Melidava

Biological therapy using propolis as nutritional supplement in cancer treatment

Concluzia concluziilor, aplicabila imediat si cu consecinte practice care se masoara in vieti ce pot fi salvate

Sinergia cu chemoterapia

Efectele sale biologice acționează și în sinergie cu medicamente convenționale de chemoterapie precum 5-fluorouracilul. Antioxidanții au capacitatea de a amplifica efectele medicamentelor anti-carcinogenice. Este un fapt important întrucât astfel se micșorează efectele secundare cauzate de aceste medicamente prin micșorarea dozelor administrate, fără a micșora efectele terapeutice. Suzuki et al. au administrat oral extract hidrosolubil brut din propolis (CWSP) împreună cu 5-fluorouracil (5-FU) administrat subcutanat, sau mitomicină C la șoareci ICR inoculați cu celule de carcinom de șoarece, cu scopul de a examina efectele CWSP asupra progresiei tumorale, eficiența chemoterapiei și hematopoiezei în sângele din circulație. Această terapie asociată cu propolis și agenți chemoterapeutici a determinat cele mai mari rate de regresie tumorală în stadii avansate, în comparație cu chemoterapia singulară.

Am prezentat acest extras pentru cei care nu au timp sa citeasca tot articolul. Candva le-ar putea fi de folos…

International Journal of Cancer Research 2007, 3:43-53

J. Galvao, J. A. Abreu, T. Cruz, G. A. S. Machado, P. Niraldo, A. Daugsch, C. S. Moraes, P. Fort, Y. K. Park

Propolisul este o substanță rășinoasă extrasă de către albine din plante pentru a fi folosit în stup pentru protecție împotriva prădătorilor, paraziților și microorganismelor, menținerea temperaturii și promovarea asepsiei. A fost folosit în Grecia Antică datorită proprietăților sale terapeutice. Proprietățile propolisului depind în mare măsură de originea sa botanică. Compoziția sa chimică este variabilă în funcție de perioada anului și localizarea geografică. Conține peste 180 componente care acționează sinergic, oferind un răspuns funcțional și curativ împotriva a numeroase boli.

Originea sa botanică poate fi stabilită prin studiu microscopic, identificând și comparând caracteristicile histologice ale mostrei cu cele ale plantei, sau prin analiză cromatografică a extractului etanolic, de ex. propolisul verde provine din muguri de Baccharis dracunculifolia.

Cancer

Neoplazia este considerată drept o nouă dezvoltare a celulelor tumorale și de obicei înseamnă o proliferare anormală. Dacă celulele proliferante nu sunt capabile să invadeze celulele din țesuturile învecinate, tumora rezultată este benignă; dacă invadează, tumora este considerată malignă. Aberațiile celulare sunt de obicei o consecință a mutațiilor genetice, expunerii la factori de risc sau secretarea anormală de hormoni sau enzime. De obicei, termenul cancer semnifică malignanță. Toate tipurile de cancer au potențial invaziv sau metastazant, dar fiecare tip prezintă caracteristici clinice și biologice specifice care trebuie studiate pentru diagnoza corectă, tratament și continuări viitoare. Există patru modalități principale de a trata cancerele; intervenția chirurgicală, chemoterapia, radioterapia și terapia biologică.

Terapia biologică

Terapia biologică este o modalitate de tratament care lucrează împreună cu sistemul imun. Se folosesc modificatori ai răspunsului biologic proveniți din însuși organism pentru a învinge procesul de boală. Se pot folosi și medicamente pentru a modifica modelul de diferențiere al celulelor tumorale, ușurând ținerea lor sub control. Această modalitate terapeutică poate ajuta combaterea cancerului, controlând efectele secundare produse de alte modalități de tratament cu acțiuni diferite. Dacă prima ajută sistemul imun să lupte împotriva cancerului, cea de-a doua atacă direct celulele tumorale.

