Osteoporoza si osteopenie – tratament naturist
Osteopenia si osteoporoza, la nivel populational actual, sunt rezultatul unui stil de viata modernizat, ce implica inactivitate fizica, alimente superprocesate, consum exagerat de alcool, utilizarea unor medicamente de sinteza chimica, stres, consumul de diversi excitanti si fumat. Problemele fiziologice ale femeii la menopauza (naturala sau postchirurgicala, post-iradiere), nu explica numarul mare de persoane cu osteoporoze si osteopenii, ce apar la varste tot mai tinere. Similar pentru barbati, reducerea precoce a nivelului de testosteron nu este o explicatie suficienta.
In Romania, in 2012 erau diagnosticati 1.500.000 oameni cu osteoporoza, conform International Osteoporosis Foundation.
Osul normal
Osul ca organ anatomic este format din tesut conjuctiv (tesut care uneste) de sustinere cu o alcatuire lamelara, rigida si puternic mineralizata, impreuna cu componenta de maduva osoasa (galbena si/sau rosie hematogena) si invelusul sau fibros, numit periost. Pe scurt, osul in sine ca tesut, are la baza o structura proteica, ca un fel de tesatura multidirectionala numita trama, compusa in principal din colagen. in firele acestei tesaturi alcatuita dominant din colagen, se fixeaza fractiunea minerala, in principal saruri de calciu si fosfor. Partea proteica confera elasticitate, iar partea minerala confera rezistenta. In mod normal raportul dintre partea proteica si cea minerala are o valoare optima ce raspunde atat nevoii de soliditate cat si celei de elasticitate, incat osul sa reziste la solicitari de presiune in ax si pe alte directii, intindere, torsiune, fara sa fie casant. Procentual, in osul viu se afla 10-20% apa, 24-30% proteine, 48-63% minerale osoase si restul alte substante. Trei familii de celule guverneaza osul: osteoblastele (celule tinere) si osteocitele (celule mature) care elaboreaza si mentin structura osoasa, si osteoclastele care o dizolva periodic, in scopul reinnoirii sale. Osul in pofida aspectului sau de materie dura, inerta, este un tesut viu intr-un permanent proces de refacere si schimbare. El are nevoie de un aport adecvat de nutrienti, respectiv de materiale de constructie, pentru intreaga structura, atat proteica cat si minerala.
Cu privire la mineralele din os se vorbeste mai mult despre calciu, dar se ignora celelalte elemente. Foarte important pentru o buna fixare a lor pe structura proteica este ca trebuie sa se fie furnizate din sange intr-un raport optim pentru a fi utilizate in acest proces. Ca intr-o cascada, acest raport optim sanguin rezulta printr-o absorbtie adecvata din tubul digestiv, care la randul sau este posibila daca sarurile minerale se gasesc acolo intr-o fractie corecta pentru absorbtie. Dar absorbtia si functionarea optima a unor minerale este conditionata de alte minerale si vitamine. Exemplu: absorbtia calciului este dependenta de magneziu, totodata si de fosfor, care sustine si absorbtia fierului; dar si absorbtia fosforului depinde de calciu. Magneziul este in corelatie cu vitamina B6; buna metabolizare a calciului depinde de vitamina D; borul sustine metabolismul calciului, fosforului, magneziului, vitaminei D si cuprului. Sodiul este si el implicat in buna absorbtie a calciului si altora dintre aceste elemente. Prezenta sodiului in alimentatie in cantitati normale e necesara. Atentie la regimurile exagerat hiposodate, acolo unde nu e cazul, de exemplu mai noile recomandari ca si sugarii sa nu primeasca sare. Scheletul lor s-ar dezvolta incomplet, si ar putea deveni canditatii de maine pentru osteoporoza la varste tinere. De altminteri si creierul sufera, ca structura si functie, prin lipsa sodiului. Dezbaterea poate continua… E evidenta varietatea factorilor alimentari implicati in furnizarea materialului potrivit pentru un os sanatos.
Expunerea la soare favorizeaza activarea vitaminei D in organism si concomitent metabolismul calciului si al celorlaltor elemente corelate. Evident vorbim despre o expunere moderata, la soarele bland de dimineata si dupa-amiaza spre seara, cand domina ultravioletele favorabile.
