Scleroza multipla – sanse pentru o viata normala-SM-partea 3
Ce este scleroza multipla stie deja prea multa lume, din nefericire. Tot mai multa lume, tot mai tanara lume. Si mi se pare nedrept pentru fiinta umana traitoare intr-o societate considerata moderna si avansata.
De ce scriu despre scleroza multipla? Fiindca tratez pacienti cu SM din 2003. Cu incepere din 2005 am facut mai multe prezentari despre api-fito-terapia in SM, pe cazuri clinice, grupuri de pacienti, asocieri intre SM si alte patologii, apoi un studiu clinic pe 33 de pacienti, pentru conferinte internationale de apiterapie din mai multe tari: Germania, Franta, Slovenia, China, Turcia, Spania, Grecia, Ucraina, Japonia, Austria, Italia, Australia si desigur Romania.
Cred ca pacientii cu SM au nevoie si au dreptul sa stie ca au sanse pentru o viata normala, ca celulele creierului se regenereaza asemenea altor celule din corpul nostru, ca exista remedii care promoveaza aceasta refacere, precum si multe alte lucruri de folos in situatia nedorita prin care trec. Si toti oamenii ar trebui sa stie cum sa traiasca pentru a evita astfel de probleme de sanatate. Despre acestea vom vorbi mai departe, in cateva articole.
Mai intai precizez ca denumirea de scleroza multipla e sinonima cu scleroza in placi si leuconevraxita. As prefera sa numesc conditite demielinizanta starea persoanei care prezinta demielinizari, intrucat sint si oameni carora li se descopera intamplator la RMN unele imagini de demielinizare, fara ca sa prezinte elemente clinice de boala. Evident, acestia nu pot fi numiti bolnavi, dar au nevoie sa acorde atentie fenomenului demielinizant care este prezent in corpul lor, respectiv in sistemul nervos. Adica nu e cazul sa astepte ca problema sa evolueze pana vor aparea simptome, caci atunci va fi mai greu de tratat. Mai bine sa ia masuri imediate.
Scleroza multipla e o afectiune degenerativa a sistemului nervos central, care duce la paralizie progresiva. Substratul histopatologic este degenerarea celulelor numite oligodendrocite, care in mod normal formeaza teaca de mielina din jurul axonilor neuronali.
Reamintim ca principalele celule din tesutul nervos sint neuronii, oligodendrocitele si astrocitele. Cand teaca de mielina se distruge prin degradarea celulelor formatoare, impulsurile nervoase nu se mai transmit corect, asa ca se instaleaza variate simptome, intre care paralizia este cea mai temuta. Se mai intalnesc mai frecvent tulburari senzoriale precum parestezii (senzatii supraadaugate, gen furnicaturi, intepaturi,…) sau hipoestezie (scaderea sensibilitatii pe una sau mai multe directii), tulburari vizuale, sfincteriene, astenie.
Cauza acestei suferinte inca nu a fost elucidata in medicina. S-au emis mai multe ipoteze intre care autoimunitatea, implicarea virala, tulburari enzimatice. Dar nici una nu explica intreg complexul patologic. Dupa cate am observat in anii in care am lucrat cu acesti pacienti, este o patologie multifactoriala, in care pondere mare in determinism o au consumptia exagerata (fizica, mentala, emotionala), stresul, dezechilibrele din stilul de viata si alimentar, tulburari imunitare provocate de vaccinuri sau alte tratamente.
Totusi medicina conventionala insista pe ideea autoimunitatii, mana in mana cu tehnologia farmaceutica care pune la dispozitie diferite terapii adresate supresiei imunitare: interferon de mai multe tipuri, glatiramer acetat, imuran, anticorpi monoclonali, ba chiar s-au incercat (culmea, pentru o boala degenerativa!) si citostatice. Iar in pusee se administreaza antiinflamatoare steroidiene. Rezultatele pozitive raportate sint de maxim 20-30%, fara sa insemne vindecare ci doar o incetinire a evolutiei. In schimb efectele adverse sint numeroase si importante. Iar pacientii sint lasati sa se obisnuiasca cu gandul ca nu se poate face mai mult pentru ei si ca deznodamantul, mai devreme sau mai tarziu, va fi oricum acelasi: dependenta de cei din jur prin incapacitate motorie.
