Melidava

* O reţetă strămoşească devine un produs medical românesc de recunoaştere internaţională, în domeniul arsurilor, rănilor şi al altor afecţiuni ale pielii *

Aţi avut cu toţii ocazia să vă ardeţi (la pro­priu). Ştim bine cât de dureroasă este o ar­sură. Dar cei mai mulţi dintre dumnea­voas­tră nu îşi pot imagina ce înseamnă o arsură gravă de gradul II sau III, şi, mai ales, cum te simţi când te scoli dimineaţa şi ţi-e groază să te uiţi în oglindă sau la mâinile şi picioarele tale aco­perite de răni oribile. Sufe­rin­ţele provocate de ar­sură sunt nu numai fizice. De cele mai multe ori, atunci când rănile sunt grave, cica­tricele rămase generează o suferinţă psihică care mar­chează pacientul pen­tru tot restul vieţii.
Am avut prilejul, în găr­zile lungi din mediul rural, să văd fel şi fel de răni, să cos pe viu muşcături adânci de porc, răni lăsate de secure în pa­ci­enţi care mi-au leşinat pe ma­sa de consultaţie. Nicio­dată nu m-au marcat, ci le-am tratat firesc, fiind o parte a profesiunii pe care mi-am ales-o. S-a întâmplat însă odată să simt cum mi se răsuceşte stomacul, în timpul unei gărzi, când a venit un pacient cu mâinile arse, după trei zile de la accident. Omul îşi vârâse din gre­şeală ambele mâini într-o galeată cu smoală încin­să. A fost dus de urgenţă la spital, unde s-a făcut un trata­ment chirurgical, respectiv i-a fost îndepărtată pojghiţa de smoală, cu tot cu piele. Apoi a fost trimis acasă, cu indicaţia de a face pansament simplu, cu Rivanol. După trei zile de dureri insuportabile, pe care încerca să le calmeze umectând permanent pansamen­tul cu Rivanol, când a venit la mine, mâinile lui erau mace­rate şi apăruseră necroze. Era mai mult ca sigur un can­didat pentru amputare, dacă ar fi continuat tra­ta­mentul prescris. L-am tratat cu argilă şi cu propolis şi într-un timp relativ scurt ţesuturile s-au refăcut. Astăzi, omul respectiv are mâini normale, lucrează cu ele, iar aspectul lor nu lasă să se vadă care a fost peri­colul prin care a trecut. Asta a fost acum vreo 14 ani.

Cu timpul, mi-am dat seama cât de util ar fi un produs realmente eficient şi care să poată fi utilizat în urgenţele medicale, în cazul arsurilor de toate gradele. Anii au trecut şi întâmplarea a făcut să cunosc în Timi­şoara un om ale cărui activitate şi experienţă m-au im­presionat. Pe drept cuvânt, pot spune că a reuşit să facă împreună cu echipa sa un produs medical româ­nesc de excepţie în domeniul arsurilor şi al afecţiunilor pielii. Cei care mă cunosc mai bine ştiu că mă feresc să folo­sesc superlative, mai ales în domeniul naturis­mului, pentru că, din păcate, nu toţi cei ce lucrează în acest spaţiu sunt cu adevărat profesionişti. Dar în acest caz, superlativele sunt cu adevărat potrivite. În de­cursul a câteva luni de când l-am cunoscut pe domnul Titus Stoica, am fost atât de impresionată de rezulta­tele obţi­nute şi de sârguinţa dumnealui ca om şi ca român, încât am consimţit să le expun într-o lucrare la Passau, la Congresul Societăţii Germane de Apiterapie din aprilie 2012. Rezultatele terapeutice prezentate au stârnit aplauzele auditoriului. De altminteri, de acum, produsul domniei sale, un unguent pe nume BIO­TITUS(R) Derma, se găseşte în mai multe ţări euro­pene. Veţi vedea în continuare şi de ce…

– Cum se explică interesul dvs. pentru o zonă atât de dificilă a medicinei, care se află la intersecţia der­matologiei şi a chirurgiei re­cu­peratorii, mai precis, acti­vi­tatea din clinicile de arşi? Aţi avut o experienţă perso­nală?

– Totul a început acum 25 de ani, într-o zi de 4 decem­brie, când prezentam o inven­ţie conducerii de la Uzinele Mecanice Timişoara. Un co­leg, din invidie, mi-a făcut o surpriză. În momentul în care am vrut să pornesc instalaţia, ea nu a func­ţionat. Am încer­cat să veri­fic cu aparatul de mă­sură cauza, şi în acel mo­ment mi-a explodat în faţă un arc electric de 800 de amperi. Pentru a putea înţelege mai bine pute­rea distructivă a aces­tui scurt­circuit, vă precizez că este de 5-8 ori mai puternic decât arcul de sudură. Mâinile şi faţa mi-au fost afectate, având arsuri de gradul 2 şi 3.

