Melidava

The place and importance of propolis in cancer immunotherapy

Medicina conventionala afirma de nenumarate ori ca in sfera medicinelor naturiste nu sunt studii care sa le sustina utilitatea. La fel si pentru produsele folosite. Fals! Studii sunt, dar nu o sa le vedeti publicate sau diseminate pe scara larga pentru ca nu exista interes din partea companiilor farmaceutice, care se doresc a fi singura solutie la problemele de sanatate. Mai jos un articol superb despre eficienta utilizarii propolisului in tratament adjuvant in cancer.

Bezmialem Science 2022 10(1):123-130

N. Ipek, B. Pinarbași, A. Guneș Bayr

CONCLUZII:

1. Efectele antitumorale ale propolisului și componentelor sale sunt asociate cu reglarea sistemului imun prin activarea macrofagilor.
2. Propolisul este folosit în medicină ca tratament în cancere și boli imune. El are activități biologice fiind antibacterian, antifungic, antiviral, antioxidant, anti-inflamator, citotoxic, imunomodulator, anestezic local, antiulceros, antitumoral și imunostimulator.
3. Propolisul ajută tratamentele cancerelor precum chemo- și radioterapia el și previne distrugerile cauzate de aceste tratamente celulelor sănătoase
4. Adăugarea de propolis la tratamentul cu medicamentul anticanceros irinorecan (IRI) îi amplifică           activitatea antitumorală

Propolis tincture

ARTICOLUL:

Introducere

În fiecare an, în lume sunt diagnosticate cu cancer milioane de persoane iar peste jumătate dintre ele mor din această cauză. Ca rezultat al cercetărilor moderne a fost elaborată imunoterapia, în care se folosește capacitatea sistemului imun al organismului împotriva cancerelor. În ultimii 10 ani utilizarea cu succes a imunoterapiei a mărit interesul față de imunologia tumorilor și în folosirea imunoterapiei cu rate mari de răspuns împotriva tumorilor, inclusiv a tumorilor solide. Imunoterapia cancerelor include procesele de utilizare și/sau de activare a componentelor sistemului imun precum anticorpii, celulele dendritice și limfocitele T în tratamentul cancerelor. Ținta acestor tratamente este eliminarea completă a bolii sau prelungirea speranței de viață. Imunoterapia este considerată o formă de tratament mai eficientă și mai durabilă decât tratamentele convenționale, care folosește propriul sistem imun al organismului. Produsele apicole dețin potențialul de a fi folosite în imunoterapia cancerelor datorită efectelor lor imunomodulatoare, antiinvazive și antitumorale. Propolisul conține componente fenolice importante precum acidul galic, catechinele, acidul cafeic, quercetina, acidul cinamic, naringenina, apigenina, galangina și CAPE. Studiile au confirmat efectele anticanceroase, antiproliferative și anti-inflamatoare ale propolisului. În acest studiu vom prezenta starea sistemului imun la pacienții cu cancere, căile, mecanismele și efectele prin care cancerele supresează sistemul imun, efectele și efectele secundare ale metodelor imunoterapeutice folosite frecvent în tratamentul cancerelor și efectele propolisului cu mecanismele imunoterapeutice aferente.

Cancer survivor…

Cancer

Ce este cancerul ?

Cancerul este dispersarea clonală a celulelor cu caracteristici de dezvoltare modificate prin genetică somatică. Cancerele, ca rezultat al mutațiilor succesive în secvența ADN-ului pot cauza creșteri celulare și formare de clone canceroase derivate din acea celulă.

Cancerele și genomul

Prin expunere la mutageni și carcinogeni se produc fracturi în materialul genetic al celulei. Efectul genotoxic al mutagenilor și carcinogenilor poate fi determinat prin detectarea distrugerilor produse ADN-ului. Acest efect genotoxic este acceptat ca mecanism de inițiere a cancerelor. Cancerele diferă în funcție de celula de origine și de spectrul care promovează modificări genomice, ceea ce influențează și răspunsul terapeutic. Oricum, toate tipurile de cancer sunt boli genomice.

