 1,6%, din care 1,4% flavonoizi și 0,2% acizi fenolici. Dintre vitamine, acidul ascorbic (C) cu 7-56mg/100g, iar din grupul B, tiamină (B1) 0,6-1,3mg/100g, riboflavină (B2) 0,6-2mg/100g, niacină (B3) 4-11 mg/100g, piridoxină (B6) 0,2-0,7mg/100g. Dintre vitaminele lipofile tocoferol (E) 4-32mg/100g și β-caroten (provitamina A) 1-20mg/100g.

Carotenoizii sunt fitochimice bioactive din BP. La mai multe mostre de BP din România conținutul total de carotenoizi a fost de 63.94-527,27µg/g subst. uscată, dintre care luteină (57,04-476,30µg/g subst. uscată), β-criptoxantină (1,31-35,43µg/g subst. uscată) și β-caroten (0,21-18,18µg/g subst. uscată). Referitor la UFA, al căror profil depinde de originea botanică a polenului, predominanți sunt acizii grași ω-3, acizii α-linoleic, linoleic și oleic fiind UFA predominanți din BP.

Caracterul lipofil/hidrofil al BP

BP este o bună sursă de componente bioactive (BC) precum fenoli, carotenoizi și unele vitamine care îi determină proprietăți antioxidante. Cele mai multe BC sunt lipofile, dar sunt prezente doar în cantități mici. Componentele principale ale BP sunt carbohidrații (13-55 %), proteinele (10-40%) și lipidele (1-13%) care contribuie la proprietățile sale tehno-funcționale, precum capacitățile de emulsionare și de spumare, de adsorbție a uleiurilor, de adsorbție a apei, la solubilizarea proteinelor și a carbohidraților, etc. Aceste proprietăți influențează semnificativ procesarea unor produse finale obținute din BP. Conținutul de lipide și diversitatea acizilor grași, pecum și solubilitatea proteinelor și carbohidraților influențează proprietățile de emulsionare, spumare și gelifiere ale suspensiilor preparate cu BP. Este esențial să se evalueze utilizarea BP ca substitut de emulgator sau adsorbant apă/ulei în formularea de produse alimentare complexe precum înghețată, mousse, prăjituri, bezele, sau mezeluri grase, precum și în alte sisteme complexe cum sunt produsele cosmetice. Diferite mostre de polen monofloral (cocos, coriandru, rapiță, floarea soarelui) și polifloral prezintă proprietăți bune de emulsionare (activitate și stabilitate) și o bună capacitate de adsorbție ulei/apă. Activitatea de emulsionare (EAI) a diferitelor mostre de polen variază între 10,37 (mostră de polen bifloral, conținând predominant Sophora și Helianthus annuus) și 80,4 (monofloral de H. annuus) m²/g, iar stabilitatea emulsiei (ESI) variază între 19,6 (Fabaceae) și 49,3min (polifloral, în principal Asteraceae). Valorile capacității de adsorbție pentru apă și ulei sunt cuprinse între 0,47 (coriandru) și 2,25 g/g (polifloral, în principal Fabaceae), deci între 1,00 (polifloral, în principal Brassicaceae) și 3,53g/g (polifloral, în principal Sophora). Diferențele sunt determinate de metodologiile de determinare și de compoziția lipidelor tensioactive din mostrele de BP. Întrucât lipidele au un rol important în obținerea de produse cosmetice, este importantă protejarea lor împotriva proceselor de oxidare la care sunt susceptibile. În acest sens, BP poate constitui o sursă de antioxidanți care să prevină peroxidarea lipidelor.

Folosirea BP pentru menținerea sănătății și frumuseții pielii datează din vremea Chinei Antice, întrucât numeroasele componente chimice ale BP dețin un potențial important în domeniul produselor cosmetice. BP se adaugă în aceste produse sub formă de extracte apoase, lipidice sau ca liofilizat, toate bogate în BC care sunt incorporate în matricea preparatului în vederea protecției pielii, întrucât majoritatea produselor cosmetice sunt emulsii, suspensii sau geluri și necesită utilizarea de agenți tensioactivi, care – în timp – pot produce efecte secundare și chiar distrugeri ale pielii. Datorită prezenței emusiilor în produsele cosmetice, alegerea antioxidanților potriviți – în vederea obținerii unui efect maxim – este esențială. Paradoxul denumit  ”paradox polar” arată că antioxidanții simpli sunt o soluție mai bună pentru aplicare în sisteme în care predomină uleiurile și invers, datorită acumulării acestora în apropierea suprafeței  întrucât nu sunt miscibili cu componentele lipofile din zona cu uleiuri, și vor migra către o zonă mai polară. Antioxidanții se concentrează la suprafață unde se produc procesele primare de peroxidare datorită oxigenului atmosferic. Întrucât BP conține atât antioxidanți hidrofili cât și lipofili, este util în numeroase produse de îngrijire a pielii.

