UNDE LOCUIESTE IMUNITATEA IN CORPUL NOSTRU? ARTICOL IN FORMULA AS CARE SI-A PROPUS SA LIMPEZEASCA ACEASTA PROBLEMA; AN 2013 NR 1094
Un extras din articol concluzie si subiect de meditatie dar si imbold de actiune neprecupetita pentru cei care au probleme oncologice: "Micul Larousse de medicină: "Imunoterapia anticanceroasă, în studiu de aproape un secol, rămâne şi azi în fază experimentală. Totuşi, ea face obiectul a numeroase încercări terapeutice în întreaga lume şi este vorba, fără îndoială, de mari perspective în tratarea şi vindecarea cancerelor." Dificil de înţeles. Eu încă nu am auzit de un studiu care să dureze un secol... Să fie oare aici secretul tratării cancerului, dar care nu poate fi brevetat şi folosit economic pentru că este menţinut în faza de studiu? Oare nu se doreşte să fie finalizat şi publicat?"
Dosarul imunităţii
Cu toţii ştim care este sistemul digestiv şi, în linii mari, cum funcţionează. Înţelegem sistemul cardio-vascular ca pe o pompă cu vasele ei transportatoare, îi ştim localizarea. Cunoaştem cum se desfăşoară respiraţia, de la plămâni până la celule. Dar câţi dintre noi pot explica, într-o imagine limpede, unde este localizat sistemul imunitar, elementele sale componente, ce funcţii şi relaţii are el?
Într-un articol de popularizare a medicinei naturiste nu ne putem permite să intrăm în detalii. Se ştie că sistemul imunitar ne protejează în faţa agenţilor patogeni biologici: virusuri, bacterii, fungi, protozoare, helminţi (viermi).
Dar unde se află până la urmă sistemul imunitar? Fără un sediu central şi un loc bine precizat, medicina îl defineşte ca sistem limfoid. Anatomic, se descriu sistemul limfoid primar, alcătuit din măduva osoasă hematopoietică (hematogenă) şi timus, şi sistemul limfoid secundar ce cuprinde splina, ganglionii limfatici, plăcile Peyer şi alte formaţiuni limfoide răspândite în corp.
Timusul are un rol fundamental în imunitate, prin întreţinerea producerii şi maturizarea limfocitelor tip „T”. Spre vârsta adultă se atrofiază, iar maturizarea limfocitelor T este preluată de organele limfoide periferice.
Dintre organele limfoide menţionăm splina, un organ ale cărui funcţii sunt considerate incomplet elucidate, dar care joacă un rol major în imunitate prin producerea directă şi stocarea de limfocite, fagocite, monocite, cât şi de anticorpi. De asemenea, produce şi stochează hematii şi trombocite. Ca organ energetic, medicina tradiţională chineză îi conferă o poziţie centrală. Rezecţia, uneori grăbită, a splinei din varii motive, marchează sever sistemul imunitar şi afectează durata şi calitatea vieţii oricărui om.
Ganglionii limfatici sunt noduli situaţi pe traiectul vaselor ce drenează interstiţiile. În ei se multiplică limfocitele T şi B mature circulante şi se diferenţiază celulele NK. Un motiv care ar trebui să fie suficient pentru orice pacient oncologic şi orice chirurg să extirpe un număr cât mai mic de ganglioni… Aici sunt reţinute celulele canceroase care au plecat din tumora principală. Dacă lipsesc ganglionii, celulele canceroase migrate au cale liberă spre sânge.
Din sistemul limfoid secundar mai fac parte amigdalele palatine, cât şi o vastă reţea de ţesut limfoid la nivelul mucoaselor (tubul digestiv, tractul genito-urinar etc.). În aceeaşi logică cu a ganglionilor limfatici, eliminarea grăbită a amigdalelor palatine poate conduce la complicaţii ulterioare; răcelile coboară repede la bronhii şi plămâni, în loc să rămână cantonate în faringe. Se observă că, practic, toate interfeţele corpului pe unde pot pătrunde bio-patogeni sunt gardate de insule ale sistemului limfoid.
