Melidava

Propolisul și potențialul său de a trata tulburările gastrointestinale

Propolis and Its Potential to Treat Gastrointestinal Disorders

M. Da Silva, P. de Souza, S. K. Al Jaouni, S. Harakeh, S. Goldbabapour, S. F. De Andrade

Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine, 2018, art. ID 2035820    https://doi.org/10.1155/2018/2035820

Introducere

… Localizarea geografică, sursele vegetale, anotimpul de colectare, specia de albine, și solvenții folosiți pentru extracție influențează compoziția și activitatea farmacologică a preparatelor din propolis. În pofida compoziției sale variabile, propolisul a fost folosit în medicina tradițională încă din 300 i.e.n. În ultimul timp el a atras interesul investigatorilor din întreaga lume datorită proprietăților sale biologice și farmacologice, cu peste 2500 de articole publicate pe site-ul  PubMed (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/) în ultimii 30 de ani. A câștigat popularitate fie ca medicină alternativă, fie ca supliment alimentar pentru ameliorarea stării de sănătate și prevenirea bolilor în diferite părți ale lumii, inclusiv în SUA, UE, Brazilia și Japonia. Propolisul este folosit pentru a trata diferite boli, inclusiv cele care afectează tractul gastrointestinal, precum mucozită, colită, gastrită, ulcer peptic, suplimentar față de potențialul său de a trata diferite forme cancer gastrointestinal. …

Propolisul în tratamentul mucozitei orale

Mucozita orală (OM) este o inflamație a mucoasei gurii. Este observată la bolnavii de cancer, în special la cei cu carcinom al celulei scuamoase localizat în zona capului și gâtului, atunci este tratat prin chemo- și/sau radioterapie. OM este una dintre complicațiile grave care apare la bolnavii de cancer, și din care rezultă complicații legate de gen și vârstă. Pacienții în vârstă au mai puține capacități de a reface ADN-ul distrus asociat tratamentului și deci un risc mai mare de probleme. Pacienții ma tineri au o capacitate mai mare de a rezista la OM întrucât au o rată mai mare de proliferare a celulelor epiteliale. Femeile au un risc de OM mai mare decât bărbații. Au fost comunicați mai mulți factori de risc printre care fumatul, consumul excesiv de alcool, refacerile deficitare, aparatele ortodontice, protezele care nu se potrivesc și alți factori care irită mucoasa. Factorii de risc menționați sunt asociați cu suprafața zonei de mucozită orală tratată, precum și tipul, dozele și intensitatea chemoterapiei folosite, în plus față de tratamentul frecvent și repetitiv cu radiații.

Agenții medicali agresivi, precum cisplatina și 5-fluorouracilul (5-FU) folosiți în absența, sau împreună cu terapia cu radiații determină OM, în comparație cu agenții mai ”blânzi” precum gemcitabina. OM indusă de chemoterapie se manifestă de obicei în prima săptămână după începerea terapiei, cu maximul într-a doua săptămână. Se manifestă la început prin subțierea țesuturilor gurii, ceea ce conduce la eritem. Pe măsură ce aceste țesuturi devin mai subțiri, se pot produce ulcerații. Complicațiile posibile includ durere, risc mărit de infecții locale și sistemice, hemoragie și ingestie insuficientă de hrană, care pot conduce la întreruperi ale ședințelor de tratament.

Manifestările tipice asociate OM includ atrofie, eritem, ulcerații și umflarea mucoasei. Astfel de manifestări sunt însoțite de dureri, risc de infectare și disfazie, putând conduce la deshidratare și malnutriție. Alte probleme medicale asociate includ xerostomie (gură uscată) și modificări ale senzațiilor care pot conduce la micșorarea consumului de hrană, anorexie, malnutriție, pierderi de greutate corporală și slăbiciune.

