Melidava

PROPOLISUL IN TRATAREA BOLILOR TRACTULUI GASTRO-INTESTINAL

EXTRAS: „Mecanismul de acțiune al propolisului asupra celulelor canceroase

Întrucât conține peste 300 componente bioactive, propolisul este considerat un produs natural cu perspective datorită proprietăților sale anticarcinogenice, anti-inflamatoare și de inducere a apoptozei. Componentele active mult studiate ale propolisului sunt acidul cafeic, CAPE, artepillina C, chrysina, nemorosona, galangina, cardanolulul, izoliquiritigenina, vestitolul, neovestitolul și alți fenoli, datorită activităților lor antitumorale și efectelor anti-inflamatoare și apoptotice. Aceste componente active ale propolisului încetinesc proliferarea și invazia celulelor canceroase pe diferite linii de celule gastrointestinale, atât in vitro cât și in vivo.”

ARTICOLUL:

Propolis and gastrointestinal tract diseases

Bușra Gultekin Subași, Tugba Ozdal, Esra Capanoglu

 Introducere

Propolisul este un material rășinos, ceros, pe care albinele îl prepară prin combinarea salivei proprii și a cerii cu exudate din plante situate în apropierea stupuluui – muguri de arbori, fluxuri de sevă, tulpini, rădăcini și scoarță. Utilitatea sa este protecția stupului prin astuparea crăpăturilor, apărarea împotriva altor insecte și microorganismelor și izolare termică. Compoziția chimică și comportarea farmacologică ale propolisului sunt influențate de zona geografică, originea vegetală, anotimp, specia de albine și solvenții de extracție.

Propolisul este folosit pentru a trata diferite boli, în special cele care afectează tractul gastrointestinal, precum mucozita orală, colita, gastrita, ulcerele peptice, boala intestinelor inflamate, sau cancerele gastrointestinale. Afecțiunile tractului gastrointestinal prezintă un domeniu larg de simptome care sunt de obicei atenuate de medicamente, totuși, rareori acestea țintesc spre cauza principală a bolii. Atenuarea și/sau supresia simptomelor pot cauza efecte secundare nedorite, care necesită uneori schimbarea medicației. Propolisul deține un potențial semnificativ în tratarea acestor boli în loc de a supresa simptomele.

Componentele fitochimice ale propolisului

Compoziția în fenoli a propolisului este variabilă și complexă, depinzând de originea mostrei, care este legată de flora din vecinătatea stupului, carecteristicile geografice și climatice ale zonei și de specia de albine. Variațiile de bioactivitate ale propolisului sunt legate de componentele sale fenolice. Propolisul din regiuni temperate, denumit și de tip plop, conține agliconi ai flavonoizilor, acizi aromatici și esterii lor. Cel din regiuni tropicale conține derivați prenilați ai acidului p-cumaric, flavonoizi, benzofenone, lignani și terpene. Propolisul este produsul apicol cel mai bogat în flavonoizi (aprox. 10%) cu 38 de structuri diferite.

Fracția polifenolică a propolisului are efecte terapeutice mai importante decât celelalte fracții. Eficiența extracției depinde de metodă, cea mai frecventă fiind extracția solid-lichid cu etanol, metanol, ulei sau apă, extractul etanolic din propolis (EEP) fiind cel mai folosit în fracționări. Extractul etanolic este cea mai bogată sursă de acizi fenolici și flavonoizi. Aceste extracte se folosesc sub formă de capsule antioxidante, spray-uri pentru gât, paste de  dinți și produse cosmetice. Activitatea biologică a propolisului este legată de existența flavonoizilor. Efectele lor biochimice se încadrează în 4 categorii; legarea de polimeri biologici, legarea ionilor metalelor grele, catalizarea transferului de electroni și capacitatea de a capta radicalii liberi.

Pinocembrina este flavonoidul cel mai abundent în propolis, alături de pinobanksină și chrysină. Alți flavonoizi importanți sunt galangina, kaempferolul, quercetina, tectochrysina, acacetina și apigenina. Propolisul conține și unii acizi fenolici; cafeic, benzoic, hidroxicinamic, cinamic, cumaric, fumaric, vanilic, hidroxibenzoic și salicilic. Flavonoizii și fenolii cu acțiune antimicrobiană sunt pinocembrina, galangina, pinobanksina, acidul p-cumaric și acidul cafeic.