Sistemul imunitar mai are un mare rol, despre care prea puţin se vorbeşte, pe lângă cel de apărare. La fiecare doi ani, datorită înnoirii celulelor în cursul proceselor de întreţinere din întreg organismul, fiecare dintre dvs. este complet nou din punct de vedere biologic. Dvs. aveţi conştiinţa faptului că sunteţi aceeaşi persoană, prin informaţiile şi experienţele acumulate. Dar până la vârsta maturităţii, organismul dvs. s-a schimbat din punct de vedere celular, în întregime, de un mare număr de ori. Acest lucru s-a petrecut fără probleme, datorită sistemului imunitar, care a eliminat deşeurile celulare rezultate din apoptoza fiziologică.
Complexitatea sistemului imunitar face ca el să fie unul extrem de performant. Pe de altă parte, această maşinărie deosebită, prin multitudinea de componente, este susceptibilă a fi sever influenţată de diverşi factori.
Relaţiile cu sistemul nervos şi sistemul endocrin
Între sistemul nervos central (SNC) şi sistemul imunitar există relaţii bidirecţionale. Sunt încă destule necunoscute, dar în practică un lucru este sigur: o stare generală bună a sistemului imunitar induce o stare bună a sistemului endocrin şi nervos. Invers, o stare tulburată a sistemelor nervos şi endocrin vor diminua capacitatea răspunsului imunitar. Concluzia nefericită se întrevede. Medicii care sunt atenţi în practica lor au observat cercul vicios în care sunt prinşi pacienţii cu probleme grave de sănătate. Pe seama erodării sistemului imunitar, din varii motive, apare o suferinţă oarecare. Dacă suferinţa devine o preocupare, poate induce viziuni pesimiste, care deprimă mai mult imunitatea. Aşa se constituie un cerc vicios, care conduce la progresul suferinţei. Sau invers, pe seama unei depresii apar probleme de sănătate, de la simple răceli, la boala oncologică. Ieşirea este posibilă doar cu o terapie cu reală valoare imunomodulatoare şi/sau antidepresivă.
Un alt exemplu: în starea de furie, s-a determinat că imunitatea se deprimă atât de mult, după numai 5 minute, încât sistemul imunitar trebuie să lucreze intens, timp de 6 ore ulterior, spre a reveni la nivelul său iniţial.
Vârsta omului reprezintă un factor esenţial pentru evoluţia şi funcţiile sistemului imunitar. La nou-născuţi şi bătrâni, structurile acestuia sunt în parametri deficitari. De unde şi întrebările fireşti ale unor medici pentru care Jurământul lui Hipocrate nu e o formalitate: de ce să fie vaccinaţi nou-născuţii şi sugarii? Laptele matern susţine imunitatea sugarului în primele luni de viaţă, prin conţinutul său de anticorpi şi celule imunitare. Foarte important este că laptele matern conţine şi celule stem, lucru de acum demonstrat în laboratoare. Iată că apar dovezi ştiinţifice pentru vechea afirmaţie din Ayurveda, că laptele proaspăt muls şi încă nerăcit este un elixir. Între copiii alăptaţi la sân şi cei hrăniţi cu lapte praf se observă în practica medicală severe diferenţe de sănătate şi comportament.
La o vârstă înaintată, problemele sistemului imunitar par a fi asociate cel mai adesea cu deficienţe nutriţionale şi ambientale. Ca o problemă specifică spaţiului românesc actual, aş menţiona fenomenele psihice de tip depresiv, manifeste la vârsta a treia în mare proporţie, cu consecinţe severe asupra sănătăţii. Concluzia practică este că susţinerea sistemului imunitar se face nu numai prin diverse imunoreglatoare, de exemplu propolis sau Echinacea, foarte bune profilactic şi curativ, ci mai ales printr-o corectă şi diversificată alimentaţie cu nutrienţi de calitate. Un sfat? Polen şi lăptişor de matcă luate în mod curent. Dozele trebuie să fie în aşa fel încât să vă facă să simţiţi o stare de bine. Dacă nu aţi atins această stare, înseamnă că dozele dvs. sunt mici. Resemnarea şi depresia trebuie înlocuite cu activitate fizică şi preocupare pentru natură. Spre exemplu drumeţii, fotografie, grădinărit sau apicultură.