Modalitatea tradițională de a trata OM este educarea pacientului implicat către respectarea tratamentului și oferirea pacientului de suport nutrițional, hidratare, folosirea de ape de gură cu săruri, ameliorarea topică și sistemică a durerilor, și supravegherea apariției de infecții. Până acum, nici o terapie nu a fost eficientă împotriva OM. OM este tratată de obicei cu antibiotice și agenți antifungici. Folosirea pe termen scurt de antibiotice produce stabilizarea bacteriilor rezistente în intestine timp de câțiva ani și poate cauza numeroase complicații.

Utilizarea externă a propolisului este definită prin aplicarea de produse farmaceutice sau naturale pe suprafața sau la loccul bolnav. Utilizările externe ale propolisului (EUP) includ folosirea sa în produse farmaceutice, cosmetice și orale, precum unguente, geluri și ape de gură.

Prin utilizare orală propolisul poate micșora infecțiile cavității bucale, placa dentară și poate trata stomatita. A fost evaluată pe șobolani eficiența extractelor etanolice din propolis asupra mucozitei induse de radiații, evidențiind că el poate micșora și/sau întârzia mucozita indusă de radiații în modele pe animale. Se recomandă totuși continuarea studiilor de confirmare a acestui efect.

Nu toate studiile publicate au comunicat locul geografic în care a fost colectat propolisul. Într-un singur studiu a menționată compoziția chimică a propolisului. S-a comunicat că propolisul provenit din diferite zone are o compoziție similară însă eficiența sa depinde de concentrație. În propolisul colectat din regiuni diferite ale aceleiași țări au fost identificate componente diferite și au fost menționate efectele adverse pentru produse colectate din diferite țări. Originea geografică este un factor important pentru eficiența și siguranța propolisului.

Placebo Effect Concept

În studiile în care s-a folosit placebo a fost utilizat aceeași formă și la grupul martor fără a lua în cosiderare mirosul produsului. Este de dorit să se folosească placebo care nu se deosebește la compararea cu tratamentul experimental. Mirosul este important, întrucât propolisul are un miros caracteristic iar subiecții sunt familiarizați cu acesta; el constituie o caracteristică care trebuie luată în considerație în studiile viitoare în orb asupra propolisului.

Atunci când este folosit ca ingredient în ape de gură, propolisul a protejat împotriva bolilor cavității bucale prin eficiența sa antimicrobiană. Nu au fost identificate diferențe de eficiență între geluri și ape de gură, sau ca pastă de dinți.

Am publicat recent un studiu open-label, randomizat, asupra folosirii de miere din Arabia Saudită care este asemănătoare din mai multe puncte de vedere cu propolisul, efectuat pe 40 de copii bolnavi de cancer și tratați prin chemo/radioterapie. Aplicarea topică a mierii a produs o micșorare semnificativă a OM, asociată cu infecții bacteriene și fungice (candida). Utilizarea mierii în tratamentul pacienților a determinat micșorarea duratelor de spitalizare însoțită de creșteri ale greutăților corporale, întârzierea apariției, micșorarea infecțiilor și a durerilor legate de OM.

Propolisul în managementul terapeutic al colitei ulcerative

Colita ulcerativă (UC), un subtip al bolii intestinelor inflamate, fiind o stare inflamatorie care produce o inflamație constantă a mucoasei colonului. Este caracterizată printr-o morbiditate semnificativă și înrăutățirea calității vieții pacienților afectați. Deși nu se cunoaște etiologia exactă, a fost sugerată o interacțiune între factori genetici și de mediu, precum și un sistem imun dereglat, care produc inflamația mucoasei. Principalele simptome clinice ale UC sunt durerile abdominale, diareea și sângerarea rectală, care se tratează de obicei cu mesalamină (acid 5-aminosalicilic, 5-ASA), corticosteroizi, imunosupresante, antibiotice și terapii biologice precum agenții TNF. Au fost studiate și terapii pe bază de plante medicinale. În acest sens, propolisul și componentele sale active au fost folosite în studii preclinice asupra tratamentelor UC.

