GHEE
Ghee-ul este un aliment cu proprietati nutritive deosebite si un remediu totodata, descris de textele Ayurvedice din vremuri stravechi. Aceasta proba a timpului este poate cel mai puternic argument asupra proprietatilor benefice ale gheeului. La noi mai este cunoscut si sub numele de unt clarificat sau clarifiat.
Atunci cand este preparat corect poate fi pastrat la temperatura camerei timp de ani de zile, fara a se altera. Nu mucegaieste, nu rancezeste, nu se produc alte degradari. In plus, pe masura trecerii timpului, anumite proprietati devin mai puternice (de exemplu : regenerativ pentru afectiuni ale sistemului nervos, afectiuni din sfera ORL).
Se poate folosi ca aliment in locul untului obisnuit, avind calitati net superioare acestuia. De asemenea pentru proprietatile sale terapeutice, medicul il poate indica in mod special, introducindu-l in anumite protocoale terapeutice.
Cateva dintre proprietatile sale benefice: hraneste toate tesuturile si organele, creste vigoarea organismului, este rejuvenant (intineritor), antioxidant, anti-toxic, este util pentru memorie, pentru ochi (atat in administrare interna cat si externa), pentru persoanele slabite, in unele afectiuni psihice (ex: iritabilitate), inmoaie si infrumuseteaza pielea, lubrifiaza mucoasele si face vocea mai placuta, ajuta la scaderea colesterolului (persoanele cu afectiuni cardiace pentru a beneficia de proprietatile sale curative pot consuma intre 2 si 4 linguri pe zi). Este recomadat pentru toate varstele, atat copiilor cat si batranilor; da gust placut alimentelor in care se adauga. Se poate gati cu Ghee, la fel ca si cu unt. Preparatele gatite astfel devin mai sanatoase.
Pentru folosinta curenta ca aliment, are si alte avantaje practice:
- nu necesita pastrare la frigider, asadar poate fi chiar luat in bagaje in calatorii; in acest sens trebuie doar sa fie pus in borcan cu capac bine inchis, intrucat devine moale sau chiar fluid daca temperatura ambientala este mai mare
- se intinde pe paine cu usurinta, chiar si daca a fost tinut in frigider, intrucat isi pastreaza o consistenta moale, spre deosebire de untul comun care se intareste la rece si se intinde cu greu imediat dupa ce a fost adus in camera
- se poate folosi in prepararea prajiturilor, in loc de unt (sau margarina!), cand acestea devin mai fragede si nu se lipesc de tava
- daca se ung cu ghee tavile in care se coc cozonaci sau alte prajituri, acestea nu se lipesc de tavi, ci se vor desprinde cu mare usurinta
Ghee-ul se poate prepara din grasimea laptelui de vaca (unt, smantana) sau din grasimea oricarui tip de lapte. Metoda de obtinere presupune prelucrarea termica a grasimii din lapte, asa incat se elimina in intregime apa cat si anumite componente care nu sunt utile (unele proteine, unele grasimi). Ramane doar grasimea de cea mai buna calitate a laptelui, purificata, rafinata. Practic, grasimea bruta (unt, smantana) se topeste pe foc si se fierbe pana se elimina componentele mai sus enumerate.
Cel mai simplu si eficient pentru noi este sa obtinem ghee din unt, preferabil unt natural, fara aditivi alimentari. Nu este recomandabil a prepara gheeul din smantana cumparata preambalata din comert, intrucat aceasta este prelucrata, iar compozitia ei difera prea mult fata de cea naturala. Ca sa un spunem ca uneori aceaasta smantana pare a fi mai degraba un iaurt…
Untul se pune intr-un vas de inox sau emailat (cu stratul de email intact) pe foc moale. Trebuie amestecat asa incat sa nu se lipeasca de fundul vasului. La inceputul fierberii, cand contine apa multa, va face o spuma bogata, similara cu cea pe care o face laptele atunci cand fierbe. Pe masura evaporarii apei, aceasta spuma va scadea si va disparea, pentru ca ulterior sa apara un alt fel de spuma, mai putina cantitativ, aerata, cu bule mari. In acest timp la un moment dat, in lichidul care fierbe va aparea un precipitat sub forma de picaturi albe. Atunci cand incepe formarea precipitatului aspectul este ca atunci cand “se taie” maioneza, sau “se branzeste” laptele. Apoi se va produce separarea in doua componente:
- precipitatul care se coaguleaza tot mai mult, constituind “broboane” albe ce plutesc in
- untul care se clarifiaza.
Pe masura avansarii in procedura, va disparea complet aburul si se va brunifica precipitatul, la suprafata fiind prezenta spuma cu bule mari si care produce un zgomot mai grosier, ca un “forfot”. Bulele se observa cum apar in centrul vasului (pe zona aflata chiar deasupra focului) si se aglomereaza catre periferia vasului
Atunci cand gheeul este complet preparat, el nu mai contine apa, precipitatul este brun (mai inchis sau mai deschis la culoare) maturat, iar spuma se modifica.
