Melidava

O solutie pentru fumatori, bolnavii de plamani, rinite alergice si non alergice

Aerul curat vs poluare si fumat, aerosolii de propolis un remediu eficient

Ne-am obişnuit să credem că trăim pe pământ, şi că deasupra noastră se află o atmosferă care se rarefiază şi se raceşte pe măsură ce urcăm în înălţime. O imagine mai fidelă ar fi că omul trăieşte pe fundul unui ocean de aer, adânc de cel puţin 100 de km. Aşa se poate explica şi presiunea asupra pielii noastre, care atinge 15.000 de kg pe o suprafaţă tegumentară de aproximativ 1,5 m². Dacă nu o simţim, aceasta se datorează gazelor din aer care au pătruns prin plămâni în sânge şi ţesuturi, cu o presiune egală.

Aerul este un amestec de gaze din care organismul utilizează doar oxigenul. Aparatul respirator cuprinde căile aeriene superioare (nas, faringe, laringe) şi inferioare (trahee, bronhii, ramificaţiile lor şi alveolele pulmonare). Nasul este un organ despre care cei mai mulţi oameni nu ştiu mare lucru. Este însă extrem de important în actul respiraţiei deoarece aici aerul este încălzit şi umidificat. Iar capacitatea sa e uimitoare: poate să încălzească aerul în drumul de la nări la amigdale cu până la 30 de grade Celsius ! La acest nivel se face şi o primă filtrare a particulelor de praf şi reţinerea microbilor la nivelul mucoasei. Cu fiecare respiraţie aducem înspre plămâni 10.000 până la 5 miliarde de particule microscopice, care în cursul vieţii unui om totalizează până la 50 de kilograme. În condiţii particulare de muncă şi viaţă, aceste cantitaţi pot fi multiplicate de zeci de ori. În mare parte ele sunt reţinute în mucusul care acoperă mucoasele respiratorii. Iar mucoasa căilor respiratorii este prevăzută cu cili vibratili, nişte formaţiuni filiforme minuscule, care realizează mişcari ondulatorii de la interior spre exterior. Astfel este capabilă să elimine particulele străine inhalate. Un centimetru pătrat de mucoasă poate ridica cu un milimetru pe minut o masă de 6 grame de particule. Masa totală care poate fi eliminată zilnic este de peste 300 de grame!

Aceasta este şi originea tusei productive în cazul unor afecţiuni respiratorii mai serioase, precum şi expectoraţiile matinale ale fumatorilor. Este o reacţie de apărare. Fumătorii învederaţi au o tuse matinală ce provine din aceeaşi încercare a organismului de a elimina nişte depozite toxice, care pe timpul nopţii se depun mai mult pe mucoasa respiratorie, datorită gravitaţiei. O ţigară aprinsa imediat înlătură disconfortul tusei. Explicaţia constă în paralizia subită a cililor vibratili produsă de fumul de tutun, iar preţul – crearea unei breşe în sistemul de apărare al aparatului respirator. De aceea se îmbolnăvesc mai uşor de răceli şi gripe, iar boala este mai severă şi cu durată mai lungă. Cei care se lasă de fumat pot să tuşească şi să expectoreze săptămâni sau luni de zile, până când organismul face o oarecare curaţenie. De retinut ca din pricina aderentei extreme a gudronului la tesuturile pulmonare, un plaman afectat de fumat are nevoie de 7…8 ani de regenerare.

Unul dintre motivele principale a riscului de aparitie al cancerului la fumatori este ca gudronul inhiba activitatea unor enzime utilizate in procesele de auto-reparatie a tesutului pulmonar. Acesta este si motivul pentru care evolutia cancerelor pulmonare la fumatori este mult mai rapida si prognoticul este sumbru…

In plamâni se găsesc aproximativ trei litri de aer, la care o inspiraţie obişnuită mai adaugă 0,5 l. Deci doar 1/6 din aerul din plămâni se primeneşte în respiraţia de repaus, când sunt ventilaţi 6-8 litri de aer pe minut, respectiv 20 de metri cubi în 24 de ore. O plimbare în pas vioi dublează acest volum, iar un om care aleargă ventilează 50 de litri.

Epiteliul alveolelor pulmonare, special construit pentru schimburile de gaze, absoarbe 5% din oxigenul conţinut în aer. La inspiraţie avem aer cu aproximativ 21% oxigen. La expiraţie în jur de 16% oxigen. Pentru un litru, înseamnă circa 0,07 g. O plimbare în pas vioi de 30 minute, vă aduce un plus de oxigen de circa 17 g, gratis, pe calea proprie organismului pentru utilizarea sa.