Stresul – s-a definit ca un factor sau un ansamblu de factori care deranjează organismul. Este de înţeles că oamenii, după o perioadă intensă de suprasolicitare fizică, psihică sau emoţională, caută diverse mijloace de refulare. Nu suntem făcuţi pentru a munci 24 de ore din 24, şapte zile pe săptămână. Nici pentru competiţii sportive în care ţelul, pe lângă bani, este de a fi primul în lume. Nu putem trece neatinşi prin stări emoţionale copleşitoare. Societatea noastră, din ce în ce mai complicată, ne furnizează un stres aproape permanent. E suficient să deschideţi televizorul şi o să vedeţi pe lângă bombardamentul de imagini şi emoţii predominant negative, afluxul de informaţii de pe benzile circulante. E prea mult ceea ce se reflectă, coroborat cu nutriţia deficitară, în scăderea capacităţii imunitare, practic la nivelul întregii populaţii, la noi şi în ţările vestice. Adică acolo unde consumul a devenit motorul societăţii umane.
Ce se întâmplă de fapt în condiţii de stres în sistemul imunitar? Mă opresc sumar asupra unui singur aspect, mai puţin cunoscut: relaţia stres-timus. Ne amintim, de la anatomie, de un organ mic, situat în spatele sternului, supranumit şi „glanda copilăriei”. Etimologic, thymos în greaca veche înseamnă principiu vital. Am văzut deja că e puternic implicat în imunitate. Dar el începe să se atrofieze la pubertate şi are o involuţie continuă, odată cu vârsta. Ar fi oare această atrofie a ceea ce anticii numeau principiu vital o posibilă explicaţie pentru că trăim doar 70-80 de ani, în condiţiile în care se pare că suntem programaţi genetic pentru circa 1000? Ei bine, factorii de stres accelerează atrofia timusului. În contrariu, melatonina contracarează atrofia timusului, contribuind la refacerea imunităţii. Dar melatonina se secretă optim în timpul somnului de noapte, pe întuneric, în jurul miezului nopţii. De unde influenţele nefaste ale vieţii moderne de noapte asupra imunităţii.
Recomandări practice consecutive: dormiţi între 22-06, în încăperi întunecoase. Evitaţi să lucraţi în două, trei locuri. Încercaţi să nu vă doriţi să fiţi mereu cel mai şi cel mai… Toate aceste lucruri au uriaşe costuri ascunse. E păcat să vă pierdeţi sănătatea spre a câştiga bani, ca apoi să vă pierdeţi banii, în încercarea de a recâştiga sănătatea…
Nutriţia. Fără glumă, cărţile de medicină veterinară par mai pragmatice decât cele de medicină umană. Printre veterinari, s-a păstrat interesul pentru menţinerea sănătăţii animalelor, nu ca în medicina umană, unde atenţia este îndreptată doar asupra bolii. În medicina veterinară sunt bine descrise efectele nefaste ale malnutriţiei sau subnutriţiei, rolurile tuturor nutrienţilor şi influenţele lor asupra imunităţii.
Subiectul relaţiei dintre alimentaţie şi imunitate este extrem de larg. Mai precizez doar că aditivii alimentari sintetici acţionează foarte repede asupra sistemului imunitar, pe care îl perturbă şi deprimă. Efectele nefaste se observă la nivelul întregii societăţi de consum. Practic, e indicat să evităm produsele cu asemenea aditivi, lucru dificil, căci din păcate sunt prea numeroase.
Tot în tratate veterinare am găsit cel mai bine studiate influenţele asupra sistemului imunitar a diverşi alţi factori, care se regăsesc şi în viaţa noastră. Astfel, stresul prin temperaturi scăzute exercită influenţe imunosupresoare, similare celor consecutive tratamentului cu hidrocortizon. Concluzia pertinentă este că frigul de scurtă durată determină o intensificare a tuturor mecanismelor imunităţii, iar frigul de lungă durată are efecte nefaste. O aplicaţie practică este că duşurile reci, înviorarea în aer rece, chiar scăldatul în apă rece, aşa cum o fac nordicii şi ruşii, sunt benefice sănătăţii. Exagerarea nu. Mai mult, mediile de lucru reci, curentul de aer rece sunt factori de scădere a capacităţii sistemului imunitar.
Transportul s-a dovedit a fi extrem de important pentru sistemul limfoid. În urma unui studiu făcut pe viţei în vârstă de 3-6 săptămâni, transportaţi 45 de minute, concluziile au fost neaşteptate. S-a constatat creşterea semnificativă a cortizolului pentru o zi şi reducerea numărului de limfocite T şi B pe durata a şapte zile. Mutând situaţia la oameni, e de preferat un serviciu care să nu necesite o navetă permanentă, şi cu atât mai mult o muncă fără schimbări geografice şi transporturi dese la distanţă, eventual schimbări de climă.