Indraznesc sa spun ca acest “nu se poate face” rostit in spitale, este exagerat si nepotrivit. Mai corect este ca medicii sa-si asume doar ce nu pot ei sa faca: “nu se poate face cu medicamentele existente acum in spitale”. Caci in lumea larga se fac mai multe lucruri eficiente. E drept ca, de regula, in alte zone decat spitalele conventionale. Sa vedem doar cateva argumente care sustin ca, de fapt sansele pentru o viata normala sint firesti si noi ca terapeuti avem multe lucruri de facut.
Cateva consideratii fiziologice si fizio-patologice:
1. neuronii secreta FCG – Factorul de Crestere Gliala (care stimuleaza cresterea oligodendrocitelor, astrocitelor,…):
– in viata intra-uterina
– la adult in timpul vindecarii a diferite leziuni din creier
(informatie din cartile obisnuite de fiziologie/fizio-patologie neurologica)
2. in placa matura de demielinizare neuronii sint integri, adica capabili sa secrete inclusiv FCG; acesta ar putea stimula refacerea oligodendrocitelor. Iata schematic componenta placilor de demielinizare:
– in placa in formare se gasesc fragmente de mielina dezintegrate, fagocite care inglobeaza fragmentele dezintegrate spre a le indeparta din zona si axoni neuronali deteriorati
– in placa matura sint axoni integri, inconjurati de filete de fibroza cicatriciala;
3. in sange circula celule stem provenite din zonele producatoare de celule stem ale organismului oricaruia dintre noi; din sange celulele stem se cantoneaza in tesuturile unde sint necesare, inclusiv in cel nervos unde capata denumirea de celule stem neurale;
4. “Laptisorul de matca integral are activitatea remarcabila de a stimula generarea tuturor celor trei tipuri de celule ale creierului (neuroni, oligodendrocite si astrocite) din celulele stem neurale” – Shoei Furukawa, Ph.D. (Labolatory of Molecular Biology, Department of Biofunctional Evaluation, Gifu Pharmaceutical University, Japan)
Asadar sa nu mai spuna nimeni ca neuronii nu se regenereaza, nici oligodendrocitele sau astrocitele din tesutul nervos. Aceasta e o idee mult prea invechita si depasita de descoperiri stiintifice de cea mai inalta tinuta.
Sint deja destui ani de cand s-a evidentiat ca in mod normal la mamifere, inclusiv la om, exista o rata zilnica de neurogeneza (multiplicare a neuronilor) din zonele profunde ale creierului (girusul dentat din hipocampus si zonele subventriculare) – Dr. Shoei Furukawa and team (Labolatory of Molecular Biology, Department of Biofunctional Evaluation, Gifu Pharmaceutical University, Japan). La soareci circa 9000 de neuroni sint generati in fiecare zi.
Sint multi ani de cand s-a demonstrat tot in laboratoarele japoneze ca in tesutul nervos apar neuroni noi, oligodendrocite noi, astrocite noi, in procente semnificative, sub administrare de laptisor de matca. Rezultate similare s-au obtinut in vitro pe culturi de celule nervoase, apoi in vivo la soareci de laborator.
Numai cine nu doreste, nu ia in seama aceste adevaruri stiintifice devenite publice.
Revenind la SM, in privinta aparitiei bolii si a factorilor favorizanti, relationati cu terapia, noi in medicina naturista am privit problema altfel decat in cea conventionala. Am luat in calcul in primul rand ca este un fenomen degenerativ, deci se impun remedii regeneratoare. Care exista in mod natural intre produsele apicole si plantele medicinale, pe care noi le recomandam.
Luam in calcul ca exista inflamatie si in afara puseelor, in zonele afectate de demielinizare. Remedii antiinflamatoare naturiste sint suficiente, iar acestea nu determina si efectele adverse ale corticoizilor.
Totodata, am urmarit corelatia dintre fenomenul degenerativ si factorii determinanti si favorizanti. Acesti factori trebuie corectati, intrucat este evident ca daca ei persista orice terapie e ingreunata sau chiar blocata. E ca si cum, cand curge apa pe sub usa de la baie, ca sa scap de ea as lua mopul sa o sterg de pe hol, in loc sa deschid usa si sa intru in baie ca sa inchid robinetul uitat deschis la chiuveta.
