Melidava

PRODUSELE APICOLE SI APLICATIILE LOR IN INDUSTRIA ALIMENTARA SI FARMACEUTICA

Bee Products and their applications in the food and pharmaceutical industries

Dilek Boyacioglu ed.

Academic Press 2022

Produsele apicole și terapia pielii

Anna Kurek-Gorecka și Pawel Olczyk

Introducere

Produsele apicole – miere, propolis, BP (Bee Pollen = polen de albina), RJ (Roya Jelly= laptisor de matca), ceara și BV (Bee Venom = veninul de albine) – sunt componente farmaceutice și cosmetice importante. Fiecare produs apicol este caracterizat prin conținutul de substanțe active, care diferențiază un produs de altul, și face ca fiecare dintre ele să fie folositor pentru probleme diferite ale pielii. Flavonoizii și acizii fenolici dețin un rol important în acțiunea acestor produse asupra pielii. Mierea, propolisul și BP sunt folosite pentru vindecarea arsurilor. Apitoxina (BV) conține peptide și amine active utile în vindecarea rănilor. Investigațiile asupra dressingurilor pe bază de miere, propolis sau BV au arătat potențialul acestora în vindecarea rănilor. Avantajele produselor farmaceutice și cosmetice realizate pe bază de produse apicole sunt eficiența ridicată cu efecte secundare minime. Produsele apicole pot deveni o nouă strategie în terapia pielii.

Miere

Mierea este o soluție suprasaturată de zaharuri fabricată de albine. Componentele sale cu efecte benefice asupra pielii includ zaharuri, aminoacizi, acizi organici, vitamine, săruri minerale, proteine și fitocompuși precum fenoli și metilglioxal. Mierea este deosebit de potrivită pentru a fabrica produse cosmetice și dressinguri pentru diferite răni și arsuri. Testele clinice au arătat efecte pozitive ale mierii în acnee, herpes, prurit, dermatite de contact, escare, psoriazis și hemoroizi. În plus, mierea a fost inclusă în diferite Farmacopei oficiale, ca de ex. European Pharmacopeia și US Pharmacopeia. Sursele florale diferite permit clasificări ale mierilor în funcție de proprietățile lor biologice.

Tipuri de miere   

Printre tipurile diferite de miere se găsesc cele derivate din arbori din genul Leptospermum din Australia și Noua Zeelandă. Tipurile de miere sunt derivate din arborele Manuka Leptospermum scoparium sau Leptospermum polygalifolium (jelly bush), ambele cu activitate antibiotică importantă, care variază în funcție de tipul de miere și de compoziția sa. Factori care includ concentrația mare de zaharuri, pH-ul scăzut, punerea în libertate de peroxid de hidrogen de către glucozoxidază, metilglioxalul, defensinele și polifenolii. Soluția 90% de miere în apă are efect antifungic împotriva Malasezia, fiind eficientă în tratamentul dermatitei seboreice și a mătreții. Componentele active și proprietățile biologice au rolul determinant în utilizarea mierii pentru fabricarea de medicamente, unguente cosmetice, șampoane, conditioneri, creme și loțiuni. Mierea manuka și cea de salcâm au atras atenția în aceste domenii. Mierea de tip salcâm produsă din Robinia pseudoacacia este mult folosită în cosmetice datorită conținutului ridicat de fructoză și cristalizării lente. Raportul fructoză/glucoză este de 1,42, fructoza determinând higroscopicitatea mierii. Dacă acest raport este mai mic de 1,11 mierea cristalizează rapid. Proprietățile cosmetice ale mierii determină utilizarea ei în produse cosmetice, ca emolient, umectant și moisturizer.

Rolul componentelor mierii

Derivate din miere (Mel Extract, Hydrogenated Honey, Hydroxypropyltrimonium Honey) se găsesc în compozițiile cremelor cosmetice și hair conditioners. Mierea hidrogenată este umectant în cosmetică, iar cea hidroxipropiltrimoniu are proprietăți antistatice. Datorită efectelor sale de hidratare și regenerare, mierea este folosită în hair conditioners. Conținutul mare de fructoză și glucoză precum și posibilitatea de a forma punți de hidrogen cu apa determină efectul de moisturizer (umectant). Alte componente ale produselor apicole cu același efect sunt aminoacizii (prolină, arginină, acid glutamic, alanină, lizină, glicină, leucină) și acizii organici (gluconic, lactic, citric, formic, acetic).

Prezența carbohidraților și a acizilor din fructe determină efecte regenerative. Datorită osmozei și microcirculației procesele metabolice sunt stimulate iar țesutul dermal este hrănit și oxigenat mai bine. Mierea îmbunătățește elasticitatea pielii, îi revitalizează culoarea și atenuează ridurile.  Fitocomponentele precum fenolii au rolul de antioxidanți și determină acțiunile anti-aging. Produsele cosmetice care conțin miere mențin tinerețea pielii și protejează împotriva formării ridurilor. Acizii din fructe (citric, lactic, acetic, malic) exfoliază celulele moarte. Mierea posedă un efect keratolitic asociat cu îmbunătățirea elasticității și cu proprietăți de depigmentare. Datorită exfolierii papilelor epidermale superficiale se creează un semnal de stimulare a diviziunilor în stratul bazal. Citokinele stimulează producerea de colagen și matrice extracelulară în dermis. Prin micșorarea adeziunii keratinocitelor la epidermă, mierea micșorează pigmentația excesivă. Ca amestec natural de zaharuri mierea poate fi folosită ca agent de peeling.

Acizii grași din miere (miristic, miristoleic, palmitic, palmitoleic, stearic, arahidonic) și sărurile minerale de Na, K, Ca, Fe, Cu, Zn elimină xeroza. În acest mod mierea calmează iritațiile pielii, buzele crăpate, mâinile aspre și crăpate, și degerăturile. Datorită conținutului în flavonoizi, mierea deține un rol important ca protecție solară prevenind iritarea pielii. Carbohidrații, uleiurile esențiale și bioelementele influențează calitățile mierii drept component al balsamurilor și produselor de baie datorită proprietăților de tonifiere, relaxare și conditioning. În cosmetică, mierea este folosită în concentrații de 0,5-5%, iar în unguente în concentrații de 10-15%.