Efortul fizic a fost şi el studiat. La caii normali, un efort fizic intens este benefic capacităţii de apărare a organismului. Dar la cei cu capacitate de efort micşorată, s-a observat o supresie a proliferării limfocitare, concomitentă cu prezenţa unor infecţii.
Oboseala cronică duce, şi ea, la disfuncţie imunologică, prin extenuare fizică. Deci? Dacă vreţi să trăiţi normal, munciţi opt ore, dormiţi circa opt ore, acordaţi-vă timp pentru refacere.
Medicamentele. Este bine cunoscut efectul negativ asupra sistemului imunitar a numeroase substanţe chimice de sinteză (medicamente). Atenţie, aşadar, mai ales la administrarea repetată de antibiotice, care pe lângă deprimarea imunitară imediată, contribuie şi la degenerarea mai rapidă a timusului. Cât am lucrat în Banat, copiii pe care i-am tratat cu mijloace naturale, în special cu propolis şi Echinacea, răceau o dată la doi ani. Cei trataţi de alţi medici de familie cu antibiotice, cam o dată pe lună… Anestezicele au, de asemenea, efecte imunosupresoare.
Sunetele de durată reprezintă un factor de scădere a imunităţii.
Poluarea prin metale grele (în special plumbul, mercurul şi cadmiul), pesticidele (cu precădere clorurate şi organofosforice) şi substanţele radioactive au o acţiune severă imunosupresoare. Aici sfatul cel mai bun este să părăsiţi astfel de medii. Dacă nu este posibil, atunci utilizaţi, sub formă de cure, zeolit pulbere, care le chelează şi elimină.
Întăritori ai sistemului imunitar
Ce este de făcut, însă, pentru ameliorarea stării sistemului imunitar în general, în condiţiile în care nu ne putem schimba viaţa, sau nici măcar nu ne propunem acest lucru? Respectarea odihnei şi alimentaţiei corecte, detoxifierea şi folosirea unor remedii sau suplimente alimentare cu valoare imunoreglatoare reală pot fi o şansă.
Se ştie că cea mai serioasă provocare a medicinei este boala oncologică. Aici, foarte concentrat, lucrurile sunt prezentate astfel: pe seama unor factori care au indus slăbirea sistemului imunitar, s-a dezvoltat o neoplazie. Diagnosticarea acesteia şi speranţa de viaţă redusă produc depresie. În sine, tratamentele propuse, intervenţia chirurgicală, chemo- sau radioterapia practicate fără protecţie conduc, şi ele, la prăbuşirea sistemului imunitar. Astfel cercul vicios e constituit. Ei bine, am avut şansa ca, începând cu anul 2005, să intru în contact cu o serie de medici şi producători de suplimente nutriţionale din Serbia, care mi-au demonstrat că boala oncologică poate fi tratată cu mult mai mult succes decât se face în mod curent, cu condiţia ca sistemul imunitar al pacientului să fie pregătit corect. Aşa am descoperit beneficiile zeolitului şi ale altor preparate.
E simplu de înţeles că în suferinţele oncologice şi hematologice este nevoie ca sistemul imunitar să fie implicat plenar şi că de starea sa depinde viaţa acestor pacienţi. Se pare însă că medicina oficială mai are de lucru. Voi cita dintr-un celebru dicţionar medical, Micul Larousse de medicină: „Imunoterapia anticanceroasă, în studiu de aproape un secol, rămâne şi azi în fază experimentală. Totuşi, ea face obiectul a numeroase încercări terapeutice în întreaga lume şi este vorba, fără îndoială, de mari perspective în tratarea şi vindecarea cancerelor.” Dificil de înţeles. Eu încă nu am auzit de un studiu care să dureze un secol… Să fie oare aici secretul tratării cancerului, dar care nu poate fi brevetat şi folosit economic pentru că este menţinut în faza de studiu? Oare nu se doreşte să fie finalizat şi publicat?