Tratamentele cancerelor și modalități de prevenire

La sfârșitul sec. al 20-lea au fost folosite modele pe animale pentru a obține medicamente necesare pentru tratamentul cancerelor. Aceste studii au condus la studii de chemoterapie adjuvantă și la crearea de instrucțiuni legate de acestea. Se știe că factori de mediu și obiceiuri alimentare pozitive sunt importante în prevenirea cancerelor.

Sistemul imun

Sistemul imun este o colecție de organe, celule speciale și substanțe care protejează individul de infecții și alte boli. De asemenea, ajută la protecția împotriva cancerelor. Sistemul imun, care constă din vasele de limfă, nodurile limfatice, măduva osoasă, timus, splină, amigdale, organe, țesutuuri și celulele sanguine albe, detectează și previne aceste amenințări de întrerupere a homeostaziei. Celulele sistemului imun și substanțele pe care le produc își arată efectele circulând prin organism. Sistemul imun monitorizează toate substanțele din organism. Atunci când întâlnește o substanță străină, el primește un semnal de alarmă care îl determină să atace și să răspundă pentru a proteja și apăra organismul. Această substanță străină poate fi un agent infecțios sau o celulă tumorală.

immunity pass…

Sistemul imun în cancere

Detectarea și distrugerea celulelor tumorale formate în organism de către sistemul imun a fost denumită supraveghere imună. Existența supravegherii imune a devenit cunoscută la începutul anilor 1900. Totuși, în pofida prezenței supravegherii imune, capacitatea sistemului imun de a lupta singur împotriva cancerelor este limitată, deci cancerul se dezvoltă în pofida acestor mecanisme. Sistemul imun nu recunoaște întotdeauna celulele canceroase drept străine, întrucât celulele canceroase suferă modificări dar nu sunt suficient de diferite de cele normale, scăpând controlului. Uneori sistemul imun poate recunoaște celulele canceroase, dar răspunsurile imune nu reușesc să prevină dezvoltarea tumorilor. De asemenea, celulele canceroase pot produce anumite substanțe care mențin sub control sistemul imun.

Supravegherea imună a cancerelor

Funcția sistemului imun de a preveni dezvoltarea celulelor transformate sau de a le distruge înainte de a deveni dăunătoare este denumită imunosupravegherea cancerelor. Supravegherea imună este posibilă numai atunci când tumora începe să poarte antigeni celulari de suprafață, care pot fi definiți drept străini de către sistemul imun.

Controlul imun al cancerelor

Celulele tumorale trec pprin trei etape înainte de ajunge decelabile clinic. Dezvoltarea tumorilor umane în pofida supravegherii imune se explică prin teoria celor 3E a editării imune (Fig.1). Aceste trei faze sunt ”Eliminare”, ”Echilibru” și ”Evadare”. Deși sistemul imun încearcă să prevină supraviețuirea celulelor de cancer în cursul acestor trei stadii, el poate fi ineficient în eliminarea unor celule de cancer. Supravegherea imună a gazdei este supresată iar în acest mod emerg celulele maligne.

Teoria celor 3E a editării imune

Eforturile sistemului imun de prevenire a formării cancerului determină anumite consecințe, precum capacitatea de a preveni complet formarea unor tumori, de a rămâne neprotejat față de altele și formarea anergiei sau toleranței imune.

Eliminarea

La început, sistemul imun atacă celulele tumorale cu leucocite polimorfice, celule NK și monocite/macrofagi. Citokinele pro-inflamatoare puse în libertate și secvențele peptidice preparate și prezentate de către monocite/macrofagi și celulele dendritice activează celulele T și B ale sistemului imun celular/adaptiv. Punerea în libertate de interferon-γ (IFN-γ), care este foarte important printre citokine, mărește migrarea celulelor sistemului imun către locul tumorii și induce apoptoza prin efecte citotoxice, antiproliferative și anti-angiogenice. Prin efectele sale apoptotice și antiproliferative, IFN-γ produce moartea celulelor tumorale într-o anumită măsură și induce punerea în libertate de chemokine din celulele tumorale și țesuturile normale învecinate. Aceste chemokine, care au efecte angiostatice, produc eliminarea unui număr mai mare de celule tumorale prin stoparea formării de noi vase în jurul tumorii. DC și macrofagii care infiltrează tumora activează celulele NK și pun în libertate IL-12 și IFN-γ, iar perforina produce moartea a mai multor celule tumorale datorită ligandului de inducere a apoptozei legat de TNF și mecanismul de formare a ROS. Cu citokinele pe care le secretă celulele CD4+ T ajută limfocitele B să se transforme în celule de plasmă și să secrete anticorpi. NK și limfocitele CD8+ T devin mai active în a elimina celulele tumorale. NK și limfocitele CD8+ T execută sarcina finală, iar dacă au succes, celulele tumorale sunt distruse.