Senior man working in the office and having a bad stomach pain

Prima dovadă a rolului benefic al propolisului în UC experimentală a fost publicată în 1979. În 2007, Aslan și colab. au prezentat eficiența propolisului într-un model în care s-a folosit acid acetic pentru a induce colita la șobolani. Instilarea intracolonică de acid acetic este cel mai simplu și mai reproductibil model ce reproduce numeroase caracteristici ale colitei umane. În acel studiu, tratamentul cu propolis s-a dovedit eficient în atenuarea UC, prin mecanisme asociate cu scăderea stresului oxidativ și a inflamației, parametri principali în patogeneza bolii. Ulterior, același grup de cercetători a investigat efectele propolisului asupra translocației bacteriilor, folosind același model de colită experimentală indusă cu acid acetic. Există mai multe dovezi ale faptului că bacteriile din lumen sunt implicate în răspunsurile inflamatorii ale mucoasei din UC, această bacterie producând și distrugerea integrității barierei mucosale intestinale. Autorii au concluzionat că propolisul poate micșora translocația bacteriilor datorită capacității sale de a micșora distrugerile cauzate de inducerea cu acid acetic, determinând protecția integrității pereților intestinali. Un alt studiu, care a folosit același model de inducere cu acid acetic a colitei la șobolani, a arătat că extractul hidroalcoolic din propolis roșu brazilian a atenuat colita, efect asociat cu micșorarea activității mieloperoxidazei (MPO) și scorurile histologice ale distrugerilor de țesut și izoforma inductibilă a expresiei sintazei oxidului nitric (iNOS).

A Young White Woman at Home is Suffering Extreme Abdominal

Proprietățile propolisului au fost evaluate și pe alte modele experimentale, inclusiv colita indusă cu acid trinitrobenzen sulfonic (TNBS-). Inocularea intrarectală de TNBS poate activa inflamații intestinale determinate de răspunsurile imune, caracterizate prin infiltrarea în lamina propria de celule CD4+ T, neutrofile și macrofagi. Okamoto et al. au au prezentat efectul propolisului brazilian de supresare a diferențierii Th1, acțiune legată de micșorarea gravității UC induse cu TNBS la șoareci. Au fost explorate și efectele extractului hidroalcoolic din propolis asupra UC indusă cu TNBS la șobolani, pentru care micșorările infiltratului inflamator și a numărului de chisturi și abscese din mucoasa colonului a stabilit acțiunea anti-inflamatoare a extractului din propolis. Baccharis dracunculifolia DC (Asteraceae), o plantă medicinală care este principala sursă botanică de propolis verde brazilian, a demonstrat acțiuni pozitive prin atenuarea distrugerilor colonului induse cu TNBS la șobolani.

Sulfatul sodic de dextran (DSS) este folosit ca agent chimic pentru inducerea inflamației intestinelor la animale experimentale, care are capacitatea de a distruge integritatea barierei mucosale. Simptomele la nivel macroscopic includ pierderea în greutate, diareea și sângerarea rectală, iar cele la nivel microscopic sunt infiltrațiile. Suplimentar față de capacitatea de a induce UC, DSS este folosit și ca agent chimic de cauzare a tumorigenezei colonului, după administrarea prealabilă de inițiatori carcinogenici. Doi et al. au evaluat efectele extractelor în etanol și în apă din propolis verde brazilian pe un model de carcinogeneză indusă de inflamație – tratament cu 1,2-dimetilhidrazină +  tratament cu DSS. Autorii au arătat că extractul etanolic își exercită efectele anticanceroase prin supresarea factorilor inflamatori, precum TNF-α și iNOS.