Structura complexă și bunele proprietăți tehno-funcționale creează posibilitatea de incorporare cu succes a grăuncioarelor micronizate de BP în diferite formulări ca înlocuitori ai agenților tensioactivi. Proteinele solubile și lipidele polare precum monogliceridele esterificate, fosfolipidele și lipoproteinele pot forma filme interfaciale stabile care măresc capacitatea de adsorbție a uleiurilor. Proteinele contribuie la formarea de structuri de gel, utile întrucât matricile lor afectează capacitatea de reținere a apei precum și formarea și funcționarea unei bariere permeabile în epidermă; ele au proprietăți moisturizante și de curățire a pielii, activitate antimicrobiană și ajută penetrarea moleculelor lipofile prin țesuturile pielii, în timp ce acizii grași polinesaturați (PUFA) micșorează sensibilitatea pieliii față de radiații și reglează metabolismul/activitatea lipidelor din piele.

Carbohidrații din BP pot acționa ca îngroșători sau stabilizatori de emulsie, precum și ca agenți de gelifiere, moisturizanți și agenți de chelatizare. Polizaharidele insolubile leagă cu ușurință și adsorb moleculele de apă, care devin moisturizante, fapt important în hidratarea pielii uscate. Unele zaharuri și în special L-fucoza sau oligopolizaharidele bogate în fucoză pot pătrunde cu ușurință în derm și influența biosinteza colagenului și a fibroblastelor. Grăuncioarele de BP conțin sporolenină, un polimer complex, care prezintă diferite grade de polimerizare, de reticulare și de capacitate de adsorbție a uleiurilor. Ea poate menține consistența, proteja BC lipofile și reține arome în formulările cosmetice. Recent, aminoacizii au fost recunoscuți ca ingredient mandatorii în produsele cosmetice, întrucât ei afectează pozitiv modificările din derm, penetrează mai profund în piele, previn acumulările de melanină și distrugerile produse de UV.

Întrucât BP este o sursă bună de aminoacizi esențiali, aplicarea grăuncioarelor de polen în cosmetică a atras o atenție specială. BP se adaugă adeseori în șampoanele anti-mătreață întrucât limitează dezvoltarea  fungilor, are efecte pozitive în întărirea firului de păr și în activitatea glandelor sebacee.

Aplicații posibile și mod de acțiune ale BP în produse de îngrijire a pielii

 Pielea și cosmeticele de îngrijire a sa

Ca organ extern și cu cele mai mari dimensiuni, pielea are două caracteristici importante; păstrează temperatura și simte senzațiile corpului. Cu toată complexitatea structurii pielii, ea are două părți/zone, epiderma și derma. Componentele principale ale epidermei sunt celulele keratinocite încărcate cu filamente de keratină și din proteine. Dermul este compus în principal din derm papilar și derm reticular care determină rezistența mecanică a pielii și a tipurilor sale principale de celule; fibroblaste, celule mast și  macrofagi. Pielea este o parte a sistemului imun, fiind prima barieră fizică ce împiedică pătrunderile nedorite în organism. Sistemul antioxidant al pielii conține antioxidanți enzimatici și non-enzimatici. SOD, GSH, CAT, sistemul tioredoxinelor (Trx) și reductaza NADPH/NADH: chinonă sunt principalii antioxidanți enzimatici ai pielii. Se pare totuși că compuși chimici simpli, atât lipofili cât și hidrofili, sunt antioxidanți încă mai importanți din piele decât sistemele enzimatice menționate anterior. Trebuie de asemenea menționat că cea mai mare parte a antioxidanților este localizată în epidermă.