In mod aparent bizar, sarcinile si alaptarea au efect benefic asupra capitalului osos. Nu s-a dat o explicatie pentru acest proces…
Osteopenie si osteoporoza
Masa scheletala atinge un maxim de dezvoltare in jurul varstei de 30 de ani, la care omul este maxim activ fizic. Ulterior se constata un fenomen natural de usurare a tramei proteice osoase cu aparitia de asa-numita osteopenie fiziologica. Acest proces este legat de fenomenele de uzura, apoi de imbatrinire in general. Osteopenia (osteon=os; penia=lipsa, in greaca veche) reprezinta scaderea usoara a masei osoase, pana in 25% fata de normal.
Dar osteopenia poate fi accelerata sau chiar declansata mai devreme, prin lipsa activitatii fizice, dupa principiul „functia intretine organul”. O activitate fizica normala necesita un schelet puternic si in consecinta il intretine. Daca reducem activitatea fizica, atunci organismul percepe osul ca avind o utilitate redusa in economia sa permanenta, si renunta la efortul de a-i intretine o structura prea solida. Asa se face ca osteopenia este tot mai intalnita la persoane de ambele sexe, descrisa de regula la varste pana in 50 de ani. Statistic si medical, sedentarismul este principalul responsabil de generalizarea acestor probleme de sanatate. In acelasi timp, activitatea fizica este principalul mijloc de mentinere a unei bune densitati osoase, alaturi de o alimentatie corecta.
Cand densitatea osoasa scade si mai mult, cu peste 25% fata de normal, vorbim despre osteoporoza (poros=por, in greaca veche). Conform definitiei acceptate pe plan international, este o boala sistemica caracterizata prin masa osoasa scazuta. in opinia mea nu este o boala propriu-zisa, ci mai degraba o stare a organismului ce tradeaza o degenerare. Merita mentionat faptul ca trama proteica este mult diminuata, incat se modifica in defavoarea ei raportul masa proteica/masa minerala. Deoarece se ataseaza la o structura proteica de suport cu mult redusa volumic, mineralele gasesc spatiu in care sa alcatuiasca structuri apropiate de cele cristaline. Astfel osul devine mai casant decat in osteopenie, cu o pierdere si mai mare de elasticitate, alaturi de scaderea globala accentuata a greutatii si a rezistentei sale. Consecinta sunt predispozitiile spre fracturi la cele mai mici traume accidentale.
Investigarea densitatii osoase
Osteoporoza a devenit atat de frecventa incat Organizatia Mondiala a Sanatatii a propus in 1994 un ghid de diagnostic bazat pe masurarea densitatii osoase. Densitometria osoasa in practica clinica se face pe doua cai, bazate pe capacitatea osului de a absorbi raxele X sau ultrasunetele. Rezultatele se exprima in scorul „Z” si/sau scorul „T”, ambele fiind valori comparative in raport cu o medie considerata normala. Scorul „Z” aplicabil pacientilor cu varsta pana in 50 de ani, compara densitatea osoasa cu valoarea medie pentru varsta si sexul persoanei investigate. Scorul „T” se aplica persoanelor adulte si varstnice, si face comparatie cu o densitate medie la varsta de 30 de ani. Fiecare unitate din scorul respectiv reprezinta 10% deviatie fata de media luata drept reper. Ca exemplu, valoarea -2,5 semnifica o structura osoasa cu 25% redusa fata de reperul considerat normal; +1 arata o densitate osoasa cu 10% mai mare decat media normala. Valorile pozitive sau negative pana la -1 sunt considerate normale. Valorile negative intre -1 si -2,5 definesc osteopenia. Valorile sub -2,5 se incadreaza in osteoporoza. Ambele scoruri apreciaza finalmente gradul de risc de o posibila fractura.
Investigarea cu raze X, mai nociva, se poate face pe segmente centrale osoase (coloana vertebrala si articulatiile soldului) sau pe segmente periferice (ex. mana, articulatia pumnului). Investigarea cu ultrasunete se face doar la periferie, de regula pe calcai. Este o intreaga discutie despre indicatiile celor doua metode. Sintetizind, lucrurile ar sta cam asa: pentru o persoana care nu se cunoaste cu probleme, o investigatie la nivelul oaselor periferice ar fi suficienta initial. Daca aici, unde metabolismul osos este mai redus, se obtin valori normale, cu mare probabilitate oasele centrale sunt si ele normale. Dar coroborind aceast rezultat cu factorii de risc, se poate decide continuarea cu o investigatie cu raze X pe oasele centrale.