Proprietățile terapeutice ale mierii

Proprietățile terapeutice ale mierii sunt legate de efectele sale antimicrobiene, antifungice, imunomodulatoare și mecanismul fiziologic de acțiune. Datorită proprietăților sale, mierea promovează angiogeneza, granulația, epitelizarea și influențează markerii moleculari legați de refacerea țesuturilor. Datorită efectului său antiseptic, activităților antimicrobiene și capacității de a promova vindecarea rănilor, mierea deține un rol important în tratamentul rănilor acute și cronice. Mecanismul acțiunii antimicrobiene a mierii se bazează pe; punerea în libertate de peroxid de hidrogen de către glucozoxidază, prezența acizilor fenolici, în special acizii cafeic, ferulic și p-cumaric, a flavonoizilor – în special a quercetinei – și prezenței lizozimului. Mecanismul antimicrobian al acțiunii mierii este asociat cu acțiuni mediate peroxidic și non-peroxidic. Cele dintâi sunt legate de acțiunea peroxidului de hidrogen, iar celelalte de pH-ul scăzut și de prezența metilglioxalului în mierea manuka. În plus, mierea manuka deține capacitatea de a afecta progresul ciclului celular al bacteriilor. Printre factorii antibacterieni dintr-unele mieri se găsesc defensina-1 și melanoidinele. Mecanismul fizico-chimic al acțiunii antimicrobiene a mierii este legat de împiedicarea producerii de biofilme datorită higroscopicității sale. Datorită proprietăților sale fizico-chimice, ea creează o barieră între patul rănii și factorii externi. Mierea protejează împotriva superinfecției cu microorganisme. Datorită osmolarității sale ridicate produce liza celulelor bacteriene. Prezintă efecte antimicrobiene împotriva Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus, Acinetobacter, Stenotrophomonas și Enterococcus.

Sursele florale determină tăria activității antibacteriene. Mierea europeană are efecte antibacteriene mai slabe decât mierea manuka, care conține mai mult metilglioxal. Activitatea antibiotică a mierii manuka este estimată prin Unique Manuka Factor (UMF) și metilglioxal (MGO) ca markeri. Activitatea antimicrobiană a mierii manuka este evidentă la mierea nediluată și nu este distrusă de catalază, ceea ce diferențiază mierea manuka de alte tipuri de miere. Un alt tip de miere cu activitate antibacteriană este Revamil din Olanda, în care factorul antibiotic este peptida defensina-1, care permeabilizează bacteriile și le inhibă ARN, ADN și sinteza proteinelor. În alte varietăți de miere activitățile antibacteriene sunt determinate de conținutul de fenoli. Mierea își demonstrează efectul antifungic prin micșorarea dezvoltării Malassezia pe suprafața pielii. Mierea este potrivită pentru ușurarea simptomelor de herpes labial și genital. Activitatea antimicrobiană a mierii este motivul pentru care se folosește o combinație de ceară de albine și ulei de măsline în tratamentul pityriasis versicolor, tinea cruris, tinea corporis și tinea faciei.

Acest amestec este eficient și în dermatita de scutec, psoriazis, și hemoroizi. Componentele mierii care determină proprietățile antifungice sunt pinocembrina și lizozimul. În plus față de proprietățile sale antimicrobiene și antifungice, mierea prezintă efecte imunomodulatoare în vindecarea rănilor. Tonks et al. au oferit informații detaliate asupra faptului că mierea manuka mărește concentrațiile TNF-α și IL-1β, IL-6 și prostaglandină E2 (PGE2). Deci, pe de o parte mierea mărește etapa inflamatorie în vindecarea rănilor, iar pe de altă parte imunomodularea mărește efectul ei antimicrobian, micșorând formarea de biofilm și progresia ciclului celular al bacteriilor.

Mierea participă la cascada imunologică, inclusiv TNF-β, MMP-9, în cursul fazelor de proliferare și remodelare. Concentrațiile mărite de MMP-9 și TGF-β sunt asociate cu creșterea epitelizării și cu faza următoare – reepitelizarea rănii. Subrahmanyam et al. au stabilit rolul mierii în procesul de vindecare a rănii la pacienții cu arsuri. Efectul dressingului cu miere a fost comparat cu sufadiazina de Ag în două grupe de câte 25 pacienți. În cazul rănilor tratate cu miere 84% au prezentat epitelizări satisfăcătoare într-a 7-a zi. Într-a 7-a zi activitatea reparativă a dressingului cu miere a fost observată la 80% dintre pacienții cu inflamații minore. Cu sulfadiazina de Ag a fost obținută o activitate reparativă mai mică, iar inflamația a fost remarcată chiar pe epitelizare.

Numeroase studii au arătat că mierea micșorează inflamația, elimină durerile, și micșorează timpul necesar pentru vindecare. Acțiunea mierii în îngrijirea rănilor chirurgicale a fost confirmată într-un test clinic randomizat la Spitalul Universitar din Teheran. Goharshenasan et al. au documentat impactul dressingurilor cu miere în vindecarea rănilor post-chirurgicale pe 52 pacienți după diferite proceduri chirurgicale care au urmat după mamoplastie, abdominoplastie, protezare de sân, mastopexie și incizii ale feței. Rezultatele obținute au demonstrat îmbunătățiri ale procesului de vindecare și estetica rezultatului final la folosirea de dressinguri cu miere. Lățimea cicatricilor a fost mai mică în cazul dressingurilor cu miere față de cele convenționale.

Mai mult, aplicarea dressingurilor cu miere a determinat frecvențe mai mici ale complicațiilor precum eritem, dehiscență și infecții la femei după chirurgie plastică. Mierea are un rol vital ca agent apiterapeutic în tratamentul rănilor topice, omorând bacteriile, are capacitatea de a penetra prin biofilmul bacterian, promovând migrația fibroblastelor și a keratinocitelor și închiderea rănii cu depunere de colagen de tipul I și III. Mierea poate fi incorporată în biomaterial producând regenerarea tiparului țesuturilor. Datorită punerii controlate în libertate a mierii se evită efectele citotoxice și se asigură prezența mierii în răni. În prezent, mierea este folosită în tratamentul rănilor ca dressing în poliacrilamidă, hidroactivă, acoperită cu hidrogel, în poliuretan, în alginat, în combinație cu lanolină, polietilenglicol, vitaminele A și E, și miere manuka sterilă 100%. Concentrațiile de miere în dressinguri sunt de 80-95%, iar mierea manuka se dozează dintr-un tub.

Principala dificultate la aplicarea topică a mierii este alergia la polen, deci mierea trebuie filtrată pentru eliminarea grăuncioarelor de polen. Sterilizarea mierii se efectuează prin iradiere gamma. Alte probleme legate de utilizarea mierii sunt citotoxicitatea sa la concentrații mari; astfel tratamentul cu miere cu concentrații de metilglioxal mai mari de 1,8mg/mL produce denudarea cililor și metaplazie scuamoasă (Tabelul 2.1).