Datorită expuunerii directe a pielii la lumină și radiație solară, se produs unele modificări în derm, ce cauzează pierderi ale proprietăților mecanice ale pielii denumite fotoîmbătrânire. Acest fenomen se manifestă prin apariția de brazde adânci în piele și prin hiperpigmentație. În combinație cu expunerea la radiații UV acest fenomen determină modificări carcinogenice în piele. Radiațiile UVB sunt cele mai periculoase fiind nocive pentru cromoforii prezenți în piele, în special pentru ADN și diferite proteine. În plus, lumina din vizibil și infraroșu poate induce formare de ROS și uzura ADN-ului. În afară de lumină, poluanții din aer (oxizi de S și N, ozon, microparticule suspendate, hidrocarburi aromatice policiclice (PAH), fum de tutun și compuși organici volatili (VOC)) pot declanșa efecte adverse în piele, precum îmbătrânire extrinsecă, procese inflamatoare și reacții alergice. Pentru a micșora/preveni procesele/modificările menționate și pentru a oferi consumatorilor produse sigure, eficiente și sănătoase, fără aditivi artificiali, industria farmaceutică s-a orientat către unele produse naturale, cele mai multe provenite de la plante. Componentele active din cosmeticele destinate îngrijirii pielii por fi hidrofile sau lipofile, prezintă și unele limitări; compușii solubili în apă nu pot pătrunde în anumite zone ale pielii, iar cei liposolubili conferă un aspect ”grăsos” neplăcut, inacceptabil pentru majoritatea consumatorilor. În ambele cazuri BP este o excelentă sursă de astfel de compuși și, mai mult, permite elaborarea de sisteme moderne, precum nanoparticule lipidice solide, nanopurtători și nanoemulsii, cu scopul de a îmbunătăți punerea în libertate de BC din cosmetice. Recent au fost preparate microcapsule de sporolenină din două tipuri de grăuncioare de polen (mușețel și floarea soarelui) ca sisteme de eliberare a medicamentelor. Microcapsulele obținute din sporolenina de Lycopodum clavatum și grăuncioare de din BP de palmier au fost folosite în mod eficient pentru eliberare targetată de medicamente.

Componente ale BP selectate drept componente ale produselor cosmetice

BP ca sursă de antioxidanți importanți

 Quercetină și derivați

Quercetina este un polifenol din grupa flavonolilor cu proprietăți terapeutice și farmaceutice folositoare. Ea exercită unele efecte fiziologice asupra pielii, precum activitate antioxidantă, capacitate de a capta radicali liberi, de a împiedica epuizarea rezervelor de antioxidanți endogeni din piele, de a proteja keratinocitele, de a inhiba peroxidarea lipidelor și formarea de ROS după expunerea pielii la UV, de a micșora concentrația  de MDA și de ROS în celulele expuse la UVB. Un studiu efetuat in vivo implicând aplicarea topică de quercetină la șoareci lipsiți de păr a micșorat activitatea mieloperoxidazei indusă de UV, epuizarea glutationei și a scăzut proteinazele care distrug țesutul conjunctiv.

Quercetina prezintă activitate anti-inflamatoare și este implicată în mecanismele fiziologice precum în vindecarea rănilor și îmbătrânirea pielii. Expunerea la radiație UV inițiază stres oxidativ care activează diferite căi din transducția semnalelor. NF-kB este critic pentru producerea de citokine și modularea sistemului imun. Proprietățile antioxidante și activitatea anti-inflamatoare măresc efectele quercetinei în vindecarea rănilor cronice. Quercetina supresează/inhibă inflamația necontrolată, contribuie la regenerarea cu succes a pielii și la vindecarea rănilor acute. Ea este un inhibitor al peroxidării lipidelor, reacție implicată în îmbătrânirea pielii și protejează pielea împotriva deshidratării; inhibă tirozinaza și contribuie la efectul de albire a pielii. A fost comunicată utilizarea sa în supresarea dermatitei atopice datorită activităților anti-inflamatoare și antioxidante, precum și capacitatea de a accelera vindecarea rănilor, precum și posibilitatea utilizării sale ca agent antimelanogeneză. Aceste beneficii sunt însă limitate de hidrofilicitatea sa scăzută și greutatea pătrunderii în piele. Deci, quercetina și extractele vegetale bogate în quercetină necesită purtători adecvați pentru a fi folosiți în produse cosmetice, care să le transfere prin straturile pielii. Encapsularea quercetinei în microemulsii îmbunătățește eliberarea sa intradermală și micșorează modificările histologice din piele, precum distrugerile de țesut conjunctiv induse de UVB. Encapsularea quercetinei în nanoparticule de chitosan permite o trecere mai ușoară prin straturile epidermei,  îmbunătățește absorbția, amplifică efectul de inhibiție împotriva căii de semnalare NF-kB/COX-2 și atenuează edemul indus de UV.