Mai trebuie luat in calcul si faptul ca in mod ereditar, unele persoane au o structura osoasa mai usoara, dar in limitele unei osteopenii. Fara un reper oferit de o investigatie similara anterioara a aceleiasi persoane, nu e sigur daca s-a instalat un fenomen degenenerativ. Deci nu e nevoie sa se grabeasca spre un tratament. in acest caz se recomanda repetarea investigatiei dupa 6-12 luni, spre a urmari dinamica valorilor personale.
E de precizat ca investigarea cu raze X verifica doar densitatea minerala osoasa. Dar investigarea ultrasonica sesizeaza si microarhitectura tesutului osos, adica poate aprecia si elasticitatea.
Factori implicati in determinismul osteopeniei si osteoporozei
Din descrierea succinta a structurii osoase, a dinamicii si rolurilor sale se observa ca o discutie serioasa trebuie sa ia in calcul mai mult decat aportul de minerale (calciu, fosfor, magneziu in principal) si vitamina D. Este necesara si proteina de buna calitate, cat si un mod de viata in armonie cu dinamica structurala osoasa.
Este din ce in ce mai acut dezbatut subiectul densitatii osoase in raport de nutritie versus nutritionism. Iar nutrigenomica castiga teren si devine o preocupare alaturi de epigenetica in sanatate. Adica bagajul nostru genetic vine de la parinti, dar cu rađacini de la stramosi. Succint spus, suntem mai intai rezultatul a ceea ce au mancat stramosii nostri, si abia apoi a ceea ce mancam noi. Iar ceea ce mancam noi nu este doar o suma de nutrienti, ci si o matrice informationala specifica materiei. Atunci cand interpretarea alimentatiei este incompleta, adica redusa la chimie, ulterior clinicienii intampina contrastul din realitate: nu tot ce ingera un om, ajunge ca intr-o simpla adunare sa fie si utilizat. Iar suplimentarea alimentara care tinde sa se substituie unei alimentatii care nu mai este normala, nu rezolva aceasta problema intotdeauna.
Poate cea mai mare critica in industria alimentara vis-a-vis de osteoporoza se aduce lactatelor. Afirmatiile sunt si nu sunt intemeiate. Pornim de la realitatea ca lichidul denumit lapte care se vinde pe rafturile supermarketurilor, nu are nici o legatura cu laptele ca matrice informationala, si cel mai adesea nici cu biochimia sa. Acelasi lucru se poate spune si despre majoritatea varietatilor de branza din supermarket, fata de cea produsa traditional. Aici critica este intemeiata. Dar laptele adevarat este deasupra unor considerente din reclama la alimente sau suplimente alimentare. Afirmatia ca lactatele nu ar fi utile in formarea si intretinerea oaselor, pentru ca nu contin suficient magneziu
este pripita. Sa ne uitam la bunicii nostri de la tara, sau sa ne aducem aminte de romanul de odinioara. Suntem un popor de agricultori si de pastori. Nu asa erau cunoscuti de greci in antichitate stramosii nostri, ca fiind bautori de lapte ? Atunci cum sa neglijam aportul de lapte in hrana romanilor ? Critica acestui produs animal nu este noua. Acum ceva vreme a circulat pe Internet un material care acuza laptele ca fiind de-a dreptul cancerigen. Dar probabil se referea la cel din supermarket, si, mai mult, administrat unor populatii al caror genom nu contine informatii despre digerarea lui, caci nu a intrat in obiceiurile alimentare ale inaintasilor. Daca in anumite zone ale lumii, in speta China si Japonia, nu se consuma lapte, sunt altele in care lactatele reprezinta hrana de baza. Asa e Mongolia. In Caucaz kefirul e apreciat ca secret al longevitatii. In India vaca este considerata un animal sfant, pentru multiplele beneficii oferite. Problema alimentatiei nu se poate reduce doar la componentele chimice. Mai trebuie tinut cont si de clima, relief, vegetatie, cu determinismele lor si adaptarile pe care le impun pentru desfasurarea vietii. E de luat in calcul si stilul de viata al populatiei respective.