Cum recunoastem ca nu mai este apa in vas?
- se cufunda in lichid o fasie mica de hartie si i se da foc; daca incercam acest lucru la inceputul procedeului probabil ca nu va lua foc, datorita faptului ca este prea multa apa in lichid; daca facem acest lucru pe parcurs, cand o parte din apa s-a evaporat, hartia imbibata va lua foc, dar va arde cu zgomot, sfaraind datorita apei care inca este prezenta; atunci cand intreaga apa s-a evaporat din vas, hartia imbibata va arde fara zgomot, fara fum
Cum recunoastem ca precipitatul s-a maturat ?
- luam pentru scurt timp vasul de pe foc, il lasam sa se linisteasca, si urmarim ca precipitatul sa se aseze pe fundul vasului, trasam apoi cu lingura o dunga pe fundul vasului, prin stratul de precipitat
- daca precipitatul este maturat, se formeaza o “carare” prin trecerea lingurii, carare prin care se vede fundul vasului
- daca precipitatul nu este maturat, “cararea” nu se formeaza, precipitatul se reuneste in urma lingurii, incat stratul de precipitat va ramane compact; nu se vede fundul vasului prin stratul de precipitat
Totodata concomitent cu disparitia apei, spuma care anterior era alcatuita din bule mai mari, devine foarte fina, ca un voal, care formeaza un strat foarte subtire, ce tinde sa acopere intreaga suprafata a lichidului. Zgomotul produs de fierbere nu mai este grosier, ca un “forfot”, ci fin.
Pentru a fi siguri de corectitudinea prepararii si de obtinerea unui ghee de calitate, trebuie sa fie intrunite concomitent aceste lucruri: 1. apa complet disparuta; 2. precipitatul maturat; iar concomitent 3. spuma devenita fina si in strat subtire.
Daca se opreste procedura inainte ca acestea sa fie prezente, se va obtine un ghee nematur, care nu are toate proprietatile gheeului matur.
Daca se depaseste aceasta etapa, gheeul incepe sa se arda. Ne putem da seama de acest lucru pentru ca spuma fina devine foarte abundenta si tinde sa iasa din vas, precipitatul se prinde de fundul vasului si incepe sa se degaje fum. Intr-o prima etapa, cand precipitatul este doar putin prins de fundul vasului, gheeul supramaturat care rezulta se mai poate utiliza doar pentru uz extern, nu si intern. Daca se continua procedura mai departe, gheeul se va arde, devenind mai intunecat la culoare si cu gust amar, situtie in care nu mai poate fi folosit nici macar extern; trebuie aruncat.
Dupa ce ati preparat de cateva ori gheeul, veti sti cand este gata doar dupa aspectele vizuale.
Atunci cand am constatat intrunirea semnelor care indica completarea procedurii corecte de preparare a gheeului, se ia de pe foc si se lasa sa se linisteasca. Precipitatul brun se depune pe fundul vasului, iar lichidul clar de deasupra este gheeul. Ulterior se poate trece lichidul limpede in vas de sticla (sau lut, sau lemn) in care se va pastra pentru utilizare. Precipitatul nu se va folosi – se poate imprastia in gradina ca ingrasamant natural.
Gheeul lichid este limpede, de culoare galbuie, iar dupa ce se solidifica devine galbui – alburiu. Culoarea poate varia in functie de tipul de lapte si de perioada anului (vara este mai galben, toamna tarziu si iarna este mai alburiu). In functie de temperatura ambientala va fi mai moale, chiar fluid vara, iar daca este frig se solidifica, dar pastrindu-si consistenta moale caracteristica. Se pastreaza acoperit, spre a-l feri de praf, fara a avea importanta temperatura sau gradul de luminozitate.
Orientativ, durata prepararii gheeului din 500 grame unt este de aproximativ 20 minute.
Spuma care se formeaza in timpul fierberii nu trebuie indepartata! Ea este compusa din bule de aer sau vapori de apa in untul aflat in fierbere. Indepartind spuma se reduce cantitatea finala de ghee si se consuma timp in mod inutil).
Atentie la vasele de inox cu fundul gros – ele au o inertie termica mai mare decat cele obisnuite, care face ca fierberea sa continue si dupa ce s-a stins focul; din acest motiv se poate supra-matura sau chiar arde gheeul si dupa ce l-ati luat de pe foc.
Se mai descrie si o alta metoda de preparare: prin/ pe bain marie. Este corect in ambele moduri, dar cel prezentat mai sus este mult mai rapid.
Textele ayurvedice spun ca gheeul corect preparat poate rezista timp de 400 de ani.
Sa ne vedem cu bine,
Dr. Cristina Aosan