Caracteristicile propolisului au fost dovedite prin studii științifice și teste clinice în întreaga lume. Unele activități biologice ale propolisului acționează în sinergism cu altele sau cu medicația din chemoterapia convențională; activitatea antitumorală, protecția ADN-ului, captarea radicalilor liberi, stimularea imună.

Activitatea antitumorală

Citotoxicitatea propolisului a fost dovedită prin studii in vitro și efectuate pe animale. S-a observat că activitatea antitumorală a propolisului din Baccharis dracunculifolia este strâns legată de artepillina C, iar activitatea citotoxică determină apoptoza care produce fragmentarea ADN-ului celulelor canceroase. Alte ipoteze referitoare la mecanismul activității antitumorale a propolisului sugerează că această activitate poate fi asociată cu activarea producerii de limfocite și stimularea ulterioară a sistemului imun, asociată cu inhibiția peroxidării lipidelor. Artepillina C izolată din propolisul verde brazilian (origine botanică; Baccharis dracunculifolia) a arătat citotoxicitate in vitro împotriva celulelor tumorale. După injectarea intratumorală a 500mg de artepillină C de trei ori pe săptămână s-a observat histologic apoptoza, plus o combinație între necroză și supresarea mitozei. În afară de inhibiția dezvoltării tumorale s-a observat o creștere a ratei celulelor T CD4/CD8 și a numărului total de celule implicate în apărare.

CAPE, ester al acidului cafeic, este o componentă activă a propolisului de plop, cu structură simplă, care determină principalele activități biologice ale acestui tip de propolis. Nagaoka et al. au testat aprox. 20 de substanțe similare pe celule canceroase de șoareci (carcinom 26-L5; melanom B16-BL6; carcinom pulmonar Lewis LLC) și de oameni (fibrosarcom HT-1080; adenocarcinom pulmonar A 549; adenocarcinom cervical HeLa) folosind ca martor 5-fluorouracil (EC50 0,06µM). S-a observat că 4 din 20 compuși au prezentat activități antiproliferative superioare cu valori EC50 mai mici (EC50; 0,02 și 0,03µM). Nagoaka et al. au investigat efectul CAPE prin administrare orală (5mg/șoarece.zi, timp de 7 zile) înainte și după inocularea intravenoasă a unei suspensii de celule tumorale la șoareci. În ziua a 15-a după inoculare cu suspensie, a fost determinat numărul de noduli de pe suprafața plămânilor și calculată greutatea fiecărei tumori. Nu s-a produs supresarea formării de tumori în plămâni la administrarea de CAPE înainte de inoculare. La șoarecii tratați cu CAPE după inoculare s-a observat scăderea formării de tumori pulmonare iar greutatea și numărul de noduli s-au micșorat cu 50%. Efectul antimetastatic al CAPE este determinat fie de citotoxicitate, de activitatea de inhibiție împotriva celulelor tumorale, fie de blocarea procesului invaziv, etapa inițială a metastazei. În același studiu, dar folosind cisplatină (CDDP), un medicament cu efect expresiv antimetastatic, s-a observat micșorarea semnificativă a greutății corporale, considerată un efect secundar toxic. Prin contrast, CAPE a avut un impact mic asupra greutății corporale, sugerând supresarea metastazei fără efecte secundare semnificative.

Fitzpatrick et al. au evaluat efectele CAPE de inducere a apoptozei în macrofagi de șoareci (NR8383) și celule epiteliale umane (SW620). Celulele, 100 000/mL și respectiv 150 000/mL, au fost expuse la CAPE (3 – 30µg/mL) sau vehicul (0,2% DMSO) timp de 24 de ore. A fost măsurată fragmentarea ADN, revelând o inducere mai eficientă a apoptozei în macrofagi. Alți investigatori au arătat că CAPE este capabil de a induce preferențial apoptoza în funcție de tipul de celule tratate cu acest compus. CAPE, chiar folosit în doze mici, poate preveni transformarea celulelor și induce apoptoza, fără efect asupra celulelor normale.