Revenind la problema ca laptele nu ar contine suficient magneziu pentru a permite absorbtia si utilizarea calciului in mod propriu, trebuie considerat ca principala noastra sursa de magneziu este apa, apoi restul alimentelor. Iar in tubul digestiv tot ce am inghitit se amesteca si constituie o pasta. Aceasta pasta e cea care trebuie sa prezinte raporturile optime intre nutrienti.
Vorbind strict despre analizele biochimice facute asupra raportului considerat propriu pentru absorbtie intre calciu, magneziu, fosfor din alimente, se spune ca acesta ar fi atins in cereale. Laptele ar fi undeva la mijloc, iar in branzeturi raportul ar fi impropriu. Cu atat mai mult la cele super-procesate, care reprezinta, din pacate majoritatea din cele disponibile in magazine. Pe de alta parte tot biochimia invedereaza faptul ca plantele si cerealele contin acid fitic si acid oxalic, ce sunt considerate a avea un efect anticalcifiant. Cu o corectie pentru grau si secara care ar contine o enzima (fitaza) capabila sa diminueze efectul anticalcifiant. Ce sa mai intelegem ?
Carnea, in special cea rosie, creste aciditatea mediului intern. La fel zaharul rafinat. Aceasta favorizeaza pierderea de calciu din oase si eliminarea sa renala.
Alimentele superprocesate contribuie la aparitia si dezvoltarea osteoporozei prin dezechilibrul dintre componente, cat si in matricea informationala, la care se adauga anumiti aditivi toxici. in acest sens, o sa ma rezum la a reaminti faptul ca Herodot mentiona in scrierile sale ca egiptenii considerau ca „alimentele sunt sursa tuturor bolilor”. Idee regasita la toate medicinele orientale. Evident calitatea alimentelor furnizate in masa astazi este incomparabil mai proasta decat acum 100 sau 1000 de ani. Coroborati aceasta idee cu toate problemele societatii post-industriale, informationale, cu viata virtuala pe care cei mai multi tineri si adulti aleg sa o traiasca si veti avea un raspuns pentru starea de morbiditate generalizata a societatii de tip occidental.
Dintre excitanti mentionez ca bauturile cu concentratie mare de cofeina, chiar si cafeaua in exces, pot determina dezechilibrul raportului de calciu si fosfor, avand ca efect o decalcifiere sporita. La fel se intampla si in cazul bauturilor si alimentelor ce utilizeaza drept conservanti diversi benzoati.
Alcoolul in exces poate produce o decalcifiere impresionanta. Pentru ilustrare o sa dau un exemplu dintr-o lectie in laboratorul de la disciplina de medicina legala la care am participat in facultate. Asistentul nostru universitar ne-a dus sa ne arate contrastul de afectare scheletala la doua persoane decedate in aceeasi zi, de varste apropiate (sub 50 ani), ambii barbati, care cazusera de la etaj. Unul picase de la etajul 1, fiind un alcoolic inveterat. Prezenta fracturi ale tuturor oaselor mari de la maini si picioare, multiple fracturi craniene si multiple fracturi ale tuturor coastelor, bilateral, atat pe fata de impact cat si pe cea opusa. Practic scheletul sau parca s-a spart precum un vas de lut. Al doilea, un om care nu consuma alcool, cazuse de la etajul 2, insa a avut doar o fractura de femur si una craniana. Am putut observa si diferenta de grosime intre calotele lor craniene, net in defavoarea alcoolicului.
Fumatul scade capacitatea respiratorie si antreneaza intr-un cerc vicios organismul prin faptul ca diminueaza evident si capacitatea de efort. Reduce calibrul vaselor de sange, in primul rand al celor periferice, cu efect asupra posibilitatii de oxigenare si hranire a tesuturilor. Cum oasele au vase de sange foarte putine si fine, intelegeti usor efectele. in plus fumatul are efecte oxidante, care accentueaza toate fenomenele degenerative.
Hormonii corticoizi in exces determina scaderea densitatii osoase. Situatia poate fi determinata mai frecvent iatrogen (in greaca veche iatros=medic, genan=a produce) in terapiile cu corticoizi, sau in situatii de stres cand creste productia endogena de cortizol, acesta fiind hormonul natural de stres. in mod frecvent am observat osteoporoza la pacienti chiar tineri, care au facut tratamente cu corticoizi, fiind diagnosticati cu scleroza multipla ori cu alte afectiuni severe, intre care cele auto-imune.