În opoziţie, contra cost, sunt ofertele de soluţii de apă îmbogăţită în oxigen, cu pretenţia de suplimentare a oxigenării celulare prin administrare orală. Afirmaţia nu este adevărată, pentru că mucoasa digestivă nu este construită pentru transferul de gaze, deci nu e pregătită să absoarbă oxigen. Totodată, oxigenul molecular nu se poate dizolva în apă. Respiraţia corectă, a unui aer curat e singura cale prin care se asigură oxigenarea corespunzătoare în întreg corp.

Între particulele inhalate se numară şi microbi diverşi care în mod normal, la nivelul căilor respiratorii, sunt reţinuţi în mucus şi distruşi de elementele imunitare locale, apoi eliminaţi tot datorită mişcărilor cililor vibratili.

Cauzele îmbolnavirii aparatului respirator sunt numeroase şi variate. Una dintre ele este infecţia, pe calea aerului inhalat. Aerul conţine germeni care în mod obişnuit nu determină îmbolnăviri, decât dacă se adaugă anumiţi factori favorizanţi. Alţi microbi inhalaţi pot fi direct patogeni, chiar fără suprapunerea factorilor favorizanţi, de exemplu cei ce determina tusea convulsivă, rujeola, varicela, scarlatina, tuberculoza, variola, difteria. În epidemii, virulenţa germenilor e mult crescută. Ca atare molipsirea se face mai uşor, prin contaminarea pe calea aeriana obişnuită, vorbire, tuse, strănut, sărut.

Cauzele favorizante cele mai frecvente sunt frigul, curentul de aer rece şi umezeala, cuprinse toate în aşa numita stare de „răceală”. Şcoala veche franceză de medicină recunoştea faptul că „omul răceşte prin corp şi nu prin respiraţie”. De fapt se răceşte sângele din întregul corp, se încetineşte aportul de oxigen şi elemente imunitare. Scade imunitatea generală şi apărarea locală respiratorie, cilii vibratili devin lenţi, mucusul încărcat cu particule stagnează, mucoasa nazală nu mai poate încalzi normal aerul inhalat. Aşadar sfatul practic pentru toata lumea este să evite în perioada rece umezeala şi frigul în primul rând la picioare, unde sângele se răceşte foarte uşor. Să nu fie folosite haine care lasă talia dezvelită, sau mai puţin îmbracată, capul, gâtul şi pieptul neacoperite, fuste mini, pentru că repercursiunile unei ţinute sexy în perioada de iarnă pot fi drastice şi cu consecinţe pe termen lung. Iar mersul pe bicicletă sau pe scutere şi motociclete e bine să fie rezervat pentru sezonul cald. O solutie de incalzire este ceaiul fierbinte, vinul fiert, alimente fierbinti si condimentate. Masaj local cu Apireven, unguent cu venin de albine.

Cauzele predispozante sunt stările debilitante, focarele infecţioase cronice şi uneori defecte nazale. Pot fi menţionate şi eforturile respiratorii în cazul cântăreţilor şi suflătorilor. Sau uneori abaterile de la reguli banale de igienă de genul băut lichide reci pe timp de frig, consumul prea redus de lichide (mucusul respirator devine prea dens şi stagnant) sau respiratul pe gură, când aerul nu mai este încălzit de fosele nazale. Un alt factor este consumul exagerat de alimente care produc mult mucus, cum sunt brânzeturile, iaurtul, carnea, dulciurile, făinoasele rafinate, în special la cină sau la ore târzii, înainte de culcare.

In timp se produc rinite si vegetatii adenoide (popular polipi nazali). Solutia este desigur corectia alimentara, si local instilatii cu Hidrolat de propolis forte. Pentru copii recomandam Hirolat de propolis simplu, senzatia de usturime, care dureaza doar 20…30 de secunde, este diminuata.

Desigur că sunt şi persoane care au o sensibilitate individuală a aparatului respirator. Sunt cei care la cea mai mică „răceala” fac guturai, sau care cu ocazia unui guturai fac repede complicaţii.

Alergia la polenul purtat de vant, la praf de casa, unde este implicat aproape intotdeauna si polenul purtat de vant produce la fel rinite, dar de data asta cu sorginte alergica. Etaminys este un produs foarte bun care merge la originea problemei. Uneori da, are nevoie de ajutor, in cauzl secretiilor lacrimale abundente, Hidrolatul de propolis, iar in cazul secretiilor nazale abundente sau nas infundat permanent Hidrolat de propolis forte.