Captarea de radicali liberi

Flavonoizii și compușii fenolici sunt antioxidanți binecunoscuți, cu activitate de captare a radicalilor liberi. Ambii sunt componente și ale propolisului. Radicalii liberi, compuși oxigenați reactivi, sunt substanțe produse de către organism în mod continuu, ca rezultat al metabolismului celular, generați în procese fiziologice precum respirația celulară sau în situații patologice. Acești radicali acționează asupra lipidelor din membranele celulare, proteinelor citoplasmice sau asupra ADN-ului, producând distrugeri sau modificări ireversibile, precum deletările. Astfel de evenimente au fost asociate și cu dezvoltarea tumorală, probabil întrucât ei acționează ca mesageri secundari în transducția semnalelor care reglează proliferarea celulară. Antioxidanții blochează sau elimină cantitățile excesive din acești radicali apărând organismul împotriva acțiunilor lor nocive. Astfel, micșorând peroxizii intracelulari, antioxidanții inhibă procesul de carcinogeneză. Matsushige et al. au izolat un compus din extractul apos din propolis de Baccharis dracunculifolia, denumit succint propol, care prezintă efect antioxidant mai puternic decât vitaminele C și E. Banskota et al. au confirmat că extractul apos din propolis brazilian este un captator de radicali liberi mai puternic decât extractul alcoolic corespunzător. Extractul apos din propolis brazilian a prezentat cea mai puternică activitate împotriva radicalilor liberi în comparație cu extracte apoase provenite din China, Peru și Olanda, cu ED50 (doza eficientă) de numai 5,9µg/mL, în timp ce extractul apos din propolis provenit din Peru a prezentat valori ED50 de 94,9µg; cel din Olanda ED50 de 14,5µg, iar cel din China ED50 de 7,0µg. Ca martor a fost folosit esterul acidului cafeic cu ED50 de 1,9µg/mL.

Stimulent imun

Atunci când organismul prezintă o patologie devine vulnerabil, iar orice stimuli suplimentari ai sistemului imun devin extrem de importanți. Aceasta se poate realiza de ex. prin regim alimentar, consumând produse bogate în vitamine, sau prin suplemente alimentare. Propolisul este un produs sigur care prezintă nu numai proprietăți terapeutice ci și profilactice, întrucât modulează activitatea imună.

Ansorge et al. au studiat efectul CAPE și al flavonoizilor hesperidină și quercetină, proveniți din diferite extracte din propolis, asupra funcțiilor celulelor imune, precum: sinteza ADN, producerea de citokine (IL-1, IL-12, IL-2, IL-4, IL-10 și TGF-β1) și de limfocite T. Datele arată că substanțele studiate sunt capabile, în funcție de doze, să mărească producția de TGF-β1, regulator și mediator inflamator. Rezultatele demonstrează că propolisul exercită un efect modulator direct asupra activităților funcționale de bază ale celulelor imune probabil prin celulele T imunomodulatoare. Se știe că metaboliții intermediari ai oxigenului sunt legați de activitatea bactericidă a macrofagilor. Oxidul nitric (NO) este important pentru acțiunea macrofagilor împotriva microorganismelor. Totuși, producția excesivă exercită efecte toxice asupra unor organe, ceea ce conduce la distrugeri de țesuturi. Orsi et al. au evaluat activarea macrofagilor după expunere la propolis. A fost administrată la șoareci o soluție 10% hidroalcoolică de propolis; grupul martor a primit ser fiziologic (NaCl 0,9%). Pentru a evalua activarea macrofagilor au fost determinate concentrațiile metaboliților intermediari ai oxigenului; H₂O₂ și NO. Șoarecii au fost sacrificați după 24 de ore de la tratamentul cu propolis pentru evaluare celulară in vitro. S-a observat că propolisul (5, 10 și 20µg/mL) a indus o creștere a producției de H₂O₂. În acest studiu propolisul nu a indus modificări semnificative ale producerii de NO, cu inhibiție discretă la concentrațiile de 50 și 100µg/mL. Concluzia studiului a fost că propolisul are un rol important în acțiunea sistemului imun, în special în răspunsul imun non-specific al gazdei prin activarea macrofagilor. Rezultatele studiului sunt în acord cu cele obținute de Than et al., care au testat inhibiția producerii de NO indusă de extracte apoase și alcoolice din propolis verde brazilian în culturi de macrofagi celule 3774.1 de șoareci. Mediile de cultură au conținut lipopolizaharide (LPS, 10µg/mL), un activator al producerii de NO. Producerea de NO a fost evaluată cu reactiv Griess prin acumularea de nitrit în cultură. Atât extractele apose cât și cele alcoolice au inhibat NO dependent de doze, cu valori IC50 de 37,8 și 78,9 µg/mL, în concordanță cu Matsushige et al. care au folosit extract apos din propolis în experimente in vitro pentru a stabili eficiența lor asupra formării de NO. Efectul extractului apos din propolis a fost măsurat la mai multe concentrații (1000, 100, 10µg/mL) și a fost limpede că el a inhibat activitatea de formare a NO în celulele 1774,1 în funcție de doza utilizată.