Efectul propolisului asupra mucozitei orale

Mucozita orală este una dintre complicațiile acute ale chemoterapiei și radioterapiei folosite în tratamentul cancerelor. Se produce după 3-5 zile și atinge un maxim la 7-14 zile de la inițierea chemoterapiei. Mucozita orală indusă de radiații la pacienți cu cancer al capului și gâtului se produce în două săptămâni și atinge un maxim între 2-6 săptămâni de la începutul terapiei. Mucozita orală avansează ca o distrugere epitelială și subepitelială la tratamentele prin chemo- sau radioterapie (TR) și avansează în cinci etape; (1) etapa de activare; (2) etapa de generare a mesajului; (3) etapa de semnalare și reinforțare; (4) etapa de ulcerație, și (5) etapa de maturare. Mucozita  se caracterizează prin eritem ușor, sensibilitate, iritație, edem, discomfort, ulcerație și hemoragie. Există mai multe metode de evaluare a mucozitei orale care folosesc 5 grade; 1 pentru blândă, 2 pentru moderată, 3 sau 4 pentru gravă. Mucozita orală afectează 40-76% dintre pacienții supuși chemoterapiei/radioterapiei cu doze mari; 56% din pacienții cu chemoterapie prezintă mucozită moderată-spre-gravă (gradele 3-4). Mucozita orală gravă poate produce infecții localizate sau sistemice, tulburări de hrănire și băutură, pierdere în greutate sau malnutriție, întreruperea medicației sau chiar mortalitate.

Cercetările recente s-au focalizat pe tratamentul mucozitei orale cu propolis datorită efectelor benefice comunicate; anti-inflamator, antioxidant și antimicrobian. Propolisul conține cantități mari de flavonoizi care au proprietăți anti-inflamatoare prin inhibiția ROS sau RNS. CAPE din propolis atenuează distrugerile pulmonare induse de radiații in vivo datorită capacității sale antioxidante. Propolisul are și proprietăți antimicrobiene, iar la folosirea sa în ape de gură protejează împotriva bolilor cavității bucale. Nu s-au constatat diferențe semnificative în potența propolisului când este folosit ca gel, apă de gură sau pastă de dinți.

S-a demonstrat că propolisul minimizează eficient și/sau întârzie mucozita indusă de radiații la șobolani. Bolouri et al. au efectuat un test clinic randomizat, triplu-orb, pe 20 pacienți selectați la întâmplare cărora li s-au administrat câte 15mL de apă de gură pe bază de extract apos din propolis de 3 ori pe zi în grupul de caz (n=10) și câte 15mL de apă de gură placebo în grupul martor (n=10), cu rezultatul că extractul apos din propolis a prevenit eficient și a vindecat mucozita indusă de radioterapie. Dastan et al. au folosit apă de gură cu propolis la pacienți care sufereau de mucozită orală și disfagie datorită radioterapiei din cancere ale capului și gâtului. În acest studiu, cu durata de 4 săptămâni, pacienților li s-a cerut să-și clătească gura de câte 3 ori pe zi cu 15mL de apă de gură cu propolis. După 2 săptămâni, a fost comunicată scăderea semnificativă a severității bolii, atât în cazul mucozitei orale cât și în cel al disfagiei. Nakao și Ueno au evaluat eficiența propolisului într-un test efectuat pe oameni. Pacienții care sufereau efectele secundare ale radioterapiei capului și gâtului au folosit propolis sub formă de gel moisturizant, timp de 37 de zile. După aplicarea orală a gelului pe bază de propolis s-a constatat o scădere semnificativă a durerilor gurii datorate mucozitei.