O altă problemă de mare actualitate este calitatea aerului inspirat, sau altfel spus consecinţele poluării aerului. Despre poluarea aerului exterior s-a vorbit destul de mult, dar o problemă mai acută şi mai severă a devenit poluarea aerului interior, din locuinţe, cladiri, vehicule de transport. Astfel, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în cadrul proiectului „Global burden of disease”, în 2010 poluarea exterioară se afla pe locul nouă în clasamentul cauzelor deceselor. Dar în Noiembrie 2013 la conferinţa organizată la Paris de Uniunea Internaţională împotriva tuberculozei şi bolilor respiratorii, Dl. Ross Anderson (profesor de epidemiologie şi sănătate publică la Universitatea din Londra)  a declarat că „poluarea aerului interior este al patrulea factor de risc” pentru scăderea speranţei de viaţă, după alimentaţia neraţională, hipertensiune şi fumat. În completare precizăm că OMS a clasificat polarea aerului ca factor de risc cancerigen.

Şi cum să nu fie aşa când noi dăm chiar bani pentru a ne otrăvi singuri. Sursele sunt numeroase şi au, de regula, origine în materialele sintetice care degajă substanţe toxice. De exemplu spumele poliuretanice degajă mai multe noxe decât poliesterii. Ele se folosesc la fixarea ferestrelor, dar se găsesc şi în saltele ori perne. La fel materialele de construcţie sau mobilier din rumegus aglomerat cu lianţi chimici, din care se vor împraştia toxine în casa timp de câţiva ani. Aparatura de conditionare a aerului îl denatureaza şi usuca. Alti inamici insidioşi care vin de la supermarket în casa şi maşini pentru a le face mai placute printr-o odorizare artificială, ne aduc un nebănuit cocktail de substanţe periculoase. Potrivit EWG (Grupul de Muncă Ecologică), un astfel de odorizant, care se vinde sub egida unor sloganuri chiar amuzante, precum „anulează legile naturii” sau „te face să respiri fericit”, ne oferă spre inhalare substanţe iritante şi bronhoconstrictoare, genotoxice şi mutagene, hepatotoxice, neurotoxine, alergeni, ş.a.

O scurtă trecere în revistă de la cei mai ciudaţi şi „inofensivi” la cei mai „ucigaşi”, ar arata cam aşa: alcool denaturat, hexadecan (aditiv diesel…), dietilen glicol monoetil eter (aditiv anti-îngheţ), di-isobutirat pentanil trimetil (plastifiant pentru oja de unghii). Apoi să zicem că ar urma o serie de alergeni cunoscuţi: butilfenil metilpropional, alfa-ionona, aldehida cinamica, alfa-pinen, limonen şi linalol. Butilatul de hidroxitoluen –  declanşator de astm. Sau metilpirolidon, clasat în Europa drept toxic pentru reproducere. Şi piesele grele ale acestui arsenal chimic: 1,3-Diclor-2-Propanorol, substanţă mutagenă, clastogenă (desface lanţurile de cromozomi). Continuam cu 2-etil-hexanol cu efecte obstructive pe căile respiratorii şi inflamatorii. Este considerat responsabil de boala numită „Sindromul clădirilor bolnave” (disconfort nazal şi faringian, respiraţie îngreunată, conjunctivite, iritaţii şi alergii cutanate, dureri de cap, stare de oboseală şi de ameţeală cronică). Acetaldehida are efect obstructiv respirator; este asociată şi cu riscul de cancer digestiv. Acetatul de benzil irită căile respiratorii, e toxic renal şi pancreatic. Chiar în proporţii foarte mici de numai 50 de parţi per milion, produce leziuni ale rinichilor. La un dozaj de 180 de parţi per milion pisicile supuse unui test au murit. Universitatea Berkley îl face responsabil de cancerul de pancreas. Şi bomboana de pe colivă: diclorohidrin binecunoscut hepatotoxic, genotoxic si cancerigen.

Cum este posibil ca într-un odorizant să intre  astfel de substanţe chimice ? Simplu: ca „ingrediente privind controlul calitaţii” şi „parfumuri”. Ce puteţi face ? Evitaţi toate odorizantele ! Ele nu elimină mirosuri ci adaugă mirosuri mai tari, ca într-un fel de camuflaj. Doriţi soluţii naturale ? Uleiuri volatile (esenţiale) evaporate cu diverse dispozitive pentru parfumare, dezinfectare şi împrospătare; iar pentru eliminare de mirosuri – carbune absorbant, plante şi o ventilaţie corectă.

Revenind la problemele aparatului respirator şi la calitatea aerului respirat, avem şi o soluţie apiterapică, ce poate rezolva mai multe lucruri dintr-un foc: aerosolii cu propolis. Ce sunt aerosolii ? O suspensie în mediu gazos a unor particule de solid sau lichid. Cele mai simple exemple cunoscute sunt fumul şi ceaţa. Ei bine, un mijloc despre care prea puţin s-a vorbit până acum, este utilizarea de aerosoli ca terapie preventivă şi chiar curativă, ori pentru igiena unei locuinţe, spaţiu de lucru sau incinte din maşina, care pentru unii este a doua casă. Aceste posibilităţi pe cale 100% naturală, sunt oferite laolaltă de propolis. Cum sa-l dispersăm în aer?  Folosind un dispozitiv gândit special spre a realiza aerosoli, cu pastrarea nealterată a substanţelor active volatile din propolis, adică un aşa-numit propolizator. Acesta este realizat în mai multe variante, atât pentru casă, cât şi pentru maşină.

