Melidava

Urzici pentru regenerarea țesuturilor, doar 30 de lei kilu`

Napi pentru diabet avem! Spanac pentru anemie avem! Leurdă pentru curățarea săngelui de toxine avem!

Trăim o vreme în care vănzarea de alimente se face pentru virtuțile și proprietațile medicinale. Nu mai mâncăm urzici ca trufanda, le mâncăm pentru regenerarea țesuturilor… Și iată cum medicina regenerativă pătrunde în casele oamenilor de pe tarabele din piață, prin mâinile rromilor.

Afacerile cu suplimente alimentare au insemnat peste 2,7 de miliarde lei in 2022, cam 0,2 % din PIB. Potrivit aprecierilor mele aproximativ 50% din aceste suplimente alimentare sunt produse din plante medicinale. Cam 25% din aceste plante medicinale provin din România, iar din aceste plante medicinale doar 10% vin din culturi, restul sunt culese din flora spontană.

Prin piețe mai vedeți câte un culegător de plante medicinale, care le și prelucrează și vinde pe lângă ceaiuri și tincuturi. Nu aceștia sunt furnizorii de plante pentru această industrie. Marea majoritate a acestor plante sunt culese de rromi, și mai rar, din ce în ce mai rar de români. Vreți să știți cum sunt uscate aceste plante ? Aveți idee cum arată podul unei case în care trăiește o familie cu 10 puradei, doi câini, cinci pisici și 50 de găini ?

Prețurile pe care le oferă firmele ce prelucrează aceste plante nu sunt deloc atractive. Spre exemplu Fares a oferit anul trecut 12 lei pentru un kilogram de obligeană (rizomi tăiați și uscați), o planta sau o materie primă considerată scumpă și destul de rară. Obligeana este o plantă de apă, ca atare raportul de uscare este de aprox. 6 la 1. Adică din 6 kilograme de plantă verde, se obțin după uscare 1 kilogram uscat.

Acorus calamus for medicinal purposes

Adică 2 lei pe kilogramul verde, pentru o planta care ar vindeca cancerul… Morcovul este cu mult mai scump… Problema e că morcovul trebuie cultivat, ai nevoie de pământ, iar agricultura este o îndeletnicire care presupune pe lângă efort și pricepere și rigoare. Motiv pentru care culesul de plante medicinale devine o ocupație sezonieră, adaptată unui stil de viață la voia întâmplării. De unde și preponderența etniei rrome în această arie.

Pentru cei care îsi bat capu` cu probleme de natură fiscală și legală le vom împărtăși faptul că această activitate nu are de fapt un standard ocupațional si nu se regăsește distinct în clasificarea ocupațiilor din România. Ca să angajezi un culegător de plante medicinale trebuie să inchei un contract cu o persoană calificată potrivt COR (Clasificarea Ocupațiilor din România) ca “pescar și vânător a căror producție este destinată consumului propriu (inclusiv culegători de produse agricole din flora spontană) – 6340”, cu studii medii, ca nivel de studiu. Cine are de pierdut? Statul și consumatorul final, cumpărătorul de suplimente alimentare.

Deci vreo 300-400 de milioane de lei se obțin anual în România utilizând plante medicinale culese de pe marginea drumurilor, căilor ferate, terenuri degradate sau nelucrate (rar se mai găsesc astfel de terenuri), sau din terenurile defrișate din păduri, de către oameni care nu sunt angajați, iar pregătirea lor nu este verificată.

Am văzut de multe ori că și cei care vând plante medicinale în piețe fac uneori confuzii de neiertat. Spre exemplu obligeana,

Acorus callamus

dacă tot am vorbit de ea, este de foarte multe ori confundată cu stânjenelul galben, planta toxica…

Iris pseudacorus 

Pentru că oamenii sunt din ce în ce mai despărțiți de natură si Dumnezeu, sunt din ce în ce mai bolnavi. Speranța de viață a crescut, dar este o viață cu o calitate mai slabă, conectată la farmacie și sistemele de sănătate. Medicina naturistă a devenit o alternativă tot mai căutată, iar pe acest val s-au ridicat firme și publicații care fac milioane vânzănd de cele mai multe ori iluzii.

http://arhiva.formula-as.ro/2012/1007/medicina-naturii-44/seleniul-organic-antidotul-cancerului-14759

Foarte puține firme sau publicații colaborează cu medici care au o competență reală în domeniu. Ministerul Sănătății a școlit mai bine de 500 de medici prin cursuri de pregătire post universitară în api-fito-aroma-terapie, dar de practicat cu adevărat practică o mâna de oameni în toată țara. Restul au venit din curiozitate și după un certificat de participare care aduce un punctaj necesar la Colegiul Medicilor.

Cărțile care au apărut ca ciupercile după ploaie în anii din urmă vorbesc, cel mai adesea, despre plante medicinale și produse apicole, la nivel de popularizare a acestui domeniu. Sau în cel mai bun caz a cercetătorului, dar din păcate, doar arareori și a practicianului. De unde practicieni ? Cercetătorii, sau persoanele preocupate, care au considerat că au o callificare, unii chiar de bună intenție, au scris cărțile acestea folosind informații din alte cărți… Și asă ajungem de fapt să cosumăm mai degrabă idei.