Un studiu recent a evaluat efectele CAPE, o componentă a propolisului, în colita acută indusă cu DDS pe un model cu șoareci. Grupul tratat cu CAPE a prezentat o protecție împotriva distrugerii a barierei epiteliale însoțită de scăderea activității MPO și a concentrațiilor de citokine pro-inflamatoare. Efectele CAPE au fost explorate și într-un studiu anterior care a folosit un model de colită indusă cu peptidoglican-polizaharide (PG-PS-) la șobolani. PG-PS cauzează inflamații cronice, granuloame, abscese ale criptelor și fibroze, iar modelul este considerat drept foarte asemănător  cu boala lui Crohn. CAPE a atenuat colita indusă cu PG-PS datorită capacității sale de a inhiba calea NF-kB prin micșorarea producerii de citokine pro-inflamatoare și prin inducerea apoptozei macrofagilor. S-a demonstrat că NF-kB a fost upreglat în macrofagii și celulele epiteliale ale pacienților cu boala intestinelor inflamate, precum și capacitatea CAPE de a inhiba activarea NF-kB. Flavonoidul quercetină din propolis a inhibat calea NF-kB într-un model experimental de colită indusă cu DSS la șobolani. A fost studiată și capacitatea quercetinei de a atenua distrugerile de tipul colitei pentru diferite modele experimentale, precum UC indusă cu acid acetic la șoareci și colita indusă cu TNBS la șobolani.

A fost investigat și rolul altor flavonoizi din propolis împotriva UC. Park et al. au arătat că tratamentul cu kaempferol a fost eficient împotriva distrugerilor induse cu DSS în mucoasa colonului șoarecilor, efect legat de proprietățile sale anti-inflamatoare. Luteolina a ameliorat UC indusă cu DSS, iar naringenina a avut un efect de protecție împotriva distrugerilor produse de DSS la șoareci și într-un model de colită indusă cu acid acetic la șobolani. Deși propolisul și componentele sale au arătat rezultate promițătoare în UC experimentală, în principal datorită proprietăților lor antioxidante și anti-inflamatoare, studiile nu s-au concretizat în aplicări la oameni și rămâne de stabilit eficiența și siguranța lor în teste clinice.

Propolisul și potențialul său de a trata cancere gastro-intestinale

Apoptoza este una dintre cele mai importante caracteristici homeostatice ale unui sistem biologic și deține un rol terapeutic important împotriva cancerelor. Este mediată pe căi independente și dependente de caspaze, care ppot fi stimulate prin semnale extrinseci (familia TNF de receptori ai citokinelor) și intrinseci (citocrom c din mitocondrii). Majoritatea studiilor privind plantele medicinale și produsele naturale au fost efectuate cu scopul de a stabili componentele bioactive care prezintă efecte terapeutice semnificative împotriva diferitelor tipuri de cancer și de a evalua efectele anti-canceroase ale propolisului și extractelor din propolis, innclusiv cele etanolice sau apoase.

Dintre componentele propolisului CAPE și artepillina C au fost mai mult studiate ca prezentând efecte anticanceroase, care își realizează bioactivitatea prin calea apoptotică. Uleiurile esențiale din propolis sunt capabile să supreseze tumorile umane prin micșorarea proliferării celulare. Uleiurile esențiale extrase din propolisul Xinjiang au fost capabile să producă blocarea ciclului celular și să inducă apoptoza pentru celulele HTC-116 (o linie de celule de cancer colorectal uman).

CAPE din propolis are diferite activități biologice, inclusiv proprietăți citostatice și citotoxice. Efectele citotoxice ale CAPE au fost comunicate împotriva celulelor de carcinom scuamos oral și de carcinom Meng epidermoid oral. Aceste efecte, împreună cu degradarea de ADN, au fost atribuite apoptozei și modificării stării redox. Autorii au arătat că, nu se produce blocarea ciclului celular împotriva celulelor de fibroblaste orale umane normale, tratamentele cu 25 și 50 µM CAPE timp de 24 de ore produc blocarea ciclurilor în faza G2/M și picul sub-G0/G1 pentru celulele OEC-M1, o linie celulară de carcinom al celulei scuamoase orale. Efectul apoptotic al CAPE este asociat cu o capacitate de a capta selectiv peroxidul de hidrogen, fapt demonstrat într-un studiu pe linia de celule HL-60 de leucemie umană. CAPE este un supresor puternic al capacității de activare a TNF pentru NF-kB și a fost capabil să supreseze activarea NF-kB, care a fost denumit ”legătura critică dintre inflamație și cancer”. CAPE prezintă și efecte citotoxice împotriva leucemiei umane, fibroblastelor submucosale umane, metastazei la gât a carcinomului gingival și a celulelor de carcinom al celulelor scuamoase ale limbii. Inhibiția NF-kB implică apoptoza prin activarea Fas. Pentru celulele BxPC-3, o linie de celule de adenocarcinom al pancreasului, CAPE a fost capabil să micșoreze activitatea transmembranară mitocondrială care conduce la apoptoză prin activitatea caspazică a caspazei-3/caspazei-7. Efectul terapeutic al CAPE asupra liniilor celulare de cancer biliar extrahepatic, al ductului biliar intrahepatic, al ductului biliar extrahepatic și a liniei de celule H69 de colangiocite nonmaligne a arătat că CAPE poate inhiba NF-kB și induce apoptoza.