Am fost dus de urgenţă la cabi­netul întreprinderii, unde mi-au dat mai întâi un vaccin. Când se pregăteau să mă înfofolească în tifon, am rugat-o pe doam­na doctor să accepte ca, aşa cum sunt, să merg acasă pentru a mă trata bunicul meu. I-am spus că trăieşte în Munţii Apuseni şi că are o alifie din moşi-stră­moşi care vindecă ar­surile. A fost de acord, cu menţiunea să vin la cabinet ime­diat dacă inter­vi­ne o situaţie cri­tică. După 7 zile m-am dus la control şi, ini­ţial, doctoriţa nu m-a recunoscut. M-a în­tre­bat de ce am ve­nit. Când i-am spus cine sunt, m-a poftit la geam şi m-a exa­mi­nat uimită de ceea ce ve­dea, de timpul atât de rapid de vindecare şi, mai ales, de calitatea ţesutului rezultat în urma tratamentului. Atunci, pe pielea mea, am în­ţeles ce înseamnă alifia bunicului. Am început să îm­părtăşesc din bucuria mea, tratând şi vecinii care aveau nevoie de ajutor. Azi un vecin de lângă casă, mâine un vecin din cartier şi, încet, dar sigur, se dusese vestea că în cartierul Plopi, din Timişoara, este un om care vin­decă arsuri şi alte boli care apar pe piele. Cu timpul, am început să studiez, să aflu ce înseamnă un extract de plantă, cum trebuie procedat pentru a îmbunătăţi formula. Pentru aceasta, am sta­bilit primele contacte cu o doamnă doctor, cerce­tător în microbiologie, din Timişoara, care m-a iniţiat în aceas­tă disciplină. Avea o experienţă de circa 40 de ani în microbiologie.

Ea a fost prima persoană care a afirmat că unguentele pe care le fac sunt de-a dreptul extra­ordinare şi mi-a recomandat să demarez studii mai aprofundate. Am luat drumul Institutului Cantacuzino şi testele efec­tuate au confirmat rezultatele de la Timişoara. Faptul că produsul este steril a determinat pe un mare chirurg să mă prezinte echipei de la Spi­talul de chirurgie plastică din Timişoara, în 3 ianuarie 1991. Atunci a în­ceput o îndelungă colaborare.
Am să vă spun o întâmplare hazlie, ca să înţelegeţi de unde am plecat şi unde am ajuns. Când am primit rezultatul de la Cantacuzino, că produsul este steril, am întrebat: „Oare e bine că este steril?”. Ce ştiam eu? Tata macaragist, mama macaragist, eu electrician. Mie mi se părea că termenul „steril” nu prea e de bun au­­gur. Un medic, profesor universitar, m-a bătut înţe­le­gător pe umăr şi mi-a spus: „Titus, e bine că e steril. Aşa putem să-l folosim!”. Morala: să fii neştiutor nu e o ruşine, numai să nu rămâi aşa! Să mă înţelegeţi: ca electrician, la vârsta de 27 de ani, am avut categoria ma­ximă. Am avut două invenţii, am fost detaşat şi am montat, în fosta RDG, instalaţia elec­trică la cea mai complexă ma­cara din CAER, în baza experienţei acu­mulate din familia mea. Dar de medicină, nu mă lo­­visem până atunci.

– Şi cum e să tre­ceţi de la instalaţii electrice şi macarale la medicină?

– Păi, nu e deloc uşor. A trebuit să fac muncă bene­volă în spi­­tal, vreo şapte ani, pen­­tru a se iniţia stu­dii cli­­nice, şi să ofer gra­tuit multe sute de ki­logra­me din pro­du­sul meu, ca să con­ving. Dar ex­perienţa din Ger­­mania mi-a folo­sit, căci acolo am în­văţat două lu­cruri: să vor­besc nem­ţeşte şi să gân­desc or­ga­nizat. Mul­­ţu­mesc Domnului că m-a bi­ne­cuvântat cu această expe­rienţă.

– Care este astăzi statutul legal al unguentului?

– Produsul este certificat în Uniunea Europeană, în conformitate cu directivele europene. De asemenea, este înregistrat GMDN (Global Medical Device No­men­clator), cod 58211. Avem o marcă înregistrată in­ter­­naţional şi este protejată în 27 de ţări.

– Mi-aţi spus în particular că BIOTITUS(R) Derma este rezultatul muncii unei echipe. Să înţeleg că pe parcurs formula unguentului a fost modificată, că au contribuit la succesul medical şi comercial mai multe persoane?