O alta cauza iatrogena intrata mai recent in atentia publica o constituie extirparea glandelor paratiroide, odata cu tiroidectomiile partiale sau totale. Paratiroidele sunt doua glande foarte mici, situate in spatele tiroidei si care produc parathormonul. in paralel, tiroida produce si calcitonina. Acesti doi hormoni sunt implicati in mentinerea nivelului normal al calciului in sange, prin actiuni asupra absorbtiei digestive, asupra eliminarilor prin rinichi si remanierii osoase. Scaderea sau absenta unuia sau ambilor hormoni, determina tulburari majore ale metabolismului calciului si fosforului, ce conduc la osteoporoza. in ultimii ani a crescut mult numarul afectiunilor tiroidiene, prin numerosi factori, dar in special dupa introducerea obligatorie a sarii iodate la nivel national. Cum multe dintre afectiunile tiroidiene constau in chiste si noduli, medicina conventionala se grabeste sa recomande extirparea zonala sau totala a glandei tiroide. Iar paratiroidele sunt prea mici si lipite de tiroida, incat nu pot fi evitate la disectia chirugicala, asa ca se elimina odata cu aceasta.
Remedii naturale
Pentru preventie este evident din dezbaterea anterioara ca e salutara o alimentatie cu produse naturale cat mai variate si echilibrat combinate, adaptate tipului constitutional sub raportul structurii si functiilor individuale. Totodata se cere activitate fizica corespunzatoare si o expunere adecvata la lumina solara.
Ca supliment folositor in profilaxie e de mentionat polenul crud.
In urma cu cativa ani Dl. Patrice Percie du Sert raporta despre un studiu facut in Franta asupra structurii osoase la sobolani femele, cu menopauza provocata artificial prin extirparea ovarelor, stiut fiind ca menopauza favorizeaza instalarea osteoporozei. Sub administrare de polen crud s-a observat ca resorbtia osoasa a fost redusa, iar fixarea calciului imbunatatita. O explicatie ar putea fi cantitatea mare de rutin din compozitia polenului. Rutinul stimuleaza osteoblastele, celulele tinere formatoare de tesut osos. Revin asupra faptului ca polenul este un produs cu mare complexitate, echilibrat, ce ofera toate elementele minerale din corpul nostru, cu o mare varietate de vitamine, enzime, coenzime, si un procent impresionant de proteine de foarte buna calitate. Finalmente contribuie la echilibrul general si buna functionare a intregului organism.
In intreaga mea experienta ca medic m-am lovit de numeroase ori de problema osteoporozei si osteopeniei, cat si de faptul ca medicatia conventionala nu da rezultate constante, in schimb determina si efecte adverse. Asa ca am incercat sa gasesc o cale de rezolvare naturista, fara urmari nedorite, cu remedii la indemana si luind in calcul complexitatea factorilor nutritivi si de viata implicati, alaturi de anumite explicatii oferite pentru osteoporoza de medicina Ayurvedica. Ca urmare am observat ca densitatea osoasa se poate reface cu remedii relativ simple, lucru pus in evidenta si de osteodensimetrie, care in genere s-a imbunatatit constant sub diferite tipuri de tratamente cu 10 pana la 20% pe an.
In general utilizam laptisorul de matca, care stimuleaza refacerea osoasa, fiind si un regenerator si tonic general. In paralel spus, din acest motiv e util si pentru consolidarea mai rapida a fracturilor. Revenind la osteoporoza, pentru o femeie cu o greutate de 50 pana la 70 de kilograme, am utilizat doi pana la patru mililitri de laptisor de matca, in functie de gravitatea problemei. Se poate administra intr-o singura priza, dimineata cu 20 de minute inainte de micul dejun. Persoanele care au posibilitatea, pentru un efect mai bun in acord cu meridianele de acupunctura il pot administra in jurul orei 16-17 (dupa soare, nu dupa ora schimbata conventional), cand se poate obtine si o maxima tonifiere pe loja energetica careia ii apartine tesutul osos, prin stimularea organului energetic rinichi, reprezentantul structural al acestei loje. Se poate administra simplu sau amestecat cu putina miere, care „imblanzeste” puterea gustului si sporeste actiunea. Daca se tine sub limba ori se mesteca bine inainte de inghitire, o parte se absoarbe direct prin mucoasa bucala si intra mai repede in functiune.
