Melidava

Suferinta ca stare anormala

Nu agreez expresia „fiecare cu crucea lui”, in sensul in care pentru a fi placut lui Dumnezeu trebuie sa suferi.

De ce trebuie sa suferi? Daca esti copilul lui Dumnezeu si daca Dumnezeu e iubire si lumina, de sa suferi?

Suferinta inseamna o moarte biologica lenta. Acceptarea suferintei ca norma de viata, o moarte a spiritului si grabirea semnificativa a sfarsitului biologic.

E simplu de demonstrat ca de fapt Dumnezeu ne-a creat pentru pace si bucurie. Suferinta e strict legata de contextul social. Relatiile noastre, dorintele noastre, produc suferinta.

Gasiti o modalitate in care va puteti filma fata in cursul unui mic exercitiu de relaxare.

Intindeti-va pe pat sau gasiti un fotoliu in care sa puteti sta relaxat. Inchideti ochii si spuneti pe inspir: „linistit” si pe expir: „relaxat” de cateva ori. Concentrati-va atentia asupra ochilor Dvs. incercati sa va relaxati musculatura ochilor. Imaginati-va ochii inundati de lumina, de caldura placuta, de iubire, de o senzatie de calm. „insiprati liniste, expirati relaxare”. Pastrati concentrarea in sensul re-cunoasterii starii si senzatiilor pe care le incerca ochii si musculatura oculara si veti fi in masura sa intelegeti cat de concentrat sunteti asupra diverselor ganduri verbalizate sau imaginate in mintea Dvs. Cei mai multi oameni raman muti de uimire cand isi dau seama de cat de solicitati sunt ochii lor fara sa-si dea seama.

Apoi treceti la ralaxarea fetei Dvs. imaginandu-va fata cuprinsa de lumina, mangaiata de o lumina iubitoare, patrunsa de o caldura placuta. Ramaneti in aceasta stare cateva minute.

Opriti-va si uitati-va la filmare. O sa vedeti, in 99% din cazuri, ca fata Dvs, calma nu este flasca, inerta ci zambitoare si radioasa. Aceasta este starea pentru care v-a facut Dumnezeu. Suferinta vine din lume…

Contextul social are, cum vedeti si intr-un teatru, culise in care se afla o intreaga lume nevazuta, populata cu bine si rau. Exista o lume nevazuta care tese, innoada si deznoada fapte si lucruri in lumea vazuta. Cei care nu cred in existenta acestei lumi nevazute, nu prea inteleg ce-i cu ei pe lumea asta. Ce caut eu in viata mea? – vorba cantecului… Cei care cred in existenta acestei lumi nevazute, inteleg mai bine suferinta pe care o aduce contextul social si papusari mai mici si mai mari din culise nevazute.

Exista o lume nevazuta, pentru uriasa majoritate a oamenilor, dar nu pentru toti oamenii…,  in care entitati bune si rele se lupta pentru mintea si sufletul nostru. Se lupta pentru gandurile si faptele noastre care ii hranesc efectiv pe unii si pe altii si le dau putere asupra noastra si asupra lumii. De unde importanta mintii, gandurilor, a faptelor si mai ales a emotiilor noastre, care finalmente inseamna energie, de un anume fel…

De unde si marea batalie pentru mintea omului contemporan, ridiculizat cand este credincios. E la moda sa fi ateu. E la moda si sa te imbraci si sa mananci prost…

Un ateu este un om decuplat de la realitatea complexa a vietii. El vede doar hamburgerul pe care il are de mancat si atat. E mult mai usor de pacalit si de condus, din moment ce pentru el totul se rezuma la materialul vietii, la acum. E mult mai usor sa fi condus daca traiesti cu constiinta faptului ca toata viata e o smecherie si ca nu vei plati niciodata pentru faptele tale intr-o alta lume, ca totul se rezuma la „aici si acum”.

Divide et impera e un dicton care se aplica in sfera militara, sociala dar si in zona spirituala, care le cuprinde si le determina pe toate.

Tasty hamburger with beef, cheese and vegetables, only for atheists