Dacă tot am vorbit de urzici, o să vă dau un exemplu. Cea mai bună lucrare despre plantele medicinale din flora noastră a fost scrisă de Prof. Dr. Constantin Pârvu, laureat al premiului Academiei Române, nominalizat în 1997 în Anglia printre primii 500 de oameni de știință ai lumii. În cele 4 volume, 2002-2005, realizate de Editura Tehnică, și peste 1.000 de pagini, foarte bine scrise, de altiminteri, domnia sa vorbește în vreo 10 locuri despre experiența personală pe care a avut-o cu o plantă medicinală, în tratarea unor afecțiuni,  iar uneori inseră și experiențele unor cunoscuți sau prieteni. Este de înțeles. Domnia sa nu este un fito-terapeut. A consemnat în această lucrare cu adevărat monumentală, lucrările altor autori și uneori experiența lor, sau a altora. Însă per ansamblu lucrarea se dorește a fi de utilitate practică în sănătate, umană și veterinară, cosmetică, gastronomie, industrie alimentară, zootehnie, industrie ușoară și peisagistică. Să vedem ce ne recomandă lucrarea în materie de sănătate: intern urzica este utilă în:

1. tratarea hemoroizilor, hemoragiilor, diaree, dismenoree, metroragii, bronșită, litiază renală și biliară, uremie, diabet zaharat, gută, hidropizie;
2. ușurarea activității digestive
3. pentru tratarea enteritei, ascitei, în metroragii, hemoragii, hemoroizi, astm bronșic, erupții tegumentare, hidropizie, retenție urinară, reumatism, icter
4. pentru tratarea enurezisului, în incontinență urinară.

Extern:

1. pentru tratarea ulcerului varicos și a reumatismului: infuzie (sublinierea aparține autorului) din 40…50 g frunze mărunțite la 1 l de apă clocotită…
2. pentru tratarea stomatitelor;
3. pentru tratarea rănilor și grăbirea cicatrizării lor, a se vedea Enciclopedia plantelor, Ed. Tehnică, 2002-2005, Vol. IV pag. 790.

Deși domnia sa vorbește despre urzică ca fiind: “revulsiv asupra tegumentului, cu efect decongestiv în profunzime” și că ar fi utilă în: “tumori, cancer (consumul de urzici în profilaxia cancerului)”, domnia sa nu intră în detalii. O carte bine scrisă la nivel de cercetător, om de știință în biologie, dar nu practician de api-fito-terapie.

Toți oamenii din popor știu că urzica este un mijloc anti-reumatic excepțional. Cei care culeg urzici știu că este bine să le culeagă pe cât se poate fără mănuși, și să schimbe mâna cu care rup plantele… Nu au dureri reumatice. Cei care au avut probleme mai serioase, ca mine spre exemplu, cu o tendinită rebelă, se bat cu urzici în locurile dureroase. Procedura se aplică doar într-un singur loc, chiar dacă dureri sunt la nivelul mai multor articulații. Se repetă la 3…5 zile, după ce trec toate fenomenele dermice, și se repetă de 3…5 ori Primăvara și Vara. Toamna se găsesc mai greu urzici, dar dacă se găsesc e bine să se facă și atunci o sesiune de urticalizare, a câte 3…5 ședințe. De multe ori aceste dureri diminuă de la prima ședintă. Uneori dispar din prima sesiune și nu mai apar decât după un an. Dacă există consecvență pe parcursul unui an pot dispare pentru mai mulți ani de zile, de multe ori definitiv. Am cunoscut personal oameni care s-au aruncat dezbrăcați în urzici pentru a scăpa de dureri reumatice generalizate și astăzi nu mai folosesc analgezice.

O altă utilizare extrem de utilă este pentru marii fumători, sau cei care au dureri de picioare, din pricina depunerilor aterosclerotice.

Soția mea în practica ei a reușit să salveze picioarele unor fumători și ale unor diabetici, prin băi de picioare în infuzie de urzică, o linguriță de plantă macinată (partea aeriană), la 250 ml apă, infuzie 5 minute, ca proporție. Evident pentru băi de picioare o să aveti nevoie de 5…8 litri, în funcție de problemă, unul sau ambele picioare și de vasul în care se poate face îmbăierea. Se face o baie cât se poate de caldă, cu cronomentrul pornit. Se oprește îmbăiera când apare prima senzație de durere puternică. A două zi se repetă și se stă măcar o secundă în plus. Pare o glumă, dar la două luni se câștigă cel puțin un minut. Din pricina faptului că țesuturile se decongestionează cu adevărat în profunzime, senzația de durere este similară cu a mâinilor înghețate puse sub apă caldă… Greu de suportat, de asta se face o îmbăiere cu precauție și cu creșterea treptată a duratei. Dar salvează picioarele oricărui mare fumător sau diabetic care a ajuns să aibă țesuturi vinete, la limită cu necroza… Efectele sunt și mai bune dacă se consumă și intern, măcar un litru pe zi. Se poate acri cu lămâie, caz în care obtineți un dublu beneficiu al acestui ceai.

În ceea ce privește utilizarea urzicii în oncologie este de mare utilitate pentru că pe lângă faptul că interferează pozitiv hematopoieza, adică crește calitatea sângelui, subțiază / fluidizează sângele, are efecte anticoagulante, ceea ce reduce riscul metastazării. Lucru știut de mai bine de 40 de ani, și neglijat de cele mai multe ori, din păcate, când totul s-ar putea rezolva atât de simplu, cu un ceai de urzică, dacă ar exista colaborare între medicina științifică și cea tradițională…

Sfatul meu este ca pe lângă ceea ce vă spun cărțile să vă mai informați suplimentar și de pe forumuri, unde puteți afla lucruri interesante din experiența personală a unor oameni și cănd aveti ocazia întrebați un practician.

Gabriel-Silviu Aoșan