In nebulizatoare se poate folosi pentru copii, dar si adulti Hidrolat de propolis forte. Pentru tratarea unor afectiuni mai grave, credem ca inhalatia clasica este mai buna, aerosoli de musetel si propolis prin adaugarea in ceaiul de musetel a unei mici cantitati de tinctura de propolis de calitate.

De mare utilitate pentru fumatori este administrarea orala a unei mici cantitati de tinctura de propolis sau Propolis mielat, 1 ml e suficient, bine masticat. Produsul se consuma fie ca atare fie in amestec cu putina miere, fie pe miez de paine ori o lingurita de zahar. Receptorii nicotinei din cavitatea bucala sunt satisfacuti si inhibati, dorinta de fumat scade pana la disparitie. Impreuna cu putina vointa de a renunta, e calea cea mai simpla si mai lipsita de riscuri. Acest volum mic de alcool nu iese la etilotest, daca sunteti sofer, cu conditia sa consumati ulterior un pahar cu apa, o felie de paine, un fruct. Pentru o femeie de 50…70 kg, un barbat de 70…90 kg, doze de 20…30 ml de Propolis mielat, pe zi, nu sunt declabile la etilotest, cu conditia sa beti apa sau  mancati o masa oricat de frugala.

Care sunt efectele ? Pornim de la proprietăţile principale ale propolisului, denumit şi „antibioticul albinelor”: antimicrobian, antiviral, antifungic, cicatrizant, detoxifiant, antioxidant, odorizant. Răspândit în aer el distruge bună parte din germeni, reduce poluarea, împrospătează şi oferă miros plăcut. Reduce riscurile externe de boli respiratorii. În plus, inhalarea aerosolilor conduce substanţele active direct la nivelul mucoaselor respiratorii, ceea ce îmbunătaţeşte respiraţia, are efecte de fortifiere şi întărire a imunitaţii locale pentru cei sănătoşi, cât şi curative pentru pacienţii cu afecţiuni cronice sau acute

în aceasta sferă. Îşi exercită toate acţiunile menţionate direct pe locul suferind. Pot beneficia acei care răcesc uşor şi frecvent, pacienţii cu rinite, traheite, bronşite acute şi cronice, BPOC, astm bronşic, tuberculoză, tumori pulmonare şi alte suferinţe respiratorii. Contraindicat persoanelor care se cunosc alergice la propolis.

Folosit în camerele cu colectivităţi reduce mult îmbolnăvirile. În Italia s-au făcut de acum 14 ani studii în gradiniţe, unde s-a constatat scaderea încărcaturii microbiene a aerului, reducerea drastica a numarului de îmbolnăviri infecţioase şi scăderea absenţelor cu până la 62 %. Durata afecţiunilor respiratorii a scăzut.

La începutul anului 2013, în unele gradiniţe din Cluj s-a instalat aparatul, în plină epidemie de viroze respiratorii. Unii dintre parinţi l-au folosit şi acasă. În urmatoarea luna s-a îmbunataţit semnificativ starea copiilor, s-a redus contagiozitatea, a crescut prezenţa copiilor la gradiniţa. Parinţii care au avut şi acasă aparatul, au sesizat reducerea semnificativă a duratei bolii (de la 7 zile în mod obişnuit, la circa 3 zile). Nu au fost sesizate pană în prezent nici acasă şi nici in colectivităţi manifestări neplacute, alergii sau intoleranţe la aerosolii de propolis.

Aparatul poate fi utilizat şi pentru inhalaţii directe, în situaţii acute. Se poate folosi un prosop, ca pentru orice inhalaţie de acasa, spre a improviza o incintă dedesubtul căreia pacientul respiră aerosoli concentraţi de propolis timp de 10-20 min.

In 1990, potrivit unui buletin al Ministerului Sănătăţii, au fost înregistrate 488.000 cazuri BPOC şi 600.000 alte boli pulmonare cronice (la o populaţie de 22 mil. locuitori). Recent Societatea Română de Pneumologie estima peste 2.000.000 de cazuri de astm şi BPOC (la o populaţie de aproximativ 19 mil.). Între timp au crescut toţi factorii de risc. Este evident că trebuie să convertim această imagine, îmbunataţind toate căile implicate.

Am putea începe prin a respira un aer mai bun, pentru ca se ştie, acolo unde nu intră aerul şi Soarele, pătrunde doctorul.

Dr. Cristina Aosan