Sinergia cu chemoterapia

Efectele sale biologice acționează și în sinergie cu medicamente convenționale de chemoterapie precum 5-fluorouracilul. Antioxidanții au capacitatea de a amplifica efectele medicamentelor anti-carcinogenice. Este un fapt important întrucât astfel se micșorează efectele secundare cauzate de aceste medicamente prin micșorarea dozelor administrate, fără a micșora efectele terapeutice. Suzuki et al. au administrat oral extract hidrosolubil brut din propolis (CWSP) împreună cu 5-fluorouracil (5-FU) administrat subcutanat, sau mitomicină C la șoareci ICR inoculați cu celule de carcinom de șoarece, cu scopul de a examina efectele CWSP asupra progresiei tumorale, eficiența chemoterapiei și hematopoiezei în sângele din circulație. Această terapie asociată cu propolis și agenți chemoterapeutici a determinat cele mai mari rate de regresie tumorală în stadii avansate, în comparație cu chemoterapia singulară. Nu au fost observate efecte semnificative asupra numărului de plachete la dozele folosite (5-FU + CWSP față de 5-FU singular sau martorii tratați cu apă) și nici micșorarea dezvoltării tumorale la administrarea orală de extract apos sau de propolis singular. Un mecanism probabil de acțiune al CWSP ar fi creșterea bioaccesibilității 5-FU, CWSP acționând pentru menținerea de concentrații mari de 5-FU în fluxul sanguin. După Santos și Cruz, la asocierea de antioxidanți și agenți chemoterapeutici efectul dorit poate fi atins cu efecte secundare mult mai mici, întrucât antioxidanții minimizează toxicitatea produsă de medicamente la interacționarea cu radicali liberi.

Suplementarea nutrițională cu antioxidanți poate influența răspunsul la chemoterapie precum și producerea de efecte secundare cauzată de chemoterapie. Orsolic și Basic au folosit un model cu șoareci CBA de carcinoame mamare transplantabile pentru a investiga utilizarea clinică potențială a unui extract apos din propolis în tratamentul citopeniilor induse de radiații și chemoterapie. A fost evaluată și eficiența antimetastatică a componentelor hidrosolubile ale propolisului, singulare sau în combinații cu agenți chemoterapeutici, precum și efectele asupra numerelor de celule sanguine. Datele au arătat că combinarea extractelor apoase din propolis cu chemo- și/sau radioterapie poate mări potențialul antimetastatic al agenților chemoterapeutici. Sunt sugerate beneficii în testele clinice prin folosirea de extracte apoase din propolis în combinație cu chemoterapia, în scopul de a maximiza activitatea antitumorală și minimiza efectele secundare post chemo- sau radioterapie, cum ar fi obișnuita scădere a celulelor sanguine. Padmavathi et al. au studiat efectul terapeutic al paclitaxelului și extractului etanolic din propolis asupra peroxidării lipidelor și sistemului antioxidant în cancerul mamar indus cu 7,12-dimetil benz(a) antracen (DBMA) la femelele de șobolani. S-a observat că administrarea de paclitaxel și propolis supresează eficient cancerul mamar, micșorează peroxidarea lipidelor și mărește activitățile antioxidanților enzimatici sau non-enzimatici (de ex. superoxid dismutază și vitamina C) în comparație cu terapiile cu paclitaxel sau propolis singulare. Combinarea de paclitaxel cu propolis oferă protecție maximă împotriva carcinogenezei mamare induse cu DBMA.