Intre acestia, cautam carentele, excesele si alte dezechilibre de nutritie si aport lichidian si le corectam, intrucat creierul spre a se reface are nevoie si sa fie bine hranit, pe langa a primi remedii eficiente si de buna calitate.
Cautam dezordinile din stilul de viata (somn, munca, relaxare, atitudini, relatii interumane, expunere la factori daunatori diversi,…) si recomandam corectarea.
Tratam problemele de sanatate asociate, fie boli fie simple dezechilibre, fie structurale fie functionale, spre a usura anatomia, imunitatea, metabolismul, energia vitala, planul psiho-emotional, de orice elemente care pot ingreuna refacerea dorita.
Si foarte important, cred ca mai important in aceasta afectiune decat in altele, este planul psiho-emotional. Avem aici doua laturi:
1. implicarea in aparitia bolii;
2. realizarea in timp a unui atasament fata de starea de boala, care trebuie in mod imperios preintampinat, intrucat altminteri orice tratament va fi zadarnicit, fara voia lui, de catre pacientul insusi.
De multe ori demersurile in zona psiho-emotionala sint mai importante decat tratamentul adresat corpului. Dupa cum se stie din dinamica, corpul urmeaza capul. Ei bine, si in sanatate face acelasi lucru, adica de fapt corpul urmeaza mintea. Mintea dicteaza corpului cum sa se comporte, cum sa se transforme, fie ca stim sau nu acest lucru, fie ca ni se pare credibil sau nu. E un fapt care exista si se manifesta. Cine si-l insuseste, are doar de castigat.
Fiecare om are nevoie sa constientizeze ca oricare dintre noi detine intreaga minune a creatiei, intreaga informatie si toate capacitatile structurale si functionale spre a reface orice parte a corpului sau, asa cum a fost inainte de boala (desigur nu vorbim despre modificari radicale de ex. amputatii, unde problema se pune altfel). Trebuie indeplinite doua conditii:
– 1. persoana respectiva sa fie adusa in conditii optime in care corpul sa poata realiza acest lucru
– 2. sa i se furnizeze materiile prime necesare, din remedii si alimente de calitate.
Atunci reparatia se realizeaza, fie ca e vorba despre o suferinta cu surplus, cand corpul stie sa demonteze ce a construit unde nu era necesar (de exemplu ateroscleroza in care placile ateromatoase pot disparea), fie ca e vorba despre o suferinta cu deficit, cum e SM in care corpul poate reface structurile si/sau functiile lipsa.
Iar rezultatele acestea in SM se observa atat prin regresia simptomelor, cat si pe RMN, prin disparitia imaginilor de demielinizare.
Exemplu: imagini RMN cu placa demielinizare (aspect de placa alba) disparuta (periventricular) si alta mult micsorata (zona occipitala) in cursul api-fito-terapi
Intru sustinerea afirmatilor de mai sus cu privire la api-fito-terapie, voi mentiona deocamdata principalele directii de actiune ale produselor apicole utilizate, pe scurt.
Efectele principale ale produselor apicole:
– laptisor de matca crud: regenerator, armonizator, antidepresiv, modulator imunitar, energizant
– apilarnil: regenerator, armonizator, antidepresiv, modulator imunitar, energizant
– venin de albine: stimuleaza refacerea tesutului nervos si a altor tesuturi; anti-inflamator; imbunatateste circulatia sanguina; anti-depresiv; detoxifiant; relaxant muscular; da impulsul organismului sa revina la directia sa normala de evolutie;
– propolis: antiinflamator, reglator imunitar, antioxidant, detoxifiant, stabilizant
– polen crud: reglator general pentru structurile si functiile corpului; aport de precursori ai neuro-transmitatorilor inclusiv endorfine (anti-depresiv); nutritiv complex (aport de vitamine, enzime, coenzime, minerale, oligominerale, toti amino-acizii esentiali); antioxidant,
– miere: energizant; transportator si amplificator pentru remediile impreuna cu care este administrata; aport de vitamine, enzime.
Dr. Cristina Aosan
Comisia de Apiterapie a Apimondia, membru
Comisia de Medicina Alternativa a Ministerului Sanatatii, membru
(redactat 06.2016)