S-a demonstrat că BP poate fi o componentă constitutivă și funcțională pentru diferite produse cosmetice. Exina, sporolenina și numeroasele sale componentele permit polenului să acționeze ca un bun ”purtător” al componentelor bioactive precum polifenolii lipofili și carotenoizii, care pot difuza rapid în produse cosmetice bogate în uleiuri după aplicare topică în straturile pielii. BP este o sursă bogată de quercetină și derivate ale acesteia.

Vitamina C (acidul L-ascorbic)

Vitamina C este principalul antioxidant hidrofil pentru îngrijirea pielii. Ea micșorează hiperpigmentarea pielii și modificările produse de procesul de fotoîmbătrânire. Cercetări recente au arătat posibilitatea ca un conținut mare de vit. C în șervețelele folosite pentru igiena pielii copiilor să cauzeze o pigmentare galben-brună neobișnuită a pielii.

Conținutul de quercetină și derivate în diferite mostre de BP

Consumul oral de vit. C nu este adecvat pentru tratamentul pielii întrucât bioaccesibilitatea sa în piele este scăzută. Din acest motiv tratamentul pielii cu vit. C se face prin administrare locală și aplicare directă pe suprafața pielii. Datorită solubilității sale în apă, vit. C este ușor accesibilă celulelor pielii și acționează drept captator de radicali liberi, în special de ROS, produși sub influența luminii solare. În cursul procesului de captare, molecula de vitamină donează electroni către radicali, ceea ce îi stabilizează, după care se transformă în formele sale oxidate (semidehidroascorbat și dehidroascorbat), care sunt stabile și nereactive. La pH-ul fiziologic, vitamina C este prezentă predominat ca anion ascorbat, un oxidant puternic, capabil să neutralizeze nu numai ROS, ci și ozon, sau dioxid de azot ca poluanți din aer.

Conținutul de vit. C în BP este de 70-560mg/kg, furnizând până la 50% din consumul zilnic recomandat pentru un adult. Modul în care este păstrat BP pentru a-și păstra conținutul de vit. C este iimportant, iar BP congelat este o sursă mai bună de vitamină decât cel uscat. Procesul de uscare micșorează semnificativ conținutul de vit. C din BP în comparație cu produsul proaspăt – de la 384,8 la 121,1mg/kg (la 60°C).

Conținutul de vitamină C în diferite mostre de BP influențate de originea botanică

Vitamina E (tocoferoli)

Tocoferolii sunt compuși dintr-o coadă lungă importantă pentru incorporarea lor în membranele lipidice și o structură ciclică de cromanol care deține capacitatea de a dona protoni în cursul acțiunilor antioxidante. Vit. E este mult folosită în dermatologie datorită efectelor sale de protecție împotriva UV și proprietăților sale de antioxidant și anti-inflamator. Inflamația stimulează răspunsurile imune și formarea de radicali liberi care pot produce distrugeri de țesuturi, secreții excesive de eicosanoizi și citokine pro-inflamatoare, care pot conduce la formarea de cancere. Proprietățile anti-inflamatoare ale vit. E sunt asociate cu capacitatea sa de a inhiba secreția de mediatori ai inflamației și căi de semnalare pro-inflamatoare – NF-kB și STAT-3. Activitatea antiaging a vit. E se reflectă în capacitatea sa de a stimula sinteza și a preveni scindarea colagenilor. Alfa-tocoferolul endogen este un constituent structural al pielii și se găsește în diferite straturi ale acesteia. Deține unn rol important în protejarea pielii împotriva peroxidării lipidelor, fotoîmbătrânirii, ROS induși de UV și în imunosupresie. Tocoferolii au devenit indispensabili în formulările de cosmetice destinate îngrijirii pielii. Vit. E aplicată topic pătrunde cu ușurință în straturile dermului, prevenind formarea de produse de către stresul oxidativ și fotoîmbătrânire. Se folosesc de obicei forme esterificate, inactive ca antioxidanți, ale tocoferolilor.