Efectul propolisului asupra cancerelor gastrointestinale

Procese cu multiple etape și malignanțe la nivele celulare, genetice și epigenetice pot induce carcinogeneza – proliferarea necontrolată a celulelor în organisme vii. Cancerele de diferite tipuri și metastazele lor sunt a doua cauză principală a deceselor în întreaga lume, imediat după bolile cardiovasculare. Elementele sistemului gastrointestinal – esofagian, gastric, hepatic, de pancreas, vezică, intestin și rect – sunt vulnerabile la carcinogeneză. Metodele de tratament care folosesc chemoterapia nu inhibă suficient carcinogeneza și au potențialul de a cauza efecte secundare complexe , determinând necesitatea de de a elabora procedee și medicamente mai sigure. Sunt investigate proprietățile anticarcinogenice ale componentelor bioactive de origine vegetală datorită toxicității lor scăzute și faptului că, în general, sunt recunoscute drept sigure. Alte materiale ce conțin componente bioactive pot de asemenea interfera, preveni, diminua sau inversa procesul carcinogenic din celule, prin modularea căilor de semnalare și/sau activarea apoptozei.

Mecanismul de acțiune al propolisului asupra celulelor canceroase

Întrucât conține peste 300 componente bioactive, propolisul este considerat un produs natural cu perspective datorită proprietăților sale anticarcinogenice, anti-inflamatoare și de inducere a apoptozei. Componentele active mult studiate ale propolisului sunt acidul cafeic, CAPE, artepillina C, chrysina, nemorosona, galangina, cardanolulul, izoliquiritigenina, vestitolul, neovestitolul și alți fenoli, datorită activităților lor antitumorale și efectelor anti-inflamatoare și apoptotice. Aceste componente active ale propolisului încetinesc proliferarea și invazia celulelor canceroase pe diferite linii de celule gastrointestinale, atât in vitro cât și in vivo.

Mecanismele de acțiune ale componentelor bioactive ale propolisului sunt variate. Căile de semnalare a apoptozei pot fi modulate prin TRAIL/DR4/5 cuplat cu/sau buclele de semnalare de moarte FasL/Fas care cauzează creșterea expresiei miARN și micșorarea expresiei genei targetate a cancerului de colon (MAPK/Erk5). Se poate observa apoptoza forțată a celulelor de cancer de colon prin inducerea condensării ADN-ului său și micșorarea ratei de proliferare. În afară de aceste căi, apar și efecte inhibitoare indirecte ale celulelor canceroase, metastazei și/sau proliferării lor, induse de propolis. Modularea metabolismului glicolitic al celulelor canceroase, evitarea accesibilității glucozei ca sursă principală de energie de către celulele targetate, pot micșora proliferarea celulară. Blocarea producerii VEGF de către CAPE din propolis poate micșora capacitatea metastatică a celulelor canceroase targetate (CT26).

A fost investigată citotoxicitatea extractelor fenolice din propolis portughez asupra liniilor celulare de carcinom de colon HXT15, observând că aceste extracte prezintă un nivel ridicat de citotoxicitate și inhibă dezvoltarea celulelor din linia menționată. Au fost examinați 11 flavonoizi extrași din propolis ca acțiune împotriva celulelor HCT-116 de cancer de colon uman. A fost remarcat efectul citotoxic al luteolinei asupra liniei celulare menționate la aplicarea a 66,86µM timp de 72 de ore, care a prezentat cel mai mare potențial apoptotic (27,13%) după 72 de ore de incubare. Dintre acești 11 flavonoizi, luteolina și galangina au prezentat și un efect pro-oxidativ asupra liniei celulare HCT-116 după 72 de ore de pretratament.

Un extract fracționat din propolis iordanian, conținând în principal 3-metil-4-izopropil fenol, a prezentat activitate anticanceroasă prin inducerea apoptozei și blocarea ciclului celular în faza G0/G1 în linia de celule de adenocarcinom colorectal cu IC50 36,7µg/mL. A fost investigat într-un studiu in vivo efectul propolisului iranian asupra carcinogenezei, observându-se micșorarea numărului de tumori, a raportului nuclear/citoplasmic, dispolarității nucleare, expresiilor β-cateninei și proteinei Bcl-2. Asociată cu micșorarea expresiei genei apoptotice Bcl-2 a fost determinată drept indicator al inducerii apoptozei creșterea expresiei genei Bax proapoptotice.