Echilibru

În pofida acestor eforturi de eradicare împotriva tumorii, factori genetici, de mediu sau factori necunoscuți de origine microbiană eficienți în a forma tumori pot cauza continuarea instabilității genetice și producerea de noi metode împotriva mecanismelor de apărare ale sistemului imun. Limfocitele și IFN-γ exercită presiune de selecție asupra celulelor tumorale, care suferă genetic mutații rapide. În acest timp numeroase celule tumorale care au suferit variații sunt distruse, deși există variante care au suferit noi mutații și au devenit mai rezistente la atacurile imune. Se consideră că aceasta este cea mai lungă fază care poate dura ani de zile.

mri scan

Evadare

Faza de evadare indică formarea toleranței imunologice care înseamnă non-recunoaștere imunologică și/sau non-răspuns. Modificări genetice și epigenetice ale tumorii fac ca ea să semene cu celulele normale și să evadeze sistemul imun. Pentru a evada limfocitele CD4+ T celulele tumorale micșorează formarea de antigeni tumorali sau expresia lor de suprafață , care determină prezentarea antigenului. O altă metodă folosită de tumori este secretarea de factori care leagă citokinele pro-inflamatoare și le împiedică să funcționeze. Toate aceste mecanisme fac ca organismul să rămână fără apărare. Variantele tumorale devin insensibile la detectarea imunologică și proliferează necontrolat. Ca rezultat, se produce o malignanță observabilă clinic și care, dacă nu este tratată, produce moartea gazdei. Pentru a depăși toate acestea au fost găsite căi precum imunoterapia pentru a ajuta sistemul imun să recunoască celulele canceroase și să amplifice răspunsul.

Imunoterapia cancerelor

Imunoterapia este o formă de tratament în care sunt folosite părți ale sistemului imun al individului pentru a lupta împotriva unui grup de boli, inclusiv a cancerelor. Scopul este de a permite celulelor sistemului imun să targeteze și să distrugă celulele canceroase. Atunci când sistemul imun înnăscut este stimulat, antigenii puși în libertate de către tumoră sunt recunoscuți, iar unele celule T stimulate de către sistemul imun capturează și distrug celulele tumorale. Pe de altă parte, alte celule T stimulează celulele B ale sistemului imun și le transformă în anticorpi care produc celule ale plasmei. Obiectivul principal este de a oferi pacienților efectori antitumorali (anticorpi, celule T), stimulând răspunsul antitumoral propriu al pacientului. Tumorile dezvoltă mecanisme care le sprijină supraviețuirea (de ex. expresia Bcl-2) și molecule imunoregulatoare (de ex. moarte celulară programată-1, PD1) ligandul PD-1, proteina 4 asociată limfocitelor T citotoxice (CTLA-4) inhibitoare a punctelor de control imune) care evadează răspunsul imun. Prezența antigenilor tumorali identificabili în cele mai multe celule tumorale și incapacitatea sistemului imun de a preveni dezvoltarea tumorii conduce la formarea imunoterapiei. Folosirea de metode precum producerea de limfocite T specifice antigenilor și de anticorpi care targetează antigenii tumorali, identificarea și purificarea de antigeni tumorali prin cele mai recente descoperiri tehnologice au arătat că tumora poate fi distrusă prin imunoterapie. Izolarea de limfocite și creșterea eficienței sistemului imun cu citokine susțin la rîndul lor imunoterapia. Tumorile pot evita răspunsul imun prin mecanisme care le stimulează supraviețuirea (de ex. expresia Bcl-2) și prin expresia de molecule imunoregulatoare (de ex. inhibitori ai punctelor de control imun 3 precum moartea celulară programată-1 (PD-1), ligandul PD-1 (PD-L1) și CTLA-4.

