Melidava

O privire de ansamblu asupra riscurilor și beneficiilor produselor apicole

Romanilor le plac concluziile, deci le dam de la inceput:

„Activitățile mierii care determină efecte benefice

Din perspectiva consumului uman, ea este un îndulcitor natural și o sursă de componente cu efecte antimicrobian, antioxidant, antiinflamator, antiproliferativ, anticanceros, antimetastatic”

ETC...

Articolul:

An overview of risks and benefits of bee products

Elena Azzini

Introducere

Cel mai recent ”International Standard on Honey” revizuit de Codex Alimentarius, FAO și OMS stipulează; ”Mierea este un produs alimentar produs de albine din nectarul florilor sau din secrețiile părților vii ale plantelor, colectate, transformate, combinate cu substanțe proprii specifice și lăsate să se matureze în fagurii stupilor”. Este deci o substanță dulce fabricată de albine din nectar floral sau mană și nu din alte produse, sau de către alte insecte, și nu orice substanță care poate fi adăugată sau eliminată poate fi considerată miere. Până acum sunt recunoscute aprox. 300 tipuri diferite de miere, în funcție de sursa florală. Mierea conține carbohidrați, proteine, vitamine, aminoacizi, săruri minerale, acizi organici, polifenoli, flavonoizi, alcaloizi, glicozide și componente volatile.

Activitățile mierii care determină efecte benefice

Din perspectiva consumului uman, ea este un îndulcitor natural și o sursă de componente cu efecte antimicrobian, antioxidant, antiinflamator, antiproliferativ, anticanceros, antimetastatic. Albinele sunt indicatori biologici ai unui mediu prielnic pentru sănătate, menținând și protejând habitatul prin procesul de polenizare, precum și siguranța alimentară (de ex. prin varietatea și cantitatea hranei accesibile).

Albinele polenizează 80% dintre speciile de plante, păstrând diversitatea hranei și unele monoculturi importante, care altfel nu ar exista. Einstein considera că ”dacă albinele ar dispărea de pe fața Pămâtului, oamenilor le-ar rămâne numai câțiva ani de trăit”, afirmație care așează aceste mici insecte în centrul ecosistemului și supraviețuirii noastre. Întregul proces este cu mult mai amplu și implică mai multe domenii care includ agricultura, creșterea animalelor, producția, consumul și teritoriul.

Beneficiile pentru sănătate ale produselor apicole

Miere

Compoziția sa ( Tabelul 16.1) face din miere un produs de excepție.

Tabelul 16.1. Compoziția aproximativă a mierii

Compoziția sa îi conferă mierii un conținut ridicat de energie și o digestibilitate ușoară, fiind un furnizor de energie  pentru nutriție, în special pentru sportivi, bătrâni și copii de vârstă școlară. Dacă capacitatea sa de îndulcire este considerată 100, cea a fructozei este 173, iar cea a glucozei 74, deci mierea cu un conținut ridicat de fructoză (de ex. de salcâm) este mai dulce decât cea cu un conținut mare de glucoză (de ex. de rapiță), deci consumul de miere permite o mică economie de calorii, chiar dacă profilul său nutrițional nu este mult diferit față de cel al sucrozei.

Aroma este diferită în funcție de plantele din care provine; originea și albinele îi determină aroma înainte de a fi consumată de către oameni. Preferințele consumatorilor și evaluarea senzorială definesc calitatea produsului și permit identificarea unor eventuale defecte, precum fermentație, impurități, mirosuri străine. D.p.v. al furnizării de energie, consumul zilnic recomandat este același cu cel al mono- și dizaharidelor pe care le conține.