O fracție comercială din propolis de tip european a fost testată pentru a i se stabili anticarcinogenicitatea și caracterul anti-inflamator în carcinomul de colon, folosind TNF-α, COX-1 și COX-2 ca markeri ai efectului anti-inflamator și a viabilității celulelor DLD-1. Fracția din propolis a constat din concentrații mari de dihidroflavonoizi pinocembrină, pinobanksin-3-O-acetat, cafeați de dimetilalil, benzil și 3-metil-3-butenil. Suplimentar față de aceste componente fenolice, chrysina, galangina și CAPE prezintă o puternică acțiune antiproliferativă asupra liniilor de celule canceroase. Au fost de asemenea tratate cu propolis fracționat linia de celule de carcinom de colon HCT-116, linia KYSE-30 de cancer scuamos esofagian și linia NCI-N87 de carcinom gastric, determinând activități antiproliferative semnificative pentru aceste linii de cancere gastro-intestinale.

A fost analizat CAPE ca potențial citotoxic, genotoxic și proapoptotic asupra liniilor de celule de cancere gastrointestinale HCT-116, HT29 și AGS, comunicându-se activități semnificative, cu efecte sinergice cu Irinotecan (CPT-11), un medicament folosit în tratamentul cancerelor gastrointestinale. Diferite tipuri de extracte din propolis au activități diferite asupra celulelor de carcinom. Au fost preparate extracte bioactive din propolis portughez în 3 solvenți diferiți; hexan, cloroform și etanol, investigând activitatea lor antitumorală prin examinarea viabilității celulelor tumorale, activitatea de proliferare și metabolismul cu activitate glicolitică. Dintre toate tipurile de extracte, cel în cloroform a avut conținutul cel mai mare de fenoli și a fost cel mai activ inhibitor în termenii viabilității celulare și inducând micșorări semnificative ale metabolismului glicolitic al celulelor tumorale. Într-un alt studiu, extractul etanolic din propolis polonez a prezentat activități antitumorale și antiproliferative semnificative asupra liniei de celule HCT-116 de cancer de colon. Au fost de asemenea investigate pe șobolani extracte în etanol și apă din propolis verde brazilian ca efecte asupra fazei de postinițiere a tumorigenezei colonului legată de inflamație. Expresia sintazei inductibile a oxidului nitric, TNF-α, NF-kB și glutationă peroxidaza-2 au scăzut la tratamentul tumorilor colorectale la șobolani folosind extractul etanolic din propolis.

Cercetări privind elaborarea de produse farmaceutice

Studiile au fost orientate către elaborarea de medicamente și produse farmaceutice pe bază de propolis împotriva celulelor canceroase, multe folosind encapsularea substanței active și agenți de eliberare targetată cu punere controlată în libertate. Extractele fenolice din propolis au fost encapsulate în nano-microcapsule folosind învelișuri din chitosan, iar capsulele au fost folosite pentru a trata linia celulară umană HCT-116. Rezultatele au demonstrat că efectul citotoxic al extractului din propolis encapsulat era de 3 ori mai activ decât martorul asupra liiniilor de celulle tumorale. Datorită activității sale împotriva cancerului gastrointestinal, rășina și tinctura din propolis de Noua Zeelandă au fost encapsulate în trei structuri ciclodextrinice; γ-CD, α-CD și β-CD și au fost aplicate împotriva a 4 linii celulare de cancer gastrointestinal; DLD-1, HCT-116, KYSE-30 și NCI-N87. Complexele encapsulate au inhibat, în modul dependent de timp, proliferarea și au prezentat puternice activități anti-inflamatoare și antioxidante asupra tuturor liniilor celulare targetate. Într-un alt studiu, extractul din propolis a fost encapsulat ca nanopaticule cu strat dublu de hidroxid (?) pentru a investiga activitatea de inhibiție asupra expresiei genei proapoptotice a liniei de celule HT-29. Tratamentul cu extract din propolis encapsulat a mărit semnificativ expresia genei proapoptotice Bax și a micșorat expresia genei antiapoptotice Bcl-2 în linia celulară HT-29, în comparație cu extractul din propolis neacoperit.