Componentele mierii și impactul lor asupra pielii

Propolis

Propolisul este o substanță rășinoasă complexă, colectată de către albine din diferite surse vegetale. Clasificarea propolisului se bazează pe localizarea geografică, culoare și caracteristicile agricole. În funcție de sursa vegetală se clasifică în: Populus, Eucalyptus, Baccharis, Clusia, Macaranga, Betula și propolis Mediteranean. Componentele propolisului benefice pentru piele sunt acizii fenolici, flavonoizii, terpene, alcooli, săruri minerale, vitamine și enzime.

Propolisul este deosebit de util ca antiseptic, antioxidant, anti-inflamator, anestezic, agent fotoprotector, util în compoziția produselor cosmetice  și în tratamentul afecțiunilor dermale, dressinguri pentru răni și arsuri. În sec al 17-lea propolisul a fost inclus în British Pharmacopeia. Este folosit de obicei ca extract în apă sau etanol.

Propolisul împotriva fotodistrugerii pielii

Extractul apos din propolis este folosit în cosmetice antifungice, iar dizolvat în grăsimi la fabricarea rujurilor de buze. Extractul etanolic  din propolis și componentele sale polifenolice sunt incluse în cosmeceutice drept componente active în formulări de sunscreen datorită proprietăților de protecție și prevenție, confirmate de numeroase studii. Propolisul este folosit în creme și loțiuni antisolare, sticksuri și rujuri, ca filtru natural, antioxidant, anti-inflamator și regenerativ. Absoarbe radiația UV datorită prezenței acizilor cafeic, cumaric și ferulic, protejând pielea împotriva distrugerilor UVB, micșorînd inflamația cutanată, imunosupresia și peroxidarea lipidelor indusă prin expunere la UV. Propolisul românesc prezintă puternice efecte fotoprotectoare împotriva UVB. Poate fi folosit împotriva arsurilor solare, netezește ridurile și are proprietăți antiaging.

Datorită activității sale antioxidante propolisul este folosit în formulări de produse pentru protecție solară. Acizii fenolici și flavonoizii determină activitatea sa antioxidantă ridicată și efectul antiaging. Nanoemulsiile pe bază extract apos din propolis și extract de licopen îmbunătățesc capacitatea pielii de a se apăra de soare.

Proprietățile antimicrobiene ale propolisului împotriva infecțiilor

Datorită proprietăților sale antimicrobiene, propolisul este folosit pentru a trata infecțiile virale, fungice și bacteriene. El prezintă activitate antivirală împotriva virusului herpes simplex. Flavonoizii precum galangina, kaempferolul și quercetina au un rol important în acțiunea antivirală a propolisului. Extractele apoase și etanolice din propolis demonstrează proprietăți antivirale și împotriva HSV-2.

Propolisul este folositor împotriva infecțiilor fungice datorită componentelor sale fenolice; pinocembrină, pinobanksină, acid cafeic și terpene. Proprietățile antifungice ale propolisului au fost verificate împotriva Candida, iar activitatea sa antimicotică îl recomandă ca substanță activă în șampoanele folosite în tratamentul mătreții. Extractul etanolic  din propolis aplicat pe piele limitează Cutibacterium acne. Propolisul prezintă și activitate antimicrobiană împotriva bacteriilor Gram pozitive și Gram negative, deși este mai eficient împotriva celor Gram pozitive. Extractul din propolis are proprietăți curative în infecțiile purulente ale pielii, intertrigo și candidoze. Este extrem de eficient în tratamentul acneei. A fost comunicată eficiența clinică și bacteriologică a extractului etanolic 10% din propolis folosit topic în tratamentul a 20 de pacienți cu acne vulgaris facială.

Activitatea antimicrobiană a extractului etanolic din propolis a fost corelată cu concentrațiile flavonoizilor și acizilor fenolici, care posedă proprietăți antibacteriene, antioxidante și anti-inflamatoare. Mazzarello et al. au confirmat că crema ce conține 20% propolis, 3% ulei din arborele de ceai și 10% suc din frunze de Aloe vera elimină eficient papulele și pustulele în acnea blândă și moderată, fiind mai eficientă decât crema cu 3% eritromicină. Aplicarea topică de propolis este eficientă în tratamentul acne vulgaris putând fi folosită cosmetic și farmaceutic.

Proprietățile propolisului în vindecarea rănilor

Propolisul nu posedă numai efecte antimicrobiene și anti-inflamatoare, ci este util și în reepitelizare și cicatrizare, demonstrând acțiuni promițătoare în vindecarea rănilor. El conține chrysină care determină efectul analgezic al extractului etanolic din propolis. Extractul etanolic din propolis provenit din Polonia s-a dovedit eficient în tratamentul arsurilor. Olczyk et al. au arătat că propolisul este mai eficient în tratamentul arsurilor decât sufadiazina de Ag. Folosit în tratamentul arsurilor la porci propolisul a mărit proliferarea fibroblastelor, activarea și creșterea lor. El stimulează acumularea de glicozaminoglican care este necesară pentru granulație, creșterea țesutului și închiderea rănii.

Propolisul stimulează acumularea de colagen de tip I și III în patul rănii. Acumularea de colagen de tip I într-o distrugere a pielii accelerează procesul de refacere, întrucât acesta este indispensabil pentru migrația keratinocitelor și reepitelizare. În plus, acumularea de colagen de tip III creează un tipar necesar pentru migrația celulelor și reglează fibrilogeneza colagenului I. Aplicat topic ca unguent pe arsuri propolisul contribuie la reepitelizare. Han et al. au comparat efectul unei creme cu 50% propolis cu sulfadiazina de Ag în distrugeri termice pe modele cu animale, găsind că crema cu propolis vindecă mai bine arsurile decât SSD.

Alți autori au arătat că propolisul aplicat topic constituie un agent apiterapeutic cu efecte satisfăcătoare în tratamentul rănilor diabetice. Al-Waili et al. au comunicat că propolisul scade inflamația persistentă din rănile diabetice prin normalizarea neutrofilelor și a numărului de elastază neutrofile (?). Neutrofilele curăță rănile de bacterii și celule moarte și pun în libertate elastază, facilitând pătrunderea vaselor mici de sânge în dop, marcând începutul etapei următoare. Propolisul exercită acțiuni anti-inflamatoare în cursul vindecării rănii. Rolul principal în efectul anti-inflamator al propolisului este deținut de CAPE, care inhibă MMP-9 micșorând colagenoliza și proteinaza pro-inflamatoare, care sunt crescute în ulcerele piciorului diabetic. Terapia cu propolis mărește acumularea de colagen de tip I și micșorează activitatea MMP și inflamația.