CAPE poate de asemenea capta radicalii liberi prin inhibiția 5-lipoxigenazei și supresarea peroxidării lipidelor. Inhibiția NF-k B supresează concentrația sintazei inductibile a oxidului nitric și îi micșorează activitatea catalitică. Un studiu pe adenocarcinom de colon a arătat că CAPE prezintă un efect de angiogeneză care determină supresarea invazivității celulelor tumorale și a metastazelor murinice. Tratamentul cu CAPE al celulelor de carcinom hepatocelular uman SKHep1 restrânge invazia și amplifică metabolismul glucozei prin protein kinaza activată de AMP (AMPK) în celulele mușchilor scheletului. Auto-reînnoirea celulelor stem de cancer mamar izolate din celulele MDA-231, care constituie un model de cancer mamar triplu-negativ uman, a demonstrat o inhibiție dependentă de dooze de către CAPE prin downreglarea expresiei CD 44 (un marker al celulelor inițiatoare de cancer în anumite malignanțe). Majoritatea acestor celule au prezentat blocarea ciclului celular în G0/G1.

În plus față de CAPE, și alte componente ale propolisului, precum artepillina C, galangina, kaempferolul și quercetina au prezentat proprietăți antiangiogenezice. Artepillina C din propolisul brazilian a supresat peroxidarea lipidelor din mebrane și a 8-hidroxidezoxiguanozinei. În cancerul colorectal, CAPE a supresat semnalarea prin β-catenină/factor al celulei T, un marker important al malignanței, și a afectat focarele criptelor și tumora colorectală la șobolani. Un studiu in vitro pe linii de celule de cancer de colon a arătat un efect de supresare al artepiullinei C asupra proteinei CipI/p21, o stare de liniște din blocarea fazei G0/G1, care – la rândul ei – este o cucerire (?) a stării citostatice în cancerul de colon. Propolisul conține și componente prenilflavanonice, precum propolina G, care prezintă efecte terapeutice împotriva glioamelor, glioblastoamelor și liniilor de cancer cerebral prin calea apoptozei dependentă de caspaze și căi mitocondriale.

Galangina este un flavonoid din propolis cu proprietăți antiangiogenice împotriva proliferărilor celulelor de cancer prin mecansime care implică NF-kB, limfomul extra-mare al celulei B (bcl-X(L) și COX-2. Pentru celulele de cancer uman de colon (HCT-15 și HT-29) galangina induce apoptoza și condensarea ADN și amplifică ”produsul genei polipozis adenomatos (APC/Axin/produsul glicogen sintazei kinazei-3β (GHSK-3β) degradarea proteazomală a β-cateninei” în celulele de cancer polyposis coli adenomatos și inhibă proliferarea lor. Galangina are un efect de supresare împotriva angiogenezei celulelor de cancer ovarian, activează p38 MAPK și induce apoptoza pe calea mitocondrială în celulele de melanom B16F10. Fragmentarea de ADN indusă de glangină este o altă proprietate antiproliferativă observată în celulele promiolocitice HL-60.