O altă opțiune este folosirea de extracte sau pulberi naturale bogate în vit. E. BP este o sursă potențială; conținutul de α-tocoferol din 18 mostre de BP brazilian a variat între 4,7 (polen monofloral de Andira – 99%) și 114µg/g (Euterpe – 33%; Eupatorium 16%; Eucalyptus – 15%; Piper 15% și Machaerium 10%). Rezultate similare privind conținutul de vit. E au fost comunicate pentru 6 mostre de BP proaspăt (19,43-43,00 µg/g) și deshidratat (16,27-38,64µg/g). În funcție de tipul mostrei, procesul de deshidratare a mostrelor de BP determină o pierdere medie de 18,7% din conținutul în vit. E. Mostrele de BP monofloral brazilian au avut, în general, un conținut mai scăzut de tocoferoli, rezultat concordant cu cel comunicat pentru BP monofloral de Rhododendron ponticum din Turcia; 490µg/100g. Folosind 25g de BP bogat în vit. E se furnizează până la 20% din consumul zilnic recomandat (15mg/zi pentru adulți). Procesarea unei mostre de BP polifloral proaspăt (162,35µg/g vit E) folosind diferite metode de deshidratare, precum liofilizarea (128,70µg/g); uscarea în aer cald (117,27-132,81µg/g); uscarea sub vacuum (123,79-141,19µg/g); uscare cu microunde (116,60-131,42µg/g) și uscare sub vacuum asistată cu microunde (114,86-131,85µg/g) produce micșorarea conținutului de vit. E. Valori semnificativ mai mici au fost comunicate pentru deshidratarea în etuvă (27,2 și 27,5µg/g) și liofilizare (37,5-53,7µg/g) a unor mostre de BP polifloral. Aceste diferențe sunt determinate de condițiile de procesare, dar și de originea botanică a BP.

S-a arătat că efectul sinergic al antioxidanților, precum vitaminele C și E, din preparatele pentru îngrijirea pielii o protejează eficient împotriva arsurilor solare, fotoîmbătrânirii și fotocarcinogenezei. Conținând ambele vitamine, BP este util în produsele cosmetice.

Apigenină și derivatele sale

Apigenina, polifenol din subclasa flavonelor, este recomandată pentru îngrijirea pielii. Ea s-a dovedit un inhibitor al expresiei COX-2 indusă de UVB în expresia keratinocitelor și a chemokinelor. Pentru a-i îmbunătăți bioaccesibilitatea în tratarea pielii au fost folosite nanoformulări pentru a prepara nanocristale de apigenină ca agenți de protejare a  pielii împotriva UV. BP conține apigenină; BP de C. scolymus din Serbia a conținut 3,006mg/kg apigenină și 1,606mg/kg apigenină-7-O-glucozidă, iar mostre de BP monofloral (cocos, coriandru și rapiță) din India au conținut 4,6-30,2mg/kg apigenină.

Zn și Se

Zn și Se sunt microelemente esențiale pentru sistemul imun. În cazul adulților (70kg greut. corp.) conținutul total de Zn este de 1,4-2,3g, cu 6% din el în piele. În dermatologie, Zn a fost folosit ca sare și în preparate de uz topic, precum oxid de zinc, calamină, sau piritionă, cu scopul de a preveni fotodistrugerile sau formarea de mătreață, în tratamentul unor infecții ale pielii (negi, leishmaniază cutanată, lepră, herpes genital, dermatofitoze, bromhidroză, pityriazis și versicolor), dermatoze inflamatorii (acne vulgaris, rosacee, acne conglobata, foliculită decalvans, psoriazis, eczeme, ulcerații, răni sau aftoze orale), probleme ale părului și mucoaselor (alopecie, dermatoză pustulară erozivă a scalpului, dermatită seboreică, lichen planus al mucoaselor), precum și dermatoze premaligne și maligne. Aplicarea topică a Zn poate preveni depigmentarea pielii sub formă de vitiligo și melasmă.

Se este un antioxidant important, care ajunge în piele din hrană, unde se formează selenocisteină, un aminoacid din tioredoxin reductază, enzimă importantă pentru sistemul antioxidant al pielii. Această enzimă efectuează degradarea peroxidului de hidrogen și a hidroperoxizilor acizilor grași din piele, ceea ce permite regenerarea în piele a antioxidanților acid lipoic și vit. C.

BP poate fi considerat o bună sursă de Zn, furnizând până la 15% din necesarul zilnic al adulților, cu un conținut mediu de Zn de 3-25mg/100g subst. uscată. Polenul colectat manual din 7 hibrizi diferiți de porumb a fost o bună sursă de Se (0,069-0,176mg/kg) acoperind 12,5-32% din consumul zilnic recomandat la adulți, calculat la 100g polen. BP din Turcia a avut un conținut mediu de 2,56mg Se/kg.

Concluzii

În afară de utilizările în alimentație, BP poate fi folosit cu succes în industria produselor cosmetice, ca sursă de antioxidanți, atât hidrofili (vit. C, ionii de Zn și Se), cât și lipofili (vit. E, quercetină și apigenină), precum și ca emulgator. Sporolenina din polen poate fi folosită pentru obținere de lipozomi pentru eliberarea targetată de medicamente.