Activitate anti-inflamatoare

Inflamația este declanșată de punerea în libertate de mediatori chimici, inițiată în țesuturi distruse și în migrația celulelor. Printre mediatorii identificați ai procesului inflamator se găsesc; amine vazoactive (histamine, serotonine), eicosanoizi (acid arahidonic și metaboliți – prostaglandine și leucotriene), factorul de agregare a plachetelor (PAF), citokine (interleukine și TNF), kinine (bradykinină), radicali lipsiți de oxigen, ș.a. Aceste substanțe sunt produse de către celule inflamatoare care includ leucocite polimorfonucleare (neutrofile, eozinofile, bazofile), celule endoteliale, celule mast, macrofagi, monocite și limfocite. În afară de activitățile biologice descrise anterior, propolisul și componentele sale prezintă proprietăți anti-inflamatoare descrise pe numeroase modele de inflamație, inclusiv artrită indusă cu formaldehidă, edem al lăbuței indus cu PGE2, carrageenan sau radiații. În multe dintre aceste studii s-a observat că propolisul prezintă eficiențe similare cu medicamentele anti-inflamatoare folosite ca martori pozitivi în experimente. Flavonoidul hesperidină, din propolisul european, prezintă efecte similare cu indometacinul în edemul indus cu carrageenan la șoareci. A fost comunicat că în timpul fazei acute a inflamației, pricipalul fenomen care declanșează procesul este producerea locală de prostaglandine (în special PGE2) și leucotriene derivate din acid arahidonic. Acești prostanoizi sunt relativ instabili și neselectivi în interacțiunile cu mai multe subtipuri de receptori prostanoizi, după cum a fost demonstrat în mostre preparate de țesuturi izolate. Studiile efectuate cu preparate din plămâni de cobai sensibilizate cu ovalbumină au arătat că propolisul prezintă un efect de inhibiție asupra prostaglandinelor, leucotrienelor și punerii în libertate de histamină, explicând astfel efectul său anti-inflamator observat în experimentele in vivo. Mirzoeva și Calder au demonstrat că propolisul și unele din componentele sale induc o supresare a producerii de prostaglandine, inclusiv de leucotriene, CAPE având cel mai puternic efect. A fost efectuat un studiu pe iepuri după cauterizarea corneei, supuși tratamentului cu extract apos sau alcoolic din propolis, producând micșorarea efectelor anti-inflamatoare asociate procesului chirurgical. S-a demonstrat că propolisul promovează inhibiția hialuronidazei, ceea ce contribuie la efectele anti-inflamatoare și regenerative din procesul de vindecare. Au fost analizate 14 mostre de extracte comerciale din propolis brazilian provenite din diferite regiuni, folosind modelul edemului urechii indus cu acid arahidonic la șoareci, iar cel puțin 4 mostre au prezentat efect anti-inflamator similar cu cel produs de indometacin, dar variind în funcție de locul de proveniență.