Kaempferolul este un alt flavonoid din propolis care induce apoptoza prin activarea ligandului inductor de apoptoză legat de TNF (TRAIL) în celulele SW480, o linie de celule de cancer uman de colon, și inhibarea proteinei ribozomale S6 kinază (RSK2) și a kinazei activate de stres (MSK1), reglatori principali ai transformărilor celulare induse de promotorii tumorali. Kaempferolul poate supresa activitatea Src kinazei și inhiba COX-2 având proprietăți eficiente de prevenire a cancerului de piele. Tratamentul cu kaempferol produce downreglarea proliferării celulelor cancerului uman de prostată prin supresarea antigenului nuclear al celulei în proliferare (PCNA) și a moleculei-1 de adeziune a celulelor vasculare (VCAM-1). Quercetina exercită proprietăți anti-canceroase prin stimularea căii apoptotice. În concentrații de 25 și 50 µM, quercetina supresează proliferarea liniilor celulare de cancer de prostată PC-3 și DU-145 și stimulează genele supresorilor tumorali.

Proprietățile terapeutice ale propolisului par să difere în funcție de localizarea geografică. De ex. propolisul din China și Korea supresează IL-6, care este un mediator important al malignanțelor solide. La șoareci, extractul etanolic din propolis brazilian reglează concentrația receptorului 4 de tip Toll (TLR-4) promovând cancerul gastric prin producerea mitocondrială de ROS și concentrația IL-4, ceea ce promovează dezvoltarea tumorală și invazia. Extractul prezintă și proprietăți citotoxice în carcinoamele epidermoide laringeale umane Hep-2. Extractul metanolic din propolis roșu prezintă citotoxicitate față de linia de celule PANC-1 de cancer pancreatic uman. Propolisul din Korea conține componente solubile în etanol care inhibă NF-kB, un target anticanceros potențial. Extractele apoase din propolis au inhibat proliferarea unor linii celulare precum McCoy, HeLa, SP2/0, HEp-2 și BHK21. Extractul etanolic din propolis conține mai multe componente bioactive decât cel apos. El  amplifică apăoptoza mediată de TRAIL în celulele maligne de cancer cervical uman HeLa, celulele de cancer de prostată, și unele celule de carcinom uman de colon precum CaCo-2, HCT116, HT29 și SW480. Extractul etanolic din propolis polonez prezintă efecte chemopreventive împotriva celulelor de cancer de prostată prin inducerea apoptozei care este activată de receptorul 2 al TRAIL.

Activitatea antiulceroasă a propolisului

Ulcerul gastric este definit ca o distrugere a mucoasei gastrice care se produce ca urmare unui dezechilibru dintre solicitarea luminală exercitată de proprietățile acide și proteolitice ale sucurilor gastrice și capacitatea mucoasei de a le rezista. Această boală afectează 10 % din populația globului însă etiologia sa nu este complet cunoscută. Există mai mulți agenți nocivi față de stomac care produc ulcerații ale mucoasei, precum infecțiile cu Helicobacter pylori, ingestia de lungă durată a medicamentelor anti-inflamatoare non-steroidale (NAID), băuturile alcoolice, stresul psihologic și fumatul. Stomacul se auto-protejează prin mai multe mecanisme, în principal printr-un flux sanguin adecvat, bicarbonat și secretare de mmucus.

Tratamentul ulcerelor gastrice se bazează pe folosirea de medicamente anti-secretorii, inclusiv de antagoniști ai receptorilor histaminici de tip 2 (H2-RA) și de inhibitori ai pompei de protoni (PPI), precum și de antibiotice utilizate pentru tratamentul infecțiilor cu H. pylori. Acești agenți terapeutici sunt însă asociați cu numeroase efecte secundare precum hipersensibilitate, deficiențe de vitamina B12 și Fe, aritmii, creșterea susceptibilității la pneumonie, impotență, ginecomastie, fracturi ale oaselor, modificări hematopoietice, hipergastrinemie și cancer gastric. Dintre produsele de origine naturală, propolisul a fost folosit pentru a trata ulcerele gastrice.