Propolisul furnizeaza numeroase elemente minerale, usor absorbabile si utilizabile, cat si polifenoli antioxidanti cu efecte general anti-degenerative. Noi utilizam tinctura de propolis (30% concentratie in propolis), de doua ori pe zi cate doi mililitri, dimineata si seara, inainte de mese cu circa 20 de minute, masurati cu o seringa mica de cinci mililitri (fara ac), si in amestec cu miere de preferinta. Repet, mierea potenteaza actiunile remediilor cu care se asociaza si le conduce mai repede spre tinta lor. Daca pacientul se retine de la consumul de miere, fiind diabetic, e bine de stiut ca mierea, in cantitati mici de 2-3 lingurite pe zi, luata pe stomacul gol, poate diminua glicemiile. Pentru maxima precautie se poate folosi miere de salcam, care contine mai multa fructoza si mai putina glucoza. De asemenea, propolisul are un usor efect hipoglicemiant in timp mai indelungat, lucru constatat de altminteri si pentru laptisorul de matca. Daca totusi pacientul prefera sa nu ia miere, tinctura se poate amesteca cu tarate de grau, sau lua pe paine, in scopul atenuarii tariei acesteia asupra mucoasei delicate buco-faringiene.
Dimineata, cand sunt de administrat atat tinctura de proplis cat si laptisorul de matca, ele se pot amesteca laolalta cu mierea si administra odata, pentru comoditatea terapiei, in conditiile mentinerii intregului efect. Este bine sa faceti acest amestec intr-un recipient de tipul unui pahar mic, ca sa nu se piarda mult din mixtura apicola pe peretii vasului. Daca recipientul se pateaza cu propolis, il puteti curata usor cu alcool de orice tip. Ca beneficiu secundar, daca mestecati bine produsul inainte de inghitire, propolisul va intari gingiile sau chiar va ajuta la remedierea unei eventuale parodontoze.
Folosim si zeolitul ca mineralizant, el fiind un bun schimbator de ioni. Totodata este echilibrant prin dezintoxicare si prin combaterea excesului de Vata dosha, explicat de Ayurveda in osteoporoza. Il recomandam ca pulbere, doua lingurite de ceai la ras, administrate dimineata si seara, cu apa suficienta, pe stomacul gol la doua-trei minute dupa administrarea de tinctura de propolis.
Pirul contribuie la remineralizarea osoasa. il administram sub forma de ceai, doua – trei cani baute pe parcursul zilei. Ceaiul se prepara ca decoct: se fierbe la foc mic in proportie de o lingurita de planta macinata (se foloseste rizomul), in 300-350 mililitri de apa, timp de 15-20 minute. Intrucat spumeaza, folositi va rog un vas mai mare si supravegheati fierberea. Triplul dozei de mai sus e util pentru un adult de 60-70 Kg, ca doza zilnica, preparata toata odata dimineata. Se poate drege cu miere si lamaie.
La barbatii cu osteoporoza le-am recomandat in locul laptisorului de matca sa ia Apilarmel, un produs ce contine apilarnil in proportie de 10%. Aceasta pentru ca multi au, in paralel, si tulburari de dinamica sexuala mai bine compensate la barbati de catre apilarnil. Dozele utile sunt de 2 x 2 lingurite/zi, dimineata si la pranz, pe stomacul gol. Cand alaturi de structura osoasa, urmarim in mod deosebit si imbunatatirea dinamicii sexuale, doza de la pranz se poate lua seara, cu precautia ca apilarnilul poate superficializa somnul. Cura se face cate o luna cu o saptamana pauza, a la long.
Dar indiferent de corectitudinea terapiei orale, cine persista in sedentarism, are sanse reduse pentru refacerea structurii osoase. Activitatea fizica da organismului impulsul pentru reconstructia osoasa, semnalizind ca e necesara o structura capabila sa faca fata solicitarilor. Trebuie facuta miscare in mod ponderat si progresiv crescator, fiecare dupa puterile sale, nu cu eforturi mari de la inceput si in nici un caz exercitii care sa expuna la vreo trauma mecanica.
Intregul tratament este de durata. Trebuie urmat cel putin un an de zile, apoi se repeta osteodensitometria pentru a-i urmari eficienta si a stabili coordonatele atitudinii terapeutice pe mai departe.
Dr. Cristina Aosan
Comisia de Apiterapie a Apimondia, membru; Comisia de Medicina Alternativa a Ministerului Sanatatii, membru
(Redactat 04.2014)