În cursul vindecării rănilor diabetice la șoareci propolisul accelerează vindecarea prin stimularea angiogenezei, proces în care genisteina deține un rol important. Afkhamizadeh et al. au confirmat eficiența unui unguent cu 5% propolis aplicat pacienților cu diabet în teste clinice. După 4 săptămâni de aplicare topică unguentul cu propolis a diminuat suprafața ulcerației și a accelerat procesul de vindecare a rănii. Propolisul poate fi folosit drept component activ în dressinguri biodegradabile pentru răni. În regenerare, refacere și protecție propolisul se folosește în concentrații de 5-20% pentru a produce preparate împotriva escarelor, întrucât întărește țesutul dermal și îl protejează împotriva bacteriilor patogenice.

Polenul de albine

Polenul de albine (BP) este un amestec de polen floral derivat din diferite specii de plante, aglutinat cu nectar și enzime secretate din glandele salivare ale albinelor. Compoziția chimică a BP este diversă și depinde de originea sa geografică, habitatul ecologic și anotimp. El conține proteine, aminoacizi, zaharuri, lipide, vitamine, săruri minerale și polifenoli. Valoarea sa cosmetică și terapeutică este determinată de cantitățile de flavonoizi și acizi fenolici. Flavonoizii kaempferol, quercetină și izorhamnetină sunt prezenți în mostre de BP din diferite regiuni geografice. În BP de Brassica campestris domină quercetina, naringenina, kaempferolul, izorhamnetina și rutinul, în timp ce în BP de Cystus incanus, provenit din Croația, se întâlnesc galangina, kaempferolul, chrysina și pinocembrina. Dintre acizii fenolici și esterii lor în BP au fost identificați acizii p-hidroxibenzoic, galic, siringic, vanilic, protocatechuic, p-cumaric, ferulic și cafeic.  Acești compuși determină  activitatea antioxidantă a BP. Extractele din BP prezintă activități antioxidante ridicate care depind de tipul și originea plantei. Capacitatea antioxidantă a BP se modifică în ordinea; Brassica napus ˃ Papaver somniferum ˃ Helianthus annuus.

Componentele propolisului și impactul lor asupra pielii

Polifenolii constituie componente importante și valoroase ale  BP, cu roluri importante în acțiunile sale anti-inflamatoare și antibacteriene. Datorită conținutului în flavonoizi BP prezintă efecte antifungice, antivirale și analgezice, este eficient în regenerarea pielii. BP se folosește ca extracte etanolice, apoase, în glicerol, propilen glicoli, lipide și în formă liofilizată.

BP și produse pentru îngrijirea pielii

Proprietățile cosmetice ale BP determină includerea sa drept component important activ care poate fi folosit pentru a preveni hiperpigmentarea, îmbătrânirea pielii, inclusiv photoaging-ul și pielea uscată. Melanogeneza este un proces în mai multe etape. În cursul acestui proces, activat de radiația UV, tirozina este transformată în dopachinonă sub influența tirozinazei, iar apoi într-una din formele melaninei. Extractul etanolic din BP are activitatea de inhibiție a tirozinazei. BP este o componentă activă a produselor cosmetice care micșorează hiperpigmentarea. Kim et al. au arătat că cea mai bună capacitate de a inhiba activitatea tirozinazei cu 57,9% o are BP obținut prin extracție cu amestec 75% etanol cu acetat de etil în metanol la temperatura de 10°C. Alte studii au confirmat proprietățile de inhibiție a tirozinazei ale extractelor din diferite mostre de BP monofloral. După Zhang et al. etanolul 75% s-a dovedit un solvent eficient pentru BP în vederea inhibiției tirozinazei. Extracte din BP de cais, camelii și floarea soarelui au demonstrat proprietăți antimelanogenezice importante. Nanoparticulele de BP obținute prin tehnologii de măcinare umedă au înregistrat rezultate bune în micșorarea indicelului de melanină, demonstrând efecte asupra conținutului de melanină al pielii.

Numeroase studii au demonstrat o corelație între activitățile de albire ale BP și conținutul său de fenoli. Polifenolii determină prevenirea radiației UV (?) și micșorarea apariției petelor de pigmentare.

Datorită activității antioxidante a polifenolilor, BP exercită efecte benefice asupra ridurilor pielii și fotoîmbătrânirii. BP conține vitaminele A, C, și E, care albesc melasma, întârzie îmbătrânirea pielii și micșorează numărul de riduri. Aminoacizii din BP previn acumularea de melanină în melanozomi și micșorează fotoîmbătrânirea, au efecte de moisturizing fiind componente ale Natural Moisturizing Factor (NMF), iar carbohidrații din BP dețin un rol important în prevenirea uscării pielii.

Ingredient cosmetic pentru îngrijirea părului

BP este un ingredient cosmetic folosit în producerea de șampoane și conditionere.  Prezintă activitate de sebo-echilibrare și normalizează activitatea glandelor sebacee datorită prezenței Zn, metioninei și fosfolipidelor. Aminoacizii cu sulf, în special cisteina, din BP întăresc axul părului. BP este un ingredient vital în șampoanele împotriva mătreții întrucât micșorează creșterea fungilor și inhibă mâncărimile scalpului. BP are proprietăți de moisturizare, condiționare și regenerare cu impact pozitiv asupra pielii scalpului. Poate fi amestecat cu esterii etilici ai acizilor grași nesaturați esențiali ω-3 și ω-6 și folosit pentru îngrijirea pielii atopice, sensibile și a pielii cu tendința de a forma solzi. Diferitele extracte din BP se folosesc în proporții de 0,5-5%.