Activitate de vindecare

Ozrurk et al. au demonstrat că acetilcolina (Ach) și propolisul facilitează vindecarea rănilor din corneea șoarecilor în comparație cu grupul martor la care s-a administrat ser fiziologic. Pentru grupul test a fost folosită administrarea topică de câte 6 ori pe zi timp de 3 zile în locația defectului epitelial al corneei. După Peruchi et al. procesul de refacere a unei incizii în piele începe cu punerea în libertate de sânge și formarea unui cheag. Vindecarea unei răni sau a unei incizii în membrana mucoasă orală, într-un mediu umed și în mișcare constantă, nu permite reținerea cheagului, ceea ce încetinește procesul de vindecare și face necesară folosirea de medicamente în vederea accelerării vindecării. Propolisul poate acționa pozitiv asupra rănii favorizând vindecarea datorită proprietăților sale antiseptice, cicatrizante și anestezice. Numeroși autori au verificat efectul histologic al extractului alcoolic din propolis pe răni ale mucoasei orale la șoareci și au observat că propolisul nu produce o reacție inflamatoare și induce formare epitelială, precum și neoformare vasculară și fibroblastică a țesutului conjunctiv. Extractul alcoolic 10% din propolis stimulează refacerea țesutului în mucoasa orală la șoareci. Bretz et al. au folosit hidroxid de calciu și propolis în evaluarea populațiilor de celule inflamatoare și microbiene. A fost testat efectul unei ape de gură conținând propolis în refacerea țesutului după o procedură chirurgicală (sulcoplastie) la oameni. Apele de gură folosite au conținut extract hidroalcoolic 5% din propolis. Au fost efectuate evaluări citologice și clinice observându-se că apele de gură care conțineau propolis ajutau vindecarea postoperatorie iar vehiculul folosit a avut un efect iritant minim în rănile chirurgicale intraorale. Aceste date coincid cu cele dintr-un studiu care a analizat histologic reacția și refacerea țesutului conjunctiv subcutanat la șoareci în contact cu tuburi de polietilenă încărcate cu unguent pe bază de tătăneasă (Symphytum tuberosum), propolis și miere. Au fost formate două grupuri cu câte 21 de animale fiiecare. Tuburile au fost implantate fără medicamente (martori), sau încărcate cu 90% tătăneasă, propolis și miere și 10% vaselină și lanolină ca vehicule. Au fost recoltate piese pentru evaluare histologică constând din tuburi și țesutul adiacent la 2, 5, 10, 20, 30, 40 și 60 de zile după operație. Au fost analizate două zone; prima în contact cu deschiderea tubului (denumită zona A) și cealaltă ceva mai departe (denumită zona B). Într-a 5-a zi după operație au fost observate aglomerări consistente din fibre de colagen la extremitățile zonei A. Într-a 5-a zi, o bandă formată din fibre de colagen aproape a astupat lumina în tub, fiind mai groasă în centru; în zona B s-a găsit țesut conjunctiv nou format. În zilele 20 – 60 după operație grupul tratat a prezentat ușoare infiltrări de neutrofile și prezență de limfocite, histiocite și celule multinucleate implicând fragmente de material, probabil datorită vehiculelor utilizate, dar fără reacții grave. Concluzia studiului a fost că neoformarea de țesut conjunctiv a fost accelerată până într-a 10-a zi după operație.