– La începutul lui 2010, am cunoscut un om, cu „O” mare, domnul Nikolaus Corcheş. Un moţ ade­vă­rat, din „Ţara de piatră”, de pe meleagurile lui Horia, Cloşca şi Crişan şi ale lui Avram Iancu. Plecat, mai bine zis alungat din ţară, cu mult timp înainte de revo­luţie, ajunsese în Germania, la vestita companie Sie­mens. Acolo fusese 20 de ani consultant pentru top-ma­nagement, iar acum revenise să facă ceva în ţara sa. După ce i-am arătat ce şi cum, a doua zi mi-a zis sim­plu: „No, hai !”. Mulţumită dânsului, am avut şansa ca în firma noastră comună să lucrăm organizat, să creăm şi să menţinem o echipă care să ştie să-şi aranjeze prio­rităţile şi să urmărească ţelurile comune. Prin dânsul am obţinut resursele necesare pentru certificare, pentru punerea produsului pe piaţă, pentru prezenţa la mai multe congrese de chirurgie plastică din ţară şi străi­nătate. Am fost prezenţi la Congresul Comitetului Bal­canic de Medicină Militară, ediţia XVI, 2011. Exigen­ţele au fost acolo cu totul neobişnuite. Tot datorită d-lui Corcheş, „alifia” a ajuns să fie prezentă acolo unde-i e locul, de două ori la cea mai mare expoziţie mon­dială, „Medica” din Düsseldorf. Un produs româ­nesc venit din tra­diţia strămoşească, adaptat vremu­ri­lor şi scos pe piaţa internaţională de un român care şi-a pierdut ce­tă­ţenia pentru libertate… BIOTITUS(R) Der­ma a stârnit un interes foarte mare la această expoziţie mondială. Anul acesta vom merge din nou la „Medica” în Düsseldorf, unde avem un stand propriu, iar numele un­guentului se va afla iarăşi alături de cel al ţării noastre, de tricolor. Ce poate fi mai îmbucurător?

– Aţi întâmpinat dificultăţi la certificarea un­guen­tului?

– Eu nu pot decât să le mulţu­mesc medicilor chirurgi plasticieni care au evaluat proprietăţile ungu­entului, m-au susţinut şi m-au învă­ţat ce înseamnă res­pectul faţă de pa­cient. Nimic nu poate înlocui zâm­­betul unui pacient. Despre bi­ro­craţie nu vreau să vor­besc. O cu­noaştem cu toţii, din păcate.

– Care sunt principalele ac­ţiuni ale produsului?

– În principal, este regenerator. Are ac­ţiuni de tip antiinflamator, cicatrizant, cal­mant. Chiar dacă pare incredibil, la circa 30 de minute de la aplicare, de regulă, pacienţii afirmă, chiar şi în cazul arsurilor severe, că nu mai au dureri şi se pot odihni.
Efect de debridare: acţiunea unguen­tu­lui este ca un bisturiu chimic atraumatic, ca­re îndepărtează uşor resturile de ţesut mort, iar ţesutul sănătos are o evoluţie deosebită.

Efect bacteriostatic: avem rezultate bu­ne de vinde­care în cazul plăgilor dehis­cente, ca rezultat al infec­tării cu bacterii de temut, precum Piocianicul şi Stafi­lococul auriu, fără a mai fi necesară administrarea ge­nerală de antibiotice. Marginile plăgii s-au apropiat natural, iar ţesutul cicatriceal a fost de foarte bună calitate, redevenind elastic în zona afectată.
În cazul ulceraţiilor, stimulează vindecarea din profunzime către suprafaţă, umplerea craterului cu ţesut normal şi cicatrizarea netedă, la nivelul pielii. Chiar şi la persoanele cu diabet se pot obţine rezultate bune. Am reuşit să tratăm orice fel de micoză apărută pe piele cu condiţia de a se urma corect terapia. Timpul de vindecare al plăgilor tratate se reduce cu circa o treime şi în unele cazuri se înjumătăţeşte. În cazuistica noastră de 20 de ani, a peste 15 mii de cazuri, au fost semnalate numai două cazuri de reacţii alergice.
Am folosit unguentul şi la cicatricele cheloide re­zul­tate din plăgi tratate pe alte căi. S-a obţinut ame­liorarea cheloidului şi detensionarea acestuia, în func­ţie de perioada trecută de la cicatrizare, zonă şi supra­faţă.

– V-a spus vreodată bunicul de unde are reţeta care a constituit baza produsului dvs.? În timpul lui era un leac comun?