Sisteme ale organismului uman afectate de consumul de miere

 Mierea naturală conține antioxidanți, fitochimice, și alte substanțe bioactive care interacționează sinergic. Pentru a-și exercita efectele componentele bioactive trebuie să fie accesibile. Schramm et al. au comunicat creșterea conținutului de compuși fenolici și a capacităților antioxidantă și reducătoare din plasmă după consumul a 1,5g miere/kg greut. corp., indicând o îmbunătățire a capacității de contracarare a stresului oxidativ. Mierea acționează favorabil asupra diferitelor deficiențe ale sistemelor respirator, circulator și digestiv, asupra ficatului și în tratamentele dentare și orale.

Yaghoobi et al. au investigat efectul unui consum zilnic de 70g miere naturală timp de 30 de zile asupra factorilor de risc cardiovascular la pacienți supraponderali sau obezi. Mierea a produs o ușoară scădere în greutate, a grăsimii corporale și a colesterolului total, micșorări semnificative ale LDL-C, triacilglicerolilor și CRP; și creșterea cu 3,3% a HDL-C la subiecți. Pentru pacienții cu valori ridicate ale acestor variabile, mierea a produs micșorarea cu 3,3% a colesterolului total, cu 4,3% a LDL-C, cu 19% a triacilglicerolilor și cu 3,3% a CRP.

Atwa et al. au comunicat că mierea brută nu produce gingivite sau boala periodontală. Potențialul noncarcinogenic al mierii ar putea fi determinat de sinergismul dintre componentele sale. Conținutul ridicat de zahăr face din miere un produs hiperosmolar, util în preparate topice împotriva arsurilor solare și al infecțiilor superficiale, acționând antibacterian. Aplicarea locală de miere s-a dovedit utilă în tratamentul rănilor post-chirurgicale ale nou-născuților care nu răspund la tratamentul sistemic și local cu antibiotice. Toorani a confirmat potențialul terapeutic al mierii ca remediu pentru tuse la copii. Rossi și Marrazzo au sugerat mierea și alte produse apicole pentru implanturi bazate pe materiale biocompatibile și dressinguri în protejarea țesuturilor împotriva inflamațiilor și infecțiilor.

Modelele antiinflamatoare in vitro susțin rolul dual al mierii ca imunomodulator cu proprietăți antioxidante și cu capacitatea de a inhiba enzimele proinflamatoare COX, LOX și iNOS. Mierea acționează asupra mediatorilor proinflamatori (NO, citokine, chemokine) și prin downreglarea factorilor de transcripție inflamatori (NF-kB, MAPK). Cu un regim alimentar normal, suplementat zilnic cu 1,2g miere/kg greut. corp., dizolvată în 250mL de apă pentru o perioadă de testare de 2 săptămâni, au crescut agenții antioxidanți, fierul din ser și indicii sanguini, precum și microelementele, la subiecți sănătoși, au scăzut imunoglobulina  E, enzimele din ficat și mușchi, și zahărul din sânge a jeun.

Activitatea antibacteriană a mierii a fost confirmată atât în stare brută cât și diluată, fiind determinată de concentrația de zaharuri și de pH-ul acid. Acțiunea denumită ”inhibină” este determinată de acțiunea glucozoxidazei, care la diluare produce din glucoză peroxid de hidrogen și acid gluconic și are rolul de a proteja mierea împotriva microorganismelor. Această activitate antibacteriană este utilă în folosirea mierii pentru vindecarea rănilor. Polifenolii din miere au o oarecare activitate antibiotică. Beneficiile sale recunoscute tradițional provin dintr-o acțiune trofică generică și efectelor emolient, ușor laxativ, hepatoprotector și detoxifiant ale fructozei.

Flavonoizii și compușii fenolici din miere au potențial antioxidant, variabil în funcție de originea botanică a mierii, care trebuie însă considerată aliment și nu medicament; nu este un aliment complet, datorită cantităților mici de proteine, lipide și vitamine, însă valoarea sa nutrițională este certă.