Investigațiile privind efectele gastro-protectoare ale extractelor etanolice din propolis împotriva ulcerului gastric indus cu etanol la șobolani au arătat că administrarea extractului previne apariția ulcerațiilor gastrice în modul dependent de doze. Extractul din propolis a micșorat peroxidarea lipidelor și a captat anionii superoxid. Mecanismul prin care, cel puțin parțial, extractul protejează stomacul este determinat de capacitatea sa de a proteja mucoasa gastrică împotriva stresului oxidativ. El-Ghazaly et al. au investigat efectul gastro-protector al extractului apos din propolis, evaluat folosind ulcere gastrice induse cu indometacin la șobolani, expuși sau nu, la radiații gamma. Rezultatele studiului au confirmat că pre-tratamentul cu extract apos din propolis al șobolanilor, iradiați sau nu, a protejat împotriva ulcerațiilor gastrice. Extractul a mărit concentrația de prostaglandină E2 (PGE2) din mucoasă și a micșorat cantitățile de TNF-α și IL-1β din plasmă. A fost descris efectul antisecretor de acid gastric al extractului apos din propolis iar efectele benefice stabilite au fost asociate cu o micșorare a producției de acid și de activitate a acidului peptic, asociate cu creșterea secreției de mucină. Întrucât proprietățile terapeutice ale propolisului depind de regiunea geografică de colectare, trebuie menționat că extractul folosit de El-Ghazaly și colab. a fost obținut din propolis brut colectat din diferite țări și standardizat la 13 % propolis, conținând nu mai puțin de 0,05 % acizi organici aromatici, calculat ca acid cafeic total, acid ferulic și acid cinamic, în afară de urme din diferiți flavonoizi.

https://en.wikipedia.org/wiki/Baccharis_dracunculifolia

Propolisul coloectat în SE Braziliei este denumit propolis verde datorită culorii sale. Sursa principală este planta Baccharis dracunculifolia DC (Asteraceae) o specie din Cerrado brazilian. Datorită similarității de componente dintre propolisul verde și cele din cel provenit din Baccharis, planta este considerată drept sursa principală de propolis verde. Baros et al. au evaluat activitatea anti-ulceroasă a extractului hidroalcoolic brut din propolis verde folosind un model de leziuni acute gastrice induse cu etanol, indometacin sau stres la șobolani. Extractul din propolis verde (500 mg/kg p.o.)a micșorat ulcerele gastrice induse cu indometacin. Pentru animalele cu ulcere induse prin stres a fost observată o micșorare semnificativă a suprafeței ulcerelor la animalele tratate cu extract din propolis verde (250 și 500 mg/kg). Privind activitatea anti-secretorie a extractului din propolis verde, s-a constatat o micșorare a volumelor de suc gastric precum și a acidității totale după administrare de extract (250 și 500 mg/kg) la șobolanii cu pilor legat. Aceste date plasează propolisul verde brazilian drept agent antiulceros de perspectivă. Barros et al. au descris și proprietățile gastroprotectoare ale principalilor acizi fenolici din propolisul verde brazilian. Similar, tratamentul oral cu acizi cafeic, ferulic, p-cumaric și cinamic, în doze de 50 și 250 mg/kg, a micșorat suprafața totală a leziunilor induse de către diferiți agenți nocivi. A fost măsurat efectul acestor substanțe asupra secrețiilor de acid gastric iar rezultatele au arătat că acizii fenolici testați, la doze de 50 mg/kg, cu excepția acidului p-cumaric, au micșorat secreția de acid gastric la șobolani. …

Belostotskii și colab.au descris efectele de vindecare a ulcerelor după administrarea de miere, RJ și propolis la șobolanii expuși la acid acetic în seroasa gastrică.

În pofida faptului cu au fost efectuate numeroase studii privind potențialul anti-ulceros al propolisului, în special privind acțiunea sa gastroprotectoare, se cunosc puține date referitoare la activitatea  sa împotriva H. pylori. Villanueva net al. au evaluat activitatea inhibitoare a 22 extracte din propolis obținute din 9 regiuni apicole din Chile asupra a 10 tulpini de H. pylori izolate din mucoasa gastrică. Toate extractele testate au inhibat dezvoltarea H. pylori, însă mai sunt necesare studii suplimentare pentru a stabili potențialul clinic al acestor produse naturale.  …