Se observă diferite efecte secundare în funcție de metoda de tratament folosită pentru tratarea cancerului, agentul chemoterapeutic folosit, dozele de chemoterapie/radioterapie. Întrucât noile modalități de tratament afectează răspunsul imun, se dorește ca imunitatea specifică tumorii să distrugă selectiv tumora fără a dăuna pacientului. Este posibil să interfere cu sistemul imun sub imunoterapie pentru a regla răspunsul imun și a realiza eradicarea tumorii în pofida evadării sistemului imun de către tumoră.

Top of natural immune ingredients

Metode de tratament folosite în imunoterapia cancerelor

Anticorpi monoclonali

Este o metodă de tratament care asigură că celulele canceroase care circulă prin organism și poartă antigeni sunt distruse de către alte părți ale sistemului imun până când anticorpii monoclonali găsesc și neutralizează proteina străină.

Vaccinare

Vaccinurile împotriva cancerelor au fost produse pentru a induce răspunsuri imune specifice tumorii, în particular celule T CDS-pozitive specifice antigenilor tumorali. Aceste vaccinuri ajută în tratamentul cancerelor sau previn recurența cancerelor după alte tratamente. Pacientul poate fi vaccinat cu propriile celule tumorale sau cu proprii antigeni tumorali. Vaccinurile pot fi date ca proteine recombinante cu adjuvanți care amplifică răspunsul imun. Vaccinurile împotriva cancerelor permit ca sistemul imun să atace celule tumorale conținând unul sau mai mulți antigeni specifici. Întrucât celulele de memorie sunt eficiente în sistemul imun, se speră că vaccinul va continua să acționeze mult timp după ce a fost administrat.

Imunoterapie adaptivă

În acest tip de tratament se administrează celule TG citotoxice specifice tumorii pacienților cu cancer cu scopul de a recunoaște, targeta și distruge celulele tumorale. Celulele T sunt recoltate din sângele pacientului sau din zona tumorii și stimulate pentru a crește și extinde într-un sistem de cultură in vitro. După dezvoltare suficientă in vitro, aceste celule sunt reinjectate în gazdă producând distrugerea tumorii.

Citokine

Folosind citokine se optimizează răspunsul după ce pacientul creează un răspuns imun.

Suplemente nutriționale cu efecte imunostimulatoare și anticanceroase

În afară de tratamentele prin imunoterapie comunicate, componente din nutrienți precum chimen negru, turmeric, produse din soia, scorțișoară și usturoi (timochinonă, curcumină, genisteină, acid p-cumaric și allicină) pot micșora eficiența celulelor canceroase și mări eficiența unor medicamente anticanceroase. Ginsengul Panax sau coreean previne rezistența la medicamente și mărește recunoașterea celulelor tumorale. Polizaharopeptidele (ciuperci comestibile) previn vascularizarea celulelor tumorale și reglează sistemul imun. Unii betaglucani, precum lentinanul, cu structură de polizaharide din fungi stimulează macrofagii, celulele NK, celulele T și citokinele. Agaricus subrufescens, Lentinula odedes, Grifola frundosa și Hericium erinaceus au aceste proprietăți. Consumul adecvat de seleniu (200-400µg/zi), de β-caroten, zinc și polizaharide fungice poate stimula celulele NK.

Efecte secundare ale imunoterapiei cancerelor

Efectele secundare ale imunoterapiilor sunt produse de distrugeri imuno-mediate ale unor țesuturi normale prin modificări ale interacțiunilor dintre celulele canceroase și sistemul imun determinate de tratamente. Pielea și mucoasele, sistemul gastrointestinal luminal, ficatul și sistemul endocrin sunt cel mai frecvent afectate organe și sisteme. Pruritul este de obicei efectul cel mai timpuriu și poate fi eritematos, reticular sau macropapular. Se poate produce mucozită cu uscarea gurii.

Propolis

Ce este propolisul ?