Polenul de albine

BP este o aglutinare de polen floral, nectar și substanțe din saliva albinelor. Când albinele se odihnesc, amestecul este contaminat cu mucegaiuri, spori și alte bacterii. Astfel, este imposibil de obținut un produs pur, iar colectarea de către albine, depozitarea și procesarea sunt diferite. Datorită compoziției sale complexe, care include proteine, carbohidrați, lipide, săruri minerale, enzime și coenzime, vitamine și compuși fenolici, BP este antifungic, antimicrobian, antiviral, antiinfllamator, hepatoprotector, imunostimulator și analgezic local.

Kassyanenko et al. au evaluat eficiența tratamentelor cu produse apicole asupra profilului lipidemic la pacienți cu metabolism patologic al lipidelor. Pentru 157 pacienți (64 bărbați și 93 femei) cu vârste de 39-72 de ani, a fost observat un efect hipolipidemic semnificativ la cei care au folosit BP cu miere; colesterolul a scăzut cu 18,3%, LDL-C cu 23,9%, la pacienții supraponderali (BMI 25-30) și obezi (BMI peste 30). Activitatea hipoglicemiantă ar putea fi atribuită prezenței acizilor grași nesaturați ω-3 și α-ALA, fosfolipidelor și fitosterolilor, prin reglarea metabolismelor glicerofosfo-lipidelor și sfingolipidelor implicate în crearea de bariere de permeabilitate și atenuării stresului oxidativ intestinal  în controlarea absorbției intestinale a lipidelor. Munstedt et al. au comparat un amestec BP-miere cu miere (placebo) care a atenuat simptomele menopauzale la 49 de pacienți cu cancer mamar. Aprox. 70,9% dintre pacienți au comunicat îmbunătățiri ale simptomelor față de placebo prin evaluare cu Menopause Rating Scale (MRS).

Lăptișor de matcă (RJ)

Compoziția RJ diferă în funcție de condițiile regionale și sezoniere. Conține zaharuri, proteine, acizi grași, aminoacizi, vitamine și săruri minerale. Componentele active ale RJ includ diferite proteine și peptide, acidul 10-hidroxi-2-decenoic (10-HDA) și compuși neidentificați cu activitate estrogenică. 90% dintre proteinele din RJ aparțin clasei apalbuminelor MRJP. RJ este esențial pentru diferențierea sexuală și longevitatea albinei regină. Este o secreție cremoasă, albicioasă, puternic acidă a glandelor hipofaringeale și mandibulare ale albinelor  Apis mellifera doici. RJ îmbunătățește sănătatea inimii prin menținerea unui nivel echilibrat al colesterolului și lipidelor din corp și prin efecte legate de sistemul imun, metabolism, funcția vasculară, sănătatea pielii, ș.a.m.d.

Au fost studiate printr-un test randomizat, controlat, dublu-orb, efectele ingestiei pe termen lung de RJ zilnic timp de 6 luni asupra subiecților umani sănătoși. După 3000mg/zi de RJ subiecții și-au îmbunătățit eritropoieza, toleranța la glucoză și sănătatea mentală. RJ a indus o accelerare a conversiei de la DHEA-S la T prin activarea 3β-HSD2 și/sau 17β-HSD3 prin potențialul enzimelor sale antioxidante. Chiu et al. într-un studiu randomizat, controlat placebo, au examinat efectul hipolipidemiic benefic al RJ prin evaluarea măsurătorilor antropometrice, profilului lipidelor, și concentrațiile hormonilor la participanți ușor hipercolesterolemici. După consumul zilnic a 9 capsule (350mg/capsulă) de RJ sau placebo timp de 3 luni, nu au fost observate modificări semnificative ale parametrilor antropometrici, profilelor lipidice sau concentrațiilor de colesterol, și nici ale markerilor hepatici și renali. Consumul de RJ a micșorat semnificativ concentrațiile de coolesterol și a ameliorat concentrațiile hormonilor de sex.