Proprietăți de vindecare a arsurilor

Proprietățile terapeutice ale BP sunt legate de proprietățile sale antimicrobiene, antifungice, anti-inflamatoare, anestezice și imunomodulatoare. El facilitează procesul de granulație din cursul vindecării arsurilor. Extractul etanolic din BP are activitate antimicrobiană împotriva Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa și activitate antifungică împotriva Candida albicans. Olczyk et  al. au observat efectul antibacterian al BP la aplicarea unui unguent pe bază de 5% extract etanolic de BP multifloral și 95% gel petroleum la arsuri topice produse la porci domestici. Conținutul de flavonoizi și acizi fenolici al BP determină efectele sale antibacteriene și antifungice. Polifenolii formează complexe cu pereții celulelor bacteriene, determinând distrugerea integrității pereților celulari, canalelor pentru ioni și inhibiția fluxului de electroni din lanțul lor de transport. Pinocembrina, galangina și CAPE inhibă ARN polimeraza bacteriană, iar genele necesare pentru funcționarea celulei nu sunt transcrise, determinând moartea bacteriei. Mecanismul acțiunii antifungice al polifenolilor din BP se bazează pe degradarea membranei citoplasmice a celulelor fungice, ceea ce conduce la pierderea ionilor de K urmată de autoliza celulei. Acțiunea anti-inflamatoare a BP este legată de conținutul său în quercetină. Quercetina deține un rol important în inhibiția metabolismului acidului arahidonic prin micșorarea prostaglandinelor pro-inflamatoare și inhibiția activităților COX și LOX. Datorită acțiunii anti-inflamatoare a BP, perioada de vindecare este micșorată iar intensitatea manifestărilor bolii este atenuată. Proprietățile anti-inflamatoare ale BP sunt legate de kaempferol, care inhibă hialuronidaza și elastaza supresând răspunsurile inflamatoare. BP posedă și proprietăți anestezice și imunomodulatoare, cea din urmă accelerând etapa de epitelizare din procesul de vindecare a rănii. Rezultatele clinice și histopatologice ale studiului au demonstrat efectele benefice ale unguentelor cu BP asupra procesului de vindecare a arsurilor prin accelerarea reepitelizării și a închidrii rănii. BP regenerează pielea promovând proliferarea celulelor endoteliale și mezenchimale și depunerea matricii de colagen în granulația țesutului arsurii.

Componentele BP și impactul lor asupra pielii

Lăptișor de matcă (RJ)

RJ este o secreție glandulară produsă de către tinerele albine lucrătoare între zilele 5-14 de viață. Este un coloid acid cu pH 3,6-4,2, compus în principal din apă, proteine, lipide, zaharuri, vitamine și săruri minerale. Compoziția sa depinde de originea geografică, anotimp, condițiile locale de hrănire, depozitare și de variabilitatea genetică dintre coloniile de albine Africanizate (?). Diferențele de compoziție ale RJ influențează proprietățile sale, în special pe cele antibacteriene, RJ de lămâi și camfor din Egipt prezintă proprietăți bactericide și bacteriostatice superioare celor ale mostrelor de RJ din China și este mult folosit în fabricarea de produse cosmetice pentru tratamentul afecțiunilor pielii. Dintre componentele sale cu efecte benefice asupra pielii, sunt cele 8 MRJP (1-8), apisimina, royalisina, royalactina, jelleinele, glucozoxidaza, apolipoforina III, defensinele, aminoacizii, acizii grași – de ex. acidul 10-hidroxi-2-decenoic (10-HDA), vitaminele, în special din grupul B și carbohidrații.

RJ conține cantități mici din flavonoizii hesperetină, izosakuranetină, naringenină, acacetină, apigenină, pinocembrină, chrysină, luteolină, izorhamnetină, kaempferol, cumestrol, formonetină și genisteină.

RJ în îngrijirea pielii

RJ este benefic în îngrijirea pielii datorită efectelor sale de albire a pielii, tonic, moisturizing și antiaging. Datorită conținutului său de 10-HDA, RJ micșorează melanogeneza inhibând tirozinaza, TRP-1 (proteina 1 legată de tirozinază), TRP-2 și expresia factorului de transcripție asociat microftalmiei (MITF). Rezultatele studiilor efectuate de către Peng et al. arată că 10-HDA micșorează concentrația MITF care deține un rol important în sintetizarea tirozinazei, TRP-1 și TRP-2. Inhibiția proteinei și expresiei genei tirozinazei, TRP-1 și TRP-2 are drept consecință efectul de albire al 10-HDA și downreglarea expresiei genei MITF. Tirozinaza controlează prima etapă a melanogenezei, în care L-tirozina este hidroxilată la L-3,4-dihidroxifenilalanină (L-DOPA), iar apoi L-DOPA este transformată în dopachinonă. TRP-2 ia parte la producerea acidului 5,6-dihidroxiindolcarboxilic, care este substrat pentru TRP-1. TRP-1 transformă acidul 5,6-dihidroxiindol carboxilic în acid indol-5,6-chinonă carboxilic. Cremele care conțineau 0,5, 1 și 2% 10-HDA din RJ au produs un efect de depigmentare similar cu o cremă conținând 1% acid kojic.

În afară de efectul de albire a pielii, RJ exercită un puternic efect de moisturizing, hidratând stratum corneum prin reținerea apei în el. Ca rezultat, pielea este mai elastică și mai bine hidratată. După aplicarea unei creme cu 1% RJ gradul de hidratare al stratum corneum a fost mai mare decât cel obținut după aplicarea bazei de cremă, fără RJ. Proprietățile de aplicare (absorbție, fermitate, onctuozitate) ale cremelor cu RJ liofilizat au dat satisfacție. Totuși, RJ liofilizat produce o micșorare semnificativă a vâscozității dinamice în comparație cu cremele care nu conțin RJ. Deci, obținerea unei creme moisturizante conținând RJ necesită adăugarea unor agenți care măresc consistența. După aplicarea cremei cu RJ gradul de hidratare al stratum corneum este cu mult mai mare decât la aplicarea bazei de cremă. Au fost observate valorile cele mai mari și cea mai mică scădere a umidității în același timp la mostrele care conțineau 1% RJ.

RJ prezintă un efect antiaging datorită conținutului de 10-HDA, care induce producerea de către fibroblaste a TGF-β ce stimulează sinteza de colagen. RJ mărește deci producerea de colagen și mărește depunerea acestei proteine fibrilare în dermis. În cosmetice se folosește RJ liofilizat care nu influențează stabilitatea emulsiei. În această formă, RJ este mai stabil la acțiunea luminii, căldurii și oxidării la aer. Cosmeticele care conțin cantităăți mari de RJ sunt bine absorbite și nu lasă o peliculă (film) de grăsime. În concentrație de 20% RJ are o puternică activitate antimicrobiană în țesutul pielii; totuși, în creme este folosit în concentrații de 0,5-5%.

Efecte terapeutice ale RJ

Efectele terapeutice ale RJ sunt legate de proprietățile sale farmacologice – antioxidant, anti-inflamator și antibacterian. RJ accelerează procesul de vindecare a rănilor datorită acestor atribute. Activitatea antioxidantă este determinată de prezența compușilor fenolici, peptidelor, aminoacizilor și acizilor grași. Dintre compușii fenolici, flavonoizii precum chrysina, pinocembrina și chalcona pinostrobinei determină activitatea antioxidantă. A fost evidențiată o corelație pozitivă între conținutul total de fenoli al RJ și valorile FRAP. Peptidele, în special trei dipeptide conținând resturi de tirozină la C-terminal (Lys-Tyr, Arg-Tyr și Tyr-Tyr) au demonstrat activitate de captare a peroxidului de hidrogen. Aminoacizii prolină și cisteină au un rol important în activitatea antioxidantă. Prolina posedă activitate de captare a radicalilor hidroxil, iar cisteina participă la sinteza glutationei – un antioxidant celular eficient. Acizii grași hidroxi dicarboxilici cu 8-12 atomi de C în catenă determină și ei activitatea antioxidantă a RJ. Dintre acizii carboxilici, 10-HDA, 10-H2DA și acidul sebacic (SA) atenuează stresul oxidativ.