Propolisul este o substanță rășinoasă colectată de albine din mugurii frunzelor și spărturi. Albinele formează propolisul prin amestecarea rășinilor colectate cu enzima β-glucozidază din propriile secreții salivare și ceară parțial digerată. Albinele Apis mellifera producătoare de propolis trăiesc în Europa, Munții Urali, Africa și Asia. Folosirea propolisului în scopuri medicale datează din 300ien. Au fost demonstrate efectele sale anticanceroase, antioxidante, anti-inflamatoare, antibiotice, antifungice și antihepatotoxice. Propolisul este folosit pentru a promova sănătatea și a preveni îmbolnăviri precum inflamațiile, diabetul, cancerele și bolile cardiovasculare. Până acum au fost identificate peste 300 componente ale propolisului. El prezintă efecte antibacteriene, antifungice, antivirale, antitumorale, hepatoprotectoare și anti-inflamatoare. În plus, a fost folosit în medicina tradițională încă din antichitate întrucât mărește natural rezistența la infecții a organismului și tratează ulcerele gastroduodenale.

Propolis tincture

Structura chimică a propolisului

Deși au fost idenntificate numeroase din componentele sale nu există o standardizare chimică a propolisului bazată pe componentele sale active. Polifenolii din propolis previn numeroase boli și avansarea acestora.

Propolisul acționează prin diferite mecanisme. Componentele fenolice și aromatice precum flavonoizii au activitățile farmacologice cele mai importante, inclusiv cele anticanceroase. Propolisul inhibă dezvoltarea celulelor tumorale, efectul său citotoxic fiind asociat cu diferite alte activități.

Utilizările propolisului

Propolisul este colectat în stup în stare brută și se folosește după purificare. În special, întrucât se pot produce reacții alergice datorită compoziției sale, fabricarea trebuie controlată iar utilizarea făcută numai după procesare. Există diferențe mari de compoziție la mostre colectate din regiuni geografice diferite. Totuși, toate mostrele prezintă activități antibacteriene, antivirale și antifungice, activități legate de folosirea propolisului de către albine ca apărare împotriva infecțiilor. Propolisul este o substanță versatilă folosită în apiterapie, industriile alimentară, farmaceutică și cosmetică datorită efectelor sale antioxidante și antibacteriene precum și a componentelor sale.

Datorită vegetației bogate, propolisul din Turcia conține numeroase componente, în special polifenoli precum pinocembrina, isalpina, pinotropina, naringenina, quercetina, chrysina, galangina, pinobanksina, apigenina, 3,4,7-trimetoxi flavanona și acid cafeic. Într-un studiu de examinare in vitro ale propolisului din Turcia asupra cancerului pulmonar s-a arătat că extractul etanolic are efecte pro-apoptotice prin micșorarea potențialului mitocondrial de membrană al celulelor A549 și inducerea activității caspazelor. Bioactivitatea propolisului depinde de varietatea și concentrațiile componentelor sale.

Efectele imunologice ale propolisului

Propolisul are un puternic efect imunomodulator. Acest aspect trebuie însă susținut prin studii exploratorii și clinice.Propolisul poate fi considerat o terapie complementară datorită efectelor imunomodulatoare în special în bolile imune. Efectele antitumorale ale propolisului și componentelor sale sunt asociate cu reglarea sistemului imun prin activarea macrofagilor.

Efecte imunoterapeutice ale propolisului în cancere

Propolisul este folosit în medicină ca tratament în cancere și boli imune. El are activități biologice fiind antibacterian, antifungic, antiviral, antioxidant, anti-inflamator, citotoxic, imunomodulator, anestezic local, antiulceros, antitumoral și imunostimulator. Flavonoizii, acizii aromatici și esterii lor sunt componentele care determină activitățile biologice ale propolisului. Componente antitumorale sunt CAPE, chrysina, nemorosona, artepillina C, galangina și cardanolul. Propolisul supresează proliferarea celulelor de cancer, micșorează numărul de celule stem canceroase, inhibă căile de semnalare ale oncogenelor, acționează anti-angiogeneză, modulează microvecinătatea tumorii, mărește activitatea chemoterapeutică, ușurează efectele secundare cauzate de medicamente. Au fost demonstrate efectele propolisului de stimulare a producerii de anticorpi și activitatea litică a celulelor NK împotriva tumorilor. Propolisul creează rezistență împotriva unui mare număr de patogeni și celule tumorale prin afectarea funcțiilor macrofagilor, proliferării limfocitelor și a celulelor formatoare de plăci din splină.