Proprietatea hipocolesterolemică a RJ ar putea fi datorată prezenței MRJP1 și MRJP2. MRJP1 poate interacționa cu acizii biliari, mărind excreția lor fecală și stimulând catabolismul hepatic al colesterolului. Suplementarea cu RJ poate micșora riscul de boli cardiovasculare, fapt observat de Guo et al. prin administrare de 6g/zi RJ timp de 4 săptămâni la indivizi sănătoși, când s-a observat și o micșorare semnificativă a concentrațiilor de TC și LDL în comparație cu martorii. Nu au fost observate diferențe ale HDL sau ale trigliceridelor din ser. Proteina din RJ poate mări preluarea de mici VLDL de către receptorii activi ai lipoproteinelor hepatice sau supresa sinteza sterolilor hepatici. După Mkahboobi et al. suplementarea cu RJ nu îmbunătățește markerii glicemiei precum glucoza din plasmă a jeun (FPG) și hemoglobina A1C (HbA1C).

Propolis

Propolisul prezintă diferite activități biologice prin diferite preparate, extracte și componente izolate, însă este dificil de standardizat datorită compoziției sale extrem de complexe.

Steinberg et mal. au evaluat pe 10 voluntari efectul antibacterian pe termen scurt al soluției de propolis și miere asupra bacteriilor totale din salivă și asupra Streptococcus mutans (care contribuie la degradarea dinților) la o oră după aplicare. Efectul antibacterian al mierii și propolisului testate a fost atribuit osmolarității, care previne  dezvoltarea bacteriilor atenuînd patogeneza cariilor dentare. Propolisul a fost la fel de eficient ca clorhexidina în micșorarea plăcii, în gingivită și în prevenirea cariilor dentare într-un test randomizat, controlat, efectuat de Bapat et al. Asupra a 120 participanți împărțiți la întâmplare în 4 grupuri a fost testată folosirea unei ape de gură de 2 ori pe zi timp de 3 luni pe bază de extract etanolic fierbinte din propolis, extract rece din propolis, clorhexidină și apă distilată, observând scăderea concentrației de S. mutans în mostrele colectate după utilizarea apei de gură precum și o scădere a numărului de L. acidophilus și S. mutans față de valorile inițiale.

      

Mujica et al. au evaluat efectul antioxidant al propolisului asupra oamenilor din Chile după administrare orală (de două ori pe zi, câte 15 picături, timp de 90 de zile) a unei soluții comerciale de propolis asupra statusului oxidativ și a profilului lipidic. Suplementarea cu propolis a scăzut cantitățile de produse ale peroxidării lipidelor (67% TBARS), a mărit concentrația de glutationă redusă (175% GSH) față de valorile inițiale, și a mărit concentrația de HDL, micșorând eventuale riscuri cardiovasculare.

Zulhendri et al. au analizat beneficiile propolisului în sindromul metabolic cronic. Mecanismele biochimice și moleculare de acțiune ale propolisului includ inhibiția expresiei și interacțiunii produselor de glicație avansată (AGE) cu receptorii lor (RAGE), inhibiția cascadelor de semnalare proinflamatoare și promovarea sistemelor antioxidante celulare. CAPE din propolis a demonstrat un domeniu larg de activități farmacologice în protecția sistemului nervos central.

Propolis tincture in wooden spoon on white background. Natural antibiotic

Riscuri legate de consumul produselor apicole

Paracelsus a susținut că orice substanță poate avea efecte nocive asociate unor proprietăți toxice dacă ajunge într-un sistem biologic susceptibil în concentrații suficient de mari. Dozarea corectă a unui compus depinde de numeroși factori precum vârsta, starea de sănătate, ș.a. În cazul produselor naturale standardizarea este imposibilă iar efectele clinice ale diferitelor suplementări nu pot fi comparate.

Contaminanți din mediu

Oamenii trebuie să acorde atenție riscurilor asociate cu poluarea mediului și a produselor alimentare, determinând creșterea cererii de produse mai sigure. Aprox. 1/3 din rezervele de hrană ar dispărea fără activitatea albinelor și a altor polenizatori. Datorită unor tehnici din agricultura modernă mediul a devenit din ce în ca mai puțin ospitalier cu cele mai multe insecte care efectuează polenizări. Directiva 2009/128/EC a stabilit un cadru al acțiunilor comunitare în folosirea pesticidelor, cu o listare detaliată în EC 396/2005, menționând limita de 10µg/kg.