Activitatea antiulceroasă a propolisului

Ulcerele peptice (gastrice și duodenale) se numără printre bolile gastrointestinale importante. Ele pot fi definite ca distrugeri de țesuturi datorită dezechilibrelor dintre excrețiile proteolitice puternic acide și mucoasa gastrointestinală care protejează țesutul gastrointestinal. Factorii principali care declanșează acest dezechibru sunt ingestia pe termen lung de anti-inflamatoare nonsteroidale (NSAID), activitatea Helicobacter pylori, stresul psihologic excesiv, consumul de alcool și fumatul. Medicamentele antisecretoare larg folosite pentru a micșora, vindeca și controla excrețiile proteolitice acide sunt fie antagoniști ai receptorului de tip 2 al histaminei și/sau inhibitori ai pompei de protoni. Pe de altă parte, se folosesc diferite antibiotice cu spectru îngust împotriva H. pylori. Cu aceste medicamente se produc numeroase efecte secundare precum deficiențe de vitamine și minerale, hipersensibilitate, aritmii, impotență, diaree, ginecomastie, frecturii de oase, hipergastrinemie și cancer gastric. Pentru a evita aceste efecte secundare au fost investigate surse bioactive naturale alternative, iar propolisul este una dintre cele mai atractive dintre acestea. Componentele bioactive ale propolisului, artepillina C, CAPE și galangina sunt anatagoniști bine cunoscuți cu activitate antiulceroasă.

Mecanismul de acțiune al propolisului asupra ulcerelor gastrice

Agenții naturali afectează factorul de dezvoltare endotelial vascular, apoptoza macrofagilor, citotoxina A vacuolantă, peptidil deformilaza, xantin oxidaza, prin activitățile lor antiangiogenice, antiapoptotice și antienzimatice, evitând ulcerul duodenal cronic, inflamația gastrică și carcinomul gastric.

Extractul apos din propolis a fost studiat împotriva ulcerului gastric indus de indometacin pe șobolani iradiați și non-iradiați. Au fost observate micșorarea secreției acide și a activității peptice, creșterea excreției de mucină și de prostaglandină E2 mucosală, supresarea TNF-α și a IL-1β după tratamentul cu extract din propolis chiar și la șobolanii iradiați. Au fost investigate proprietățile antiulceroase ale fracției triterpenoidice (constând din lanosterol, α-amyrină, 28-norolean-12-en-3-ol, cicloartenol, 3-epi-α-amyină, lupeol și 24-metilencicloartenol) obținute din propolis din Camerun asupra leziunilor induse cu etanol/HCl. Zonele ulceroase s-au micșorat semnificativ (47,25%) iar producția de mucus a crescut cu 25% cu o doză de 50mg/kg extract din propolis. La tratamentul cu fracția triterpenică, leziunile ulceroase s-au micșorat cu 53,18%, în afară de inducerea semnificativă a producției de mucus. Potențialul antiulceros al diferitelor izolate din propolis verde brazilian a fost evaluat împotriva gastritei și a ulcerului gastric. Aplicarea a 30mg/kg artepillină C, drupanină, aromadendrin-4⸍-O-metil-eter și kaempferidă a prevenit (?) zonele ulceroase induse cu etanol/HCl și indometacin. Conform acestor rezultate, aromadendrin-4⸍-O-metil-eterul și kaempferida au mărit semnificativ secreția de mucină, iar artepillina Ca micșorat cantitatea de TNF. Toate extractele au micșorat aciditatea totală, activitatea pepsinei și volumul total de suc gastric la șobolani. Un alt studiu a investigat proprietățile antioxidante, gastroprotectoare și de vindecare gastrică ale artepillinei Cși a extractului hidroalcoolic din propolis verde pe șobolani. Vindecarea ulcerului cronic indus cu acid acetic a fost accelerată cu 71% printr-un tratament zilnic cu 300mg/kg extract din propolis verde, în afară de inducerea secretării de mucină și micșorarea activității mieloperoxidazei în leziune. Artepillina C a fost cel mai eficient compus bioactiv în acest proces de vindecare, având cea mai mare contribuție la activitatea propolisului verde.