Componentele hidrosolubile din propolis măresc capacitatea imunomodulatoare. Propolisul stimulează și induce limfocite și unele citokine și afectează IL-1 și TNF. Injectarea de propolis la șoareci arată o activitate complementară imunității umorale. Aplicarea in vivo a extractului hidrosolubil din propolis (WSP) mărește sensibilitatea celulelor tumorale la chemoterapie hipertermală intraperitoneală (HIPEC) și micșorează efectele genotoxice și toxice ale cisplatinei (CIS) asupra celulelor normale fără a afecta citotoxicitatea sa asupra celulelor tumorale. Adăugarea de WSP la chemoterapie mărește rata de supraviețuire a șoarecilor cu 160,3%.

Dacă propolisul ajută tratamentele cancerelor precum chemo- și radioterapia el și previne distrugerile cauzate de aceste tratamente celulelor sănătoase, WSP a modificat activitatea tumoricidă a macrofagilor, a mărit producerea de factori care activează limfocitele, a inhibat celule de carcinom cervical uman și fibroblaste pulmonare de șoareci (V79). Într-un studiu de investigare a efectelor antitumorale, genotoxice, chemopreventive și imunostimulatoare ale HPEC cu chemoimunoterapie locală la șoareci cu tumori acide Ehrlich (EAT) animalelor li s-au injectat câte 50mg/kg WSP cu 3 și 7 zile înainte de implantare de celule EAT, și 5mg/kg CIS după implantare. Combinația WSP + CIS a inhibat dezvoltarea tumorală. Aplicarea de WSP a mărit efectele citotoxice ale macrofagilor asupra celulelor tumorale.

Propolisul și componentele sale chrysină, quercetină și CAPE măresc concentrațiile de inhibitori ai progresiei ciclului celular precum p21, p27 și cicline in vitro și permit blocarea ciclului celular în diferite stadii. Într-un studiu de examinare in vitro a activității antitumorale a extractului etanolic din propolis asupra celulelor de carcinom de colon umane HCT15 au fost observate efecte citotoxice dependente de doze și timpi. Mecanismul de acțiune a produs o scădere a consumului de glucoză și a producerii de lactat precum și modularea metabolismului glicolitic.

Rolul propolisului în imunoterapia cancerelor

● Inducerea producerii de anticorpi

● Efect de stimulare a activității litice antitumorale a celulelor NK

● Efect pozitiv asupra celulelor care formează placa din splină

● Inducerea de limfocite și a unor citokine

● Efecte pozitive asupra funcționării macrofagilor

● Mărirea proporției de neutrofile

● Mărirea raportului de celule T CD4+/CD8+ și a numărului total de celule T helper

Adăugarea de propolis la tratamentul cu medicamentul anticanceros irinorecan (IRI) îi amplifică activitatea antitumorală. În comparație cu șoarecii injectați cu celule EAT din grupul martor, proporția de celule tumorale din cavitatea peritoneală a scăzut semnificativ, iar proporția de neutrofile a crescut la animalele din grupul experimental tratat cu combinația WSP + EEP. Într-un studiu în care au fost aplicate 500µg de artepillină C obținută din propolis brazilian la celule tumorale maligne umane și murinice de câte 3 ori pe săptămână au fost decelate efectele citotoxice ale artepillinei C care au inhibat dezvoltarea celulelor tumorale in vitro și in vivo. Efectele citotoxice ale artepillinei C sunt mai pronunțate în carcinoame și melanoame maligne. În plus față de supresarea dezvoltării tumorale, artepillina C a mărit raportul CD4/CD8 de celule T și numărul total de celule T helper. Aceste date arată că artepillina C prezintă activitate antitumorală și activează sistemul imun. 

Woman with cancer siting…