Activitate antimicrobiană

Componentele farmacologic active din propolis, flavonoizii și acizii fenolici, au efect asupra bacteriilor, fungilor și virusurilor. Solventul folosit pentru extracție influențează activitatea antimicrobiană. De ex. extractele în glicerol inhibă slab bacteriile Gram pozitive în timp ce extractele în etanol și propilenglicol sunt eficiente împotriva fungilor. Studiile activităților antibiotice și antifungice au fost efectuate folosind soluții sau suspensii apoase din următoarele materiale; granule de propolis conținând 300mg propolis per gram, denumite PG de către autori; comprimate de culoare roșie conținând câte 350mg propolis, cu greutatea medie de 1,2g, denumite PR de către autori, și comprimate galbene conținând câte 350mg de grăuncioare de polen, cu greutatea medie de 1,2g denumite PY de către autori. Ca martori s-au folosit penicilină, streptomicină, tetraciclină, griseofulvină, metronidazol, fenilbutazonă, flurbiprofen și acetat de hidrocortizon. Microorganismele folosite au fost 5 Gram pozitive (Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Streptococcus viridans, Diplococcus pneumoniae și Corynebacterium diphtheriae); 5 Gram negative (Escherichia coli, Salmonella typhi, Salmonella paratyphi și Shigella flexneri); culturi pure din 10 fungi (Cryptococcus neoformans, Histoplasma capsulatum, Madurella mycetomi, Microsporum kennels, Microsporum gypseum, Phlalophora jeanselmei, Piedra). PR și PG au prezentat activitate antimicrobiană în special asupra microorganismelor Gram pozitive; S. aureus, S. pyogenes, S. viridans, D. pneumoniae, și împotriva a două bacterii Gram negative; E. coli și Sh. flexneri. PR și PG au prezentat activitate clară împotriva grupului de fungi superficiali și a dermatomicozelor. Nu a fost observată o activitate a PG și PR împotriva micozelor subcutanate și sistemice. Nici unul dintre preparatele din propolis nu a prezentat activitate împotriva Entamoeba histolytica. A fost evaluat efectul extractului etanolic din propolis comercial asupra dezvoltării Candida albicans la subiecți cu candidoze bucale. Au fost colectate tulpini de Candida albicans din leziuni orale ale infecțiilor pseudomembranoase și eritematoase cu candida de la 12 pacienți HIV-pozitivi și din leziuni orale de candidiază eritematoasă atrofică la pacienți seronegativi. A fost testat extractul etanolic conținând 20% propolis (EPE) obținut de la Nectar Pharmaceutica din Belo Horizonte, statul Minas Gerais, Brazilia. Pentru a testa capacitatea de inhibiție a dezvoltării microorganismelor in vitro a fost folosită formula originală a extractului accesibil comercial. Pentru a compara efectul EPE au fost folosite discuri cu econazol (25mg), clotrimazol (50mg) și fluconazol (25mg). Martorul pozitiv a fost nistatina (100 UI), iar martorul negativ apă distilată sterilă (20mL). Ca rezultat, s-a observat că EPE inhibă eficient dezvoltarea tuturor tulpinilor de Candida albicans testate. Nu au existat diferențe semnificative între datele obținute cu EPE și cele obținute cu nistatină. Totuși, unele tulpini de Candida albicans au fost cu mult mai susceptibile la EPE decât la nistatină. Altele au prezentat zone de inhibiție cu diametre medii similare pentru EPE și nistatină. Park et al. au investigat activitatea antimicrobiană a propolisului asupra microorganismelor orale prin efectul asupra dezvoltării Streptococcus sangui, Streptococcus sp. izolate din salivă, Actinomyces naeslundii și Streptococcus mutans. Prin HPLC au fost determinați flavonoizii, stabilind prezența kaempferolului, pinocembrinei și galanginei în diferite concentrații, în funcție de zona geografică din care a fost colectată mostra. Ito et al. au investigat activitatea anti-HIV a compușilor izolați din propolis brazilian. Cantitatea potrivită de virus pentru infecție, între 0,1 și 0,01 unități infective/celulă, a fost adăugată la celule T H9. O altă porțiune de celule T H9 a primit numai jumătate din cultură și au fost incubate în condiții identice cu celulele infectate cu HIV. În experiment medicamentul AZT a fost folosit ca martor pozitiv. Compusul acid moronic a prezentat activitate anti-HIV semnificativă (EC50 sub 0,1mg/mL, TI peste 186) în comparație cu celelalte componente analizate și a fost modificat cu scopul de a obține agenți anti-SIDA mai puternici.

Concluzii

Opțiunile de tratament ale cancerelor sunt traumatizante, cu impact negativ asupra vieții pacienților. Datorită activităților biologice ale componentelor sale propolisul se prezintă drept un suplement nutrițional valoros care poate fi folosit în tratamentul cancerelor…