Proprietățile antioxidante ale RJ influențează semnificativ procesul de vindecare a rănilor, întrucât acumularea de ROS mărește distrugerile celulare și afectează neovascularizarea. Afectarea vindecării rănilor, în special în cazul pacienților cu diabet, este determinată de micșorarea activității enzimelor antioxidante; glutationă peroxidaza (GSH Px), mangan superoxid dismutaza (MnSOD) și catalaza. O producere ridicată de ROS și o apărare antioxidantă micșorată conduc la stres oxidativ și întârzie procesul de vindecare prin micșorarea proliferării și migrației keratinocitelor și stimularea apoptozei.

Activitatea anti-inflamatoare a RJ este asociată cu capacitatea MRJP3 de a inhiba secreția de citokine pro-inflamatoare TNF-α, IL-6 și IL-1. RJ prezintă și efect anti-inflamator inhibând permeabilitatea capilară. Fujii et al. au confirmat acțiunea anti-inflamatoare a  RJ din vindecarea rănilor pe șobolani diabetici. RJ micșorează exudația și formarea de colagen în țesutul de granulație.

RJ este un ingredient ideal în unguentele care accelerează vindecarea rănilor datorită activității sale antimicrobiene. Componentele principale implicate în acțiunea antibacteriană sunt jelleinele I, II și III, apolipoforina III și glucozoxidaza. 10HDA este implicat în activitatea antibacteriană a RJ. Acțiunea antimicrobiană a peptidelor din RJ este descrisă de patru modele; butoi-doagă, de tip carpetă, por toroidal și agregat de canale. Primul model se bazează pe formarea de pori în membrana bacteriană prin acțiunea peptidelor antimicrobiene (AMP). AMP sunt polipeptide conținând 10-50 resturi de aminoacizi, care penetrează membranele celulelor microbiene prin fosfolipidele distratului. AMP pot interacționa cu ținta intracelulară și inhiba sinteza componentelor celulelor. Al doilea model se bazează pe interacțiunea dintre AMP și suprafața exterioară a membranei bacteriene, în special cu fosfolipidele anionice, creind un covor care se extinde peste membrana țintă. Acest mecanism micșorează distratul lipidic al membranei bacteriene, urmat de distrugerea ei și colapsul structurii lipidice. După cel de-al treilea model, în straturile duble ale membranelor bacteriene se formează pori, iar alinierile dublelor straturi fosfolipidice devin structuri continui cu pori. Într-al patrulea model, peptidele se leagă de membrana fosfolipidică a bacteriilor și sunt transportate prin membrană fără a suferi modificări. În interiorul celulei bacteriene ele interacționează cu ținte intracelulare precum ADN, ARN și proteine. Global, acțiunea antibacteriană a RJ este legată de interacțiunile electrostatice din AMP și membrana bacteriană, care determină permeabilitatea structurii bacteriei.

RJ prezintă o acțiune antimicrobiană ridicată împotriva bacteriilor Gram pozitive. Fracția sa solubilă în eter are proprietăți antibacteriene superioare RJ brut. Siavash et al. au confirmat efectele benefice ale RJ asupra procesului de vindecare a rănilor. În Iran a fost studiată eficiența aplicării topice a unui unguent steril cu 5% RJ asupra ulcerelor piciorului diabetic; din 8 ulcere tratate, 7 au fost vindecate, iar într-un caz au fost obținute îmbunătățiri prin micșorarea lungimii, lățimii și adâncimii ulcerului. Într-un alt studiu, au fost aplicate creme cu miere, RJ și extract în ulei de măsline din propolis pe distrugeri ale pielii la șobolani diabetici. Efectele cremei conținând un amestec de miere, RJ și extract din propolis aplicate topic au fost satisfăcătoare, accelerând închiderea rănilor la ambele grupuri – diabetici și non-diabetici, dar închiderea rănilor a fost mai rapidă la animalele non-diabetice față de un unguent cu phenytoină.

Rezultatele unui studiu efectuate de Bucekova et al. au arătat că RJ promovează reepitelizarea rănii. Keratinocitele asigură o producție ridicată de MMP-9 după incubare cu un extract apos din RJ. RJ mărește migrația keratinocitelor și viteza închiderii rănii, putând fi util drept component al dressigurilor (Tabelul 2.4).

Componentele RJ și efectul lor asupra pielii

Ceara de albine

Ceara de albine este produsă de glande situate în abdomenul albinelor. Ea este colectată din faguri și conține acidul 10-hidroxi-2-decenoic, esteri ai acizilor grași (în special palmitic și cetotinic) și alcooli (triacontanol, octacosanol, hexacosanol, tetracosanol), flavonoizi (chrysină, pinocembrină, pinobanksină, galangină, tectochrysină). Este folosită drept component în produse cosmetice și medicamente din tratamente ale afecțiunilor pielii, în special disfuncții de barieră de după psoriazis sau dermatită atopică. Este un produs gras natural cu bună hidrofobicitate și rezistență la umiditate, fiind folosită drept component de îngroșare și umectant în cosmetologie.

În cosmetologie se folosesc ceara galbenă (Cera Flava) sau ceara albă (Cera Alba) obținută prin albire chimică cu clor sau permanganat de K a cerii galbene. Ambele sunt folosite pentru a produce creme, unguente, linimente și sunt descrise în farmacopei (European Pharmacopeia).

Ceara de albine în cosmetică

Folosită în cosmetică drept agent de emulsificare, ceara furnizează elasticitate, plasticitate și mărește adezivitatea pielii. Datorită proprietăților sale este o componentă importantă în fabricarea rujurilor de buze și a cremelor. Proprietățile sale mecanice depind de tipul de ceară. Cea produsă de albinele Apis dorsata L. este mai rigidă și are un randament mai mare (?) față de de cele produse de Apis mellifera și Apis cerana, care au rezistențe și rigidități medii. Ceara de Apis andreniformis L. este cea mai puțin rezistentă, rigidă și elastică. Localizarea stupilor unor anumite specii de albine influențează proprietățile mecanice ale cerii.