Utilizaţi imunoreglatoare de calitate
Orice demers jurnalistic, pentru mine, ca medic, trebuie să aibă şi o finalitate practică în folosul cititorilor. Pentru aceasta, le propun celor care doresc să-şi menţină o bună stare de sănătate şi să meargă la medic mai rar, să utilizeze imunoreglatoare de calitate. Un imunoreglator/ imunomodulator deosebit este propolisul, un produs deja cunoscut la noi, sub diverse forme de prezentare. Există tinctura de propolis; se mai foloseşte şi propolisul brut. Există extracte apoase şi produse mai complexe, cum e „Propolis esenţă”, al societăţii „Phenalex” din Oradea, care a brevetat un procedeu ce permite utilizarea fracţiilor solubile în apă şi alcool, fără a avea însă în compoziţia finală alcool etilic. Un produs nou pe piaţă este Propoliv, propus de Institutul Apicol Bucureşti, care a făcut un extract în ulei de măsline. O variantă despre care o să vorbesc cu altă ocazie este utilizarea propolisului sub formă de aerosoli, şi avem la Cluj (la Casa Bio – www.casabio.ro) mai multe aparate de acest tip, inclusiv pentru copii. În schimb, trebuie să-mi fac datoria până la capăt, şi să vă recomand să nu folosiţi extract glicolic de propolis. Glicolul este tot un alcool din punct de vedere chimic. S-a ales special pentru că nu are gustul specific, dar este mai toxic decât alcoolul etilic.
Un „vip” al ridicării imunităţii: SEVEN
Un alt produs pe care îl cunosc din 2009, din stare de proiect, şi care am aşteptat să-şi dea proba eficienţei şi rezistenţei, este un supliment alimentar cu o formulă deosebită şi cu o denumire care este în atenţia VIP-urilor din Serbia, dar şi a pacienţilor diverşi. Este greu de crezut, dar compania producătoare (Mia Natura) are un singur produs, şi cu acest singur produs nu doar că trăieşte pe o piaţă suprasaturată de suplimente, ci mai mult, se dezvoltă, în sensul că intră pe noi pieţe din apropiere. Acest produs poartă un nume uşor de reţinut, Seven. Suplimentul a fost gândit de un grup de medici şi farmacişti, după ideea unui economist şi a unui fost jucător de fotbal, în mod special pentru sportivi, să-i ajute în recuperare şi să le susţină sistemul imunitar prin imunomodulare şi detoxifiere. A pornit de la o experienţă de mai mulţi ani de observare a evoluţiei imunităţii la pacienţi oncologici şi hematologici, pe care au aplicat-o pentru întreţinerea sănătăţii. Dar după lansarea lui drept produs de întreţinere, utilizarea s-a extins aşa de mult, încât s-a ajuns ca un singur remediu să poate fi folosit şi pentru o banală răceală sau pentru afecţiuni mai severe, dar şi pentru a preveni urmările nefaste ale tratamentelor oncologice. S-au înregistrat efecte benefice în astenii, stări de epuizare fizică şi psihică, efecte deosebite asupra imunităţii pacienţilor, o detoxifiere pe multiple direcţii, utilitate în alcoolism, în intoxicarea cu aflatoxină, adjuvant în tratarea infecţiilor… Toate în jurul imunităţii. Acţionează ca imunomodulator, util şi celor cu dezordini de tip auto-imunitar. În sine, este o capsulă ce conţine un extract special de Echinacea şi Codiţa-şoricelului, zeolit, un extract de polen, vitaminele C, B3 şi B6. Din dorinţa de simplificare şi posibilitate de control asupra efectelor de aşteptat ale produsului, au fost alese doar şapte ingrediente considerate esenţiale pentru imunitate şi sănătate, de unde şi numele Seven.
În anii din urmă, am văzut multe produse lansate ca imunomodulatoare. Din experienţa mea, Seven-ul a fost una din cele mai plăcute şi utile surprize. Administrare: pentru menţinerea şi întreţinerea unei imunităţi bune, se ia o capsulă la fiecare 20 de kg masă corporală pe zi, în cure de o lună pe trimestru. Pentru probleme serioase de sănătate, o capsulă la 10 kg masă corporală pe zi, o lungă perioadă de timp.
Datorită efectelor obţinute, astăzi s-a ajuns ca aproximativ 50% din clienţii firmei „Mia Natura” să fie pacienţi oncologici care utilizează Seven drept medicaţie naturistă adjuvantă, în tratamentele oncologice alopate, cu scop de chemo- şi radioprotecţie, pentru a preveni prăbuşirea sistemului imunitar în timpul acestor tratamente, cât şi al tratamentelor cu corticoizi. De asemenea, după terminarea terapiilor oncologice convenţionale sau efectuarea unor intervenţii chirurgicale, pentru ridicarea sistemului imunitar şi detoxifiere.
Produsul Seven NU mai este disponibil, a fost un produs foarte bun, la fel de bun ca si Immunarc, dar prea scump pentru piata din Serbia si Romania