Într-un alt studiu, distrugerile mucoasei gastrice la șobolani induse cu aspirină au au fost tratate cu propolis indonezian. A fost observată o micșorare semnificativă a zonei distruse la șobolanii care au primit propolis față de grupul martor. Ulcerul gastric la șoareci a fost tratat cu extracte hidroalcoolice din propolis roșu și componentele sale izolate vestitol, neovestitol, metilvestitol, medicarpină și oblongifolină AB. Propolisul roșu a protejat mucoasa gastrică împotriva distrugerilor induse cu etanol/HCl și a mărit producția de mucină în mod dependent de secreția de prostaglandină. Metilvestitolul și medicarpina au roluri importante în bioactivitatea propolisului. Extractul etanolic din propolis de Chihuahua în doze de 50mg/kg a prezentat un efect gastroprotector prin micșorarea leziunilor și distrugerilor histologice, menținerea secreției mucosale și micșorarea substanțelor care reacționează cu acid tiobarbituric și a activității mieloperoxidazei.

Efectul propolisului asupra H. pylori

Au fost studiate in vitro extracte etanolice din 15 mostre diferite de propolis ca activități anti-H. pylori și antiurează. Zonele active ale tulpinei J99 de H. pylori au fost semnificativ diminuate de către toate extractele aplicate. Autorii au propus activitate de inhibiție a ureazei pentru H. pylori pentru doze aplicate (IC50) de 0,26-1,152mg/mL. A fost studiat sinergismul extractului din propolis cu un antibiotic (clarithromicină) asupra H. pylori și bolilor gastrointestinale, observând că efectele sinergice și/sau adiționale ale propolisului și erithromicinei au potențialul de a controla aceste boli. Enzima peptid deformilază din H. pylori este un echipament important pentru supraviețuirea organismului, deci această enzimă este considerată o țintă în terapiile anti-H. pylori. CAPE este un inhibitor competitiv important al peptid deformilazei, cu o valoare IC50 de 4,02µM, iar activitatea sa de blocare a pătrunderii substratului este considerată importantă pentru studiile ulterioare de obținere de medicamente. Într-un alt studiu, au fost extrase patru componente fenolice bioactive din propolis (chrysină, pinocembrină, galangină și CAPE) pentru a examina in vitro eficiența lor împotriva H. pylori. Aceste componente fenollice au prezentat concentrații inhibitoare minime de 256-1024µg/mL față de două tulpini diferite de H. pylori, iar CAPE a fost cel mai activ inhibitor dintre ele.

A fost investigat efectul extractului hidroalcoolic din propolis și al izoflavonoidului formonetină din compoziția sa asupra ulcerului indus cu indometacin la șobolani și activitățile lor anti-H. pylori. Extractul din propolis și formonetina au prezentat un efect sinergic asupra viabilității H. pylori, iar ulcerele induse cu etanol și indometacin s-au micșorat. Într-un studiu recent a fost testat propolisul coreean pe o linie de celule de adenocarcinom gastric uman, indus cu H. pylori. Datorită supresării protein kinazelor activate de mitogen și a căii NF-kB prin pretratament cu propolis în modul dependent de doză, au fost observate micșorări semnificative ale interleukinelor pro-inflamatoare, TNF-α, COX-2 și sintazei oxidului nitric induse de H. pylori.

Efectul propolisului asupra bolii intestinului inflamat

Inflamația cronică non-infecțioasă este una dintre cele mai frecvente boli ale tractului gastrointestinal, fiind denumită și boala intestinului inflamat. Boala lui Crohn și colita ulcerativă sunt subtipuri ale acestei boli, care poate afecta orice zonă a tractului gastrointestinal. Colita ulcerativă este o boală a stratului mucosal al colonului și rectului. Boala intestinului inflamat poate distruge celule interne, induce malabsorbție, ulcerație, sângerări și alte probleme grave. Contribuția condițiilor de mediu la sistemul imun mucosal poate interfera cu avansarea sau regresarea bolii, chiar dacă etiologia și patogeneza bolii intestinului inflamat nu sunt complet cunoscute.

Medicamentele de sinteză sunt axate pe vindecarea simptomelor, ceea ce explică interesul față de produsele naturale care ar putea deveni tratamente alternative lipsite de, sau cu puține, efecte secundare nedorite. Propolisul constituie un candidat datorită efectelor sale pozitive asupra reglării microflorei intestinale, căilor inflamatoare și sistemelor răspunsului imun.