În cosmetică, ceara este un candidat cu perspective în obținerea de nanocosmetice. Souza et al. au demonstrat că nanoparticulele care conțin 5% ceară de albine incorporate într-o formulare de gel-cremă micșorează pierderile transepidermale de apă (TEWL) și măresc conținutul de apă din stratum corneum (SCWC). În consecință, nanoparticulele pe bază de ceară de albine în aplicații topice protejează pielea împotriva unor factori de mediu și măresc hidratarea.

Ceara de albine în îngrijirea pielii

Datorită efectului nanoparticulelor pe bază de ceară de albine asupra îmbunătățirii funcției de barieră a pielii, ceara are un rol important în îngrijiirea pielii, în special în cazul pielii uscate și al dermatozelor precum dermatita atopică sau psoriazis. Al-Waili et al. au arătat că un amestec conținând miere, ceară de albine și ulei de măsline în raprtul 1:1:1 a ajutat tratamentul bolilor menționate la 21 pacienți cu dermatită atopică. Rezultatele au fost îmbunătățiri rapide și semnificative ale pruritului, formării de solzi și scurgerilor după aplicarea unguentului.

Kubota et al. au arătat că un amestec de ceară cu oxid de zinc îmbunătățește simptomele în eczeme și psoriazis. Unguentul conținea 10% ZnO, ulei de soia și ceară albă. Eficiența clinică a amestecului a fost demonstrată pe 6 pacienți cu psoriazis vulgaris.

Efectele antimicrobiene ale cerii de albine

Ceara de albine este folosită în tratamentul rănilor datorită proprietăților sale antiseptice, antibacteriene și antifungice. Datorită conținutului de squalenă, 10-HDA și chrysină, ceara are un rol de protecție împotriva microorganismelor patogene. 10-HDA are un puternic efect antibacterian, iar ceara este activă împotriva bacteriilor Gram pozitive și Gram negative, Pseudomonas aeruginosa, Streptococcus aureus, Streptococcus enterica și Escherichia coli. Prezintă și activitate antifungică împotriva Candida albicans. Poate deci fi folosită în tratamentul dermatozelor asociate infecțiilor fungice precum dermatita de scutec, pityriazis versicolor și tinea cruris. Al-Waili a arătat că ceara de albine combinată cu miere și ulei de măsline în raportul 1:1:1 a inhibat creșterea Candida albicans la 8 băieți și 4 fete, cu vârste de 3-18 luni, suferind de dermatită de scutec. Ceara de albine combinată cu propolis în raportul 1:1 a inhibat dezvoltarea Streptococcus aureus și Candida albicans.

Activitatea antioxidativă și anti-inflamatoare a cerii de albine

Ceara de albine prezintă activitate antioxidativă și anti-inflamatoare. Efectul antioxidant este determinat de prezența flavonoizilor, care pot inhiba activitatea enzimelor care produc ROS, chelatizează ionii metalici implicați în formarea de radicali liberi și captează ROS, inhibând cascada de reacții care produce peroxidarea lipidelor. Activitatea anti-inflamatoare a cerii de albine este asociată cu flavonoizii, în special cu chrysina, care este implicată în reglarea citokinelor inflamatoare, inhibă producerea de IFN-γ și TNF-α prin activarea macrofagilor pe calea NF-kB și prostaglandina E2, COX-2 și NF-kB.

Datorită proprietăților sale antimicrobiene, antioxidante și anti-inflamatoare, ceara de albine este adăugată în unguente, linimente și creme folosite pentru a trata diferite dermatoze: dermatită atopică, psoriazis, dermatite de scutec, singulară sau combinată cu miere sau propolis.

Componente ale cerii de albine și efectul lor asupra pielii

Veninul de albine

Veninul de albină (BV) este denumit și apitoxină. Este un amestec complex de peptide, enzime și componente non-peptidice. Dintre peptide, apamina, adolapina, melittina, secapina, procamina, și peptida de degranulare a celulelor mast sunt cele mai importante. Principalele enzime sunt fosfolipaza 2, hialuronidaza, α-glucozidaza, fosfataza acidă, fosfomonoesteraza acidă și lizofosfolipaza. Alte componente sunt carbohidrații (în principal glucoză și fructoză), aminoacizii (acizii γ-aminobutiric și β-aminoizobutiric) și sărurile minerale de Mg, Ca și P.

BV este un lichid transparent care se usucă chiar la tempeatura camerei, inodor, cu gust amar, și pH 4,5-5,5. Este folosit ca ingredient cosmetic, ca pulbere de culoare galben deschis, obținută folosind un colector de venin care nu dăunează albinelor și apoi purificat prin dizolvare într-un solvent , iar soluția astfel obținută este adsorbită pe un suport, îndepărtat ulterior prin filtrare. Filtratul este liofilizat la sub -20°C pentru a obține o pulbere care se folosește în cosmetică. Prezintă acțiuni multiple, fiind antiaging, anti-inflamator și antibacterian.

Aplicațiile cosmetice ale BV

BV este folosit pentru a obține produse antifotoaging și antiacneice. Folosit în creme pentru față micșorează ridurile, fapt confirmat prin teste clinice efectuate pe femei din Koreea. Se folosește ca agent antiaging prin includere în ser în concentrație de 0,006% folosit de două ori pe zi în cantitate de 4mL timp de 12 săptămâni, când produce o scăderea a suprafeței totale a ridurilor, a numărului lor, a adâncimii și dimensiunilor. După 8 săptămâni de folosire a serului cu BV, Han et al. au observat o scădere cu 6,64% a ridurilor la toți pacienții și după 12 săptămâni cu 11,83% față de serul fără BV. Suprafața totală a ridurilor a scăzut după aplicare în mod dependent de timp.

Cea mai mare micșorare a suprafeței ridurilor a fost observată într-a 12-a săptămână, de la 26,04 ± 3,46mm² la 24,44 ± 2,69mm². Cea mai mare micșorare a adâncimii și a numărului de riduri a fost observată într-a 12-a săptămână, în comparație cu situația anterioară aplicării. Rolul critic în formarea ridurilor îl are expunerea la radiațiile UVA și UVB. Radiația UV stimulează producerea colagenazei interstițiale (MMP-1) și a stromelysinei-1 (MMP-3) în fibroblastele dermale umane, producând fotoîmbătrânirea. MMP-1 și MMP-3 aparțin unei superfamilii de endopeptidaze dependente de Zn și efectuează degradarea componentelor matricii extracelulare (ECM), inclusiv a fibrelor de colagen, ceea ce determină pierderea elasticității și scăderea proprietăților biomecanice ale pielii. Han et al. au investigat efectul BV asupra fibroblastelor dermale umane iradiate UVB, găsind că BV exercită activitate fotoprotectoare prin micșorarea activităților MMP-1 și MMP-3 induse de UV cu 50-80% și respectiv 50-85% în comparație cu martorii.