– În toate zonele din România, se ştia din moşi-strămoşi că încălzind uleiul de floarea-soarelui cu ceară de albine se pot face leacuri. Mai punea fie­care după gândul lui câte o mână de flori, un seu etc. După atâţia ani de ex­perienţă, au înţeles că modul de pre­pa­rare, momentul în care pui ingre­dien­tele, cum le pui contează mai mult decât lista lor. Unguentul nostru îşi are originea într-o reţetă populară. Nu punem conser­vanţi şi coloranţi artifi­ciali, stabilizatori sau parfumuri. Fo­losim ceea ce ne-a lăsat bunul Dum­nezeu. Conţine doar componente na­tu­rale, alese şi prelucrate cu aten­ţie, şi o singură componentă anorganică, uti­lizată cu­rent în dermatologie. Pe lângă calităţile sale deja nu­mite, recomand cu toată răspunderea utilizarea produ­sului nostru şi pentru realizarea unei protecţii ridicate, atunci când mergem la plajă sau la solar. Dacă aţi şti câte domnişoare care utilizează incorect solarul am avut de tratat iarnă de iarnă…
Având efecte regenerante, protectoare şi emoliente, crema noastră poate sluji acelora care prin profesia lor sunt obligaţi să se spele mult pe mâini cu săpunuri sau soluţii agresive. Dar şi acelora care merg în soare la mare, la munte, la pescuit, pentru piele şi buze. Ungu­entul poate fi folosit şi drept cremă cosmetică pentru tenul uscat. La fel în cazul persoanelor supraponderale, care în termeni populari se „opăresc” între picioare sau în zona axilei. Şi lor le recomand uti­lizarea unguen­tului, preventiv sau, dacă au proble­me, cu scop curativ, în regim de repaos, măcar câteva ore, pentru o mai bună acţiune şi eficienţă.
Un domeniu special apreciez eu, neabordat cu suc­ces de medicina alopată, îl constituie escarele. Cei care au avut un bătrân în casă, care a zăcut bolnav mai mul­te săptămâni, ştiu despre ce vorbesc. Răni care sunt provocate de comprimarea ţesuturilor în zone supuse unei presiuni permanente pe fondul faptului că pacien­tul nu se mişcă. Acestea sapă efectiv în carnea bolna­vului. Noi reuşim să le ţinem sub control, şi chiar să le închidem, dacă există o atenţie suficientă pentru sufe­rind. Uneori, am obţinut şi rezultate la care nu ne-am aşteptat, spre exemplu plăgi adânci, pâ­nă la nivelul osu­lui, cu risc de infec­tare a acestuia, au putut fi vinde­cate cu un­guentul nostru.
Produsul mai poate fi folosit şi pen­tru bătături, rosă­turi ale pielii sau trata­rea şi refacerea locală a zo­nelor con­gestionate. Spre exemplu, pielea de pe nasul, obrajii, fruntea persoanelor care fac excese de tot felul, de la nopţi ne­dormite, până la alcool. Plus alte afec­ţiuni care apar de unele singure, ca să zic aşa, sau ca o consecinţă: acneea rozacee, ulcere varicoase, trom­bofle­bite. Mai mult, fără a fi un produs vete­rinar, poate fi folosit pentru bunele sale rezultate şi la animale.

– Aţi încercat să folosiţi produsul şi în domeniul oncologic?

– Am folosit acest unguent doar ca adjuvant în chimio-terapie, pentru a combate retracţia ţesuturilor din zona antebraţelor şi sclerozarea locală a ve­nelor care au suportat administrarea de citostatice. Iar în radioterapie, pentru a limita efectele arsurilor. Spre exemplu, în terapia cancerului sânului, când se utili­zează şi radioterapia. În mod curent, în chi­rurgia onco­logică, pentru a diminua cica­tricele post-opera­torii inerente. Pe de altă parte, în sine, produsul nostru poate fi folosit pentru a diminua orice fel de cicatrice, urmare a unei intervenţii chirurgicale sau accidentală.

– Sub ce formă este vândut unguentul şi unde îl pot găsi cititorii noştri?

– Avem tuburi de 20, 50, 100 ml, cutii de 500 de ml, comprese impregnate şi aplicatoare de unguent. Ele se găsesc în majoritatea far­maciilor din ţară. Între­baţi de unguentul BIO­TITUS(R) Derma.
Celor arşi le recomand compresa impreg­nată, care este în acest caz mai uşor de aplicat decât unguentul, iar la ridicarea pansamentului, debridarea este mai fa­cilă. Aplicatorul cu un­guent este util în cazul plăgilor cu forme di­ficile, cum sunt escarele sau fistulele, căci dă posibilitatea de a aborda uşor zonele greu accesi­bile, controlând şi cantitatea administrată. Chiar dacă par lipsit de modestie, îi invit pe cititori să afle mai mul­te despre produs…

Dacă doriţi să staţi de vorbă cu domnul Titus Stoica puteţi să sunaţi la: 0758/11.77.01