Din 1979, dată la care a fost efectuat primul studiu asupra efectului curativ al propolisului în colita ulcerativă, au fost efectuate investigații privind potențialul propolisului în boala intestinului inflamat. CAPE produce un efect inhibitor selectiv asupra căilor de semnalare NF-kB prin degradarea IkB și blocarea legării NF-kB de ADN, în afară de căile legate de inflamație ale PI3K și protein kinazei activate de monofosfat. Aceste acțiuni de inhibiție și blocare ale CAPE produc modificări ale indicilor de activitate a bolii (DAI) și ale citokinelor pro-inflamatoare, mieloperoxidazei colonice și funcției barierei epiteliale.

CAPE a micșorat concentrațiile de TNF-α, IL-1β, IFN-γ și IL-6 în termeni de activitate a citokinelor anti-inflamatoare și a indus expresia caspazei-3 în celulele CD4+ T. În cazul pinocembrinei au fost comunicate micșorarea expresiei TNF-α, IL-1β și IL-6, deci acest flavonoid din propolis inhibă fosforilarea citokinelor în amonte de genele IkBα, JNK, ERK1/2 și p38MAPK.

Studiile recente s-au focusat pe efectele curative ale propolisului asupra mecanismelor cunoscute ale bolii intestinelor inflamate cu scopul de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților. A fost folosit extractul hidroalcoolic din propolis verde brazilian pentru a-i evalua efectul asupra colitei induse cu dextran sulfat de sodiu la șoareci. Tratamentul a micșorat distrugerile macroscopice ale colonului și pe cele mucosale și a re-indus nivelul de secretare al mucinei. Propolisul a normalizat activitatea SOD și concentrația de GSH la șoarecii tratați.

Într-un studiu in vivo au fost evaluate mostre de propolis din China și Brazilia ca potențial de a vindeca colita indusă cu dextran sulfat de sodiu la șobolani. Indicele de activitate colonică și distrugerile țesutului colonului s-au micșorat, în timp ce rezistența împotriva stresului oxidativ colonic indus s-a mărit, împreună cu scăderea concentrației malondialdehidei și creșterea concentrației de T-AOC. Apoptoza colonică s-a micșorat semnificativ prinn supresarea markerilor inflamatori IL-1β, IL-6 și MCP-1. A fost  investigat efectul propolisului egiptean asupra colitei ulcerative induse cu acid acetic la șobolani. Indicele ulcerativ, scorul leziunilor, markerii oxidativi și mediatorii inflamatori au scăzut, iar activitatea enzimatică a COX-1 și COX-2 a fost inhibată. Într-un studiu de caz asupra colitei induse cu dextran sulfat de sodiu efectuat pe șoareci, a fost folosit propolis brazilian pentru a i se determina efectul asupra defectului barierei intestinale și inflamației. Aplicarea de propolis a micșorat pierderea în greutate, scurtarea colonului și expresia proteinei TJ; a supresat expresia markerilor inflamatori TNF-α, IL-6 și IL-17a și a mărit concentrația proteină de legare a lipopolizaharidelor din plasmă. A fost demonstrat in vitro efectul de protecție al galanginei asupra colitei ulcerative induse. Nivelele de expresie ale TNF-α și IL-6 au scăzut prin expunere la galangină în modul dependent de concentrație; deci s-a micșorat semnificativ gravitatea colitei. Concentrațiile citokinei anti-inflamatoare IL-10 și SOD au crescut, în timp ce valorile mieloperoxidazei, nitriților și TBARS au scăzut.

A fost investigat într-un alt studiu efectul propolisului Korean în colita indusă cu dextran sulfat de sodiu asupra gravității bolii. Conform datelor privind greutatea corpului și a splinei, gravitatea colitei s-a micșorat semnificativ după utilizarea propolisului. Concentrația citokinelor inflamatoare, pierderile de celule goblet și markerii inflamatori ai reactivității anticorpilor au scăzut după tratamentul cu propolis.

Concluzii

Efectele pozitive ale propolisului în tratamentul bolilor tractului gastrointestinal sunt determinate de componentele sale bioactive cu activități antioxidante și anti-inflamatoare. Mecanismele de acțiune sunt reglate prin represarea unor factori de transcripție și a proteinelor asociate. Numeroase teste clinice au arătat că propolisul și componentele sale sunt folositoare în tratamentul bolilor tractului gastro-intestinal.