Valoarea farmacologică a BV

Aplicarea topică de BV a fost eficientă și în tratamentul acne vulgaris, o boală dermatologică caracterizată prin producție mărită de sebum, colonizare bacteriană și inflamație. BV este și un agent antibacterian, cu efect de inhibiție asupra Propionibacterium acnes. Efectul său bacteriostatic și bactericid este asociat cu melittina care distruge membranele celulelor bacteriene cu pierderea integrității acestor membrane. Deci melittina produce modificări în morfologia celulară care includ distorsionarea celulei și pierderea conținutului citoplasmic. Bacteriile Gram pozitive, inclusiv Propionibacterium acnes, sunt mai susceptibile la melittină decât cele Gram negative datorită naturii membranelor celulare. Melittina poate penetra stratul peptidoglicanic al membranei celulelor bacteriilor Gram pozitive mai bine decât cel al bacteriilor Gram negative, întrucât cele din urmă posedă un strat lipopolizaharidic care protejează membrana împotriva melittinei. Rolul crucial în acțiunea antibacteriană a melittinei depinde de prezența restului de prolină în catena peptidică. Absența prolinei micșorează acțiunea antimicrobiană a melittinei. Secapina contribuie și ea la acțiunea antimicrobiană a BV. Ea se leagă direct de pereții celulelor bacteriene. La incubarea Propionibacterium acnes cu BV în diferite concentrații de 0,005-1,0µg/mL, Han et al. au arătat că produsul apicol menționat exercită acțiune antimicrobiană împotriva Propionibacterium acnes la concentrația de 5µg (?) micșorând numărul de CFU cu aprox 6 log.

A fost comunicat că produsele cosmetice îmbogățite cu BV aplicate topic la indivizi selectați (toți subiecții suferind de acnee ușoară sau moderată)  în concentrația de 0,06mg/mL, au produs scăderi ale concentrației de ATP cu 57,5%. Concentrația de ATP măsurată a indicat micșorarea cantității de Propionibacterium acnes din piele, întrucât bacteria pune în libertate ATP la distrugerea peretelui celular. Efectele anti-inflamatoare ale BV sunt asociate cu cu melittina și adolapina. Melittina blochează expresia genelor inflamatorii prin NF-kB, care controlează genele implicate în reacțiile imune. Adolapina inhibă sinteza prostaglandinei, care ia parte la procesul inflamator prin inhibarea activității COX. Han et al. au arătat că BV micșorează producerea și punerea în libertate de IL-8 și TNF-α din keratinocite și melanocite, stimulate de P. acnes care produce inflamația în acnee.

Efectul anti-inflamator al BV determină folosirea sa în tratamentul dermatitei atopice, o boală cronică caracterizată prin defecte în funcția de barieră a epidermei și inflamație cutanată. Pacienții cu dermatită atopică care au folosit emolient cu BV și proteină din mătase de 2 ori pe zi timp de 4 săptămâni au prezentat indici de gravitate și suprafețe ale eczemei mai mici cu 34,69%, pierderi de apă transepidermală mai mici cu 6,97% și valori pe scara analogă vizuală pentru prurit mai mici cu -1,5 în comparație cu pacienții care au folosit emolient fără BV. Efectul anti-inflamator al BV produce rezultate satisfăcătoare la pacienții cu psoriazis, o boală inflamatoare cronică asociată cu supraproducția de citokine și chemokine inflamatoare care activează celulele T. La pacienții care au primit intradermal BV de 2 ori pe săptămână timp de 3 luini s-a observat o micșorare semnificativă a concentrației de IL-1β în ser, de la 222 ± 4,13 înainte de tratament la 113 ± 3,73 după tratament. Kwon et al. au indicat că BV poate exercita acțiune anti-inflamatoare și prin micșorarea concentrațiilor de IL-6 mărite de obicei în cursul bolii.

Activitățile biologice ale BV, precum cele anti-inflamatoare, determină folosirea sa în tratamentul rănilor, în toate etapele procesului de vindecare precum hemostază, inflamație, proliferare și remodelare. În hemostază, BV upreglează expresia TGF-β și a VEGF. TGF-β recrutează monocitele și neutrofilele inițiind un răspuns inflamator, iar VEGF stimulează celulele endoteliale către procesul de angiogeneză. În cursul celei de-a doua faze a vindecării rănii, inflamația, BV micșorează citokinele pro-inflamatoare IL-1, IL-6 și TNF-α limitând prelungirea inflamației. Într-a treia etapă, proliferarea, terapia cu BV mărește formarea colagenului de tip I. Datorită stimulării proliferării și migrației keratinocitelor epidermale și micșorării concentrațiilor de IL-8, și TNF-β, BV influențează faza de reepitelizare. BV produce o neovascularizare și o angiogeneză mai bune prin micșorarea activităților caspazelor-3, -8 și -9, upreglarea TGF-β și a expresiei VEGF. TGF-β și VEGF activează angiogeneza și stimulează refacerea țesuturilor. Afectarea procesului de vindecare a rănilor, de ex. în diabetul zaharat, este legată de cascadele de caspaze, care iau parte la inducerea apoptozei și la stimularea celulelor endoteliale progenitoare.

În cursul celei de-a 4-a faze a vindecării rănii, BV mărește conținutul de colagen de tip I în patul rănii și micșorează expresiile ATF-3 (factor 3 activant al transcripției) și iNOS. Datorită reglării expresiei ATF-3 și iNOS și impactului lor asupra stresului oxidativ, BV îmbunătățește diferențierea celulară și remodelarea rănii. În această etapă se reconstruiește matricea extracelulară și crește producerea de colagen de tip I. Cicatricea rezultă din apoptoza fibroblastelor și degradarea matricii extracelulare. BV trebuie deci considerat un component important al dressigurilor pentru răni. Amin și Abdel-Raheem au demonstrat că dressingurile cu BV conținând 4% apitoxină aduc beneficii în procesul de refacere a țesuturilor. 4% BV micșorează edemul indus cu carrageenan al lăbuței de șobolan similar cu 1% diclofenac. Într-o formulare topică BV a micșorat PGE2 în serul șobolanilor. În concentrație de 6% împreună cu chitosan, BV a produs un efect anti-inflamator similar cu cel produs cu indometacin.

Componente ale BV și efectul lor asupra pielii

Produsele apicole drept componente ale produselor cosmetice și farmaceutice pentru tratamentul bolilor de piele

Efectul produselor apicole asupra procesului de vindecare a rănilor

Produsele apicole oferă numeroase avantaje datorită eficienței ridicate, cu efecte secundare minime. …