În UE reglementarea 470/2009 interzice administrarea de antibiotice în scop terapeutic chiar dacă se pot produce contaminări accidentale. Însă, de ex. în America de Sud, de unde provine o mare parte din mierea importată, antibioticele sunt legale. Devine importantă analizarea reziduurilor, iar în cazul antibioticelor a fost stabilită limita maximă de 5,0µg/kg pentru tetracicline, streptomicină, sulfonamide și tylozină. Limitele pentru Amitraz și metaboliții săi este de 200µg/kg, iar pentru Coumaphos de 100µg/kg; aceste produse se folosesc în medicina veterinară (EU 37/2010), în protecția albinelor împotriva Varroa și în protecția plantelor. Limita maximă în reziduuri de 10µg/kg se aplică conform EC 396/2005. Nu există limitări pentru produse naturale precum acid oxalic, mentol, eucaliptol, thymol, etc.

Tosi et al. au urmărit timp de 3 ani BP din Italia găsind contaminări răspândite și prelungite cu insecticide și fungicide, deci considerând că numeroase activități antropogenice reprezintă surse de contaminare. În plus polenul colectat de albine ajută la monitorizarea mediului și detectarea utilizării ilegale de pesticide. Din 1 ianuarie 2000 nu mai este posibilă comercializarea de medicamente de uz veterinar pentru care nu se cunoaște efectul asupra produselor finite. În ceea ce privește contaminarea cu metale grele (Zn, Fe, Co, Mn și Cr) a fost stabilită limita de 0,1mg/kg pentru Pb.

Contaminare microbiană și micotoxine

Prezența de microorganisme în miere afectează calitățile senzoriale și siguranța produsului. În miere se pot găsi bacterii, drojdii și mucegaiuri, provenite de la albine, din nectar sau alte surse externe. Cele mai multe microorganisme nu se pot dezvolta și reproduce în miere. Unele produse precum mierea brută, mierea din faguri, mierile sălbatice, ș.a. au câștigat popularitate în ultimul timp. Unii consumatori asociază mierea brută (nefiltrată, nepasteurizată) sau mierea albinelor sălbatice cu anumite beneficii pentru sănătate.

Medina et al. au testat capacitatea toxigenică a BP în producerea de ochratoxină A de către tulpini de Aspergillus ochraceus. Acumularea de ochratoxină A a fost cu mult mai mare în culturi lichide suplementate cu 5% BP decât în cele fără BP. BP constituie deci un factor de risc pentru hrana consumatorilor. Dintr-un total de 90 de mostre de BP destinat consumului, Gonzalez et al. au găsit contaminări cu specii potențial producătoare de micotoxine, inclusiv Penicillium verrucosum, Aspergillus niger, Aspergillus carbonarius, A. ochraceus, A. flavus, A. parasiticus și specii de Alternaria.

Etaminys – Melidava – Antialergic natural

Reacții alergice

Mierea brută poate conține alergeni; în cursul procesării mierea este filtrată astfel încât microparticulele și grăuncioare de polen care se găsesc în suspensie sunt îndepărtate. Spre deosebire de mierea procesată, mierea brută conține cantități mici de grăuncioare de polen. Au fost comunicate cazuri de alergii după ingestii de miere brută, cu simptome de la mâncărimi ale mucoasei orale și până la anafilaxie, depinzând de tipul de polen. Personele alergice la polen sau susceptibile la alergii trebuie să conștientize riscurile consumului de miere brută. Consumul de BP poate mări șansele de a suferi hematoame sau hemoragii la persoanele care folosesc warfarină. Alte simptome pot include prurit, edeme, scurtarea respirației sau chiar reacții generalizate cu probleme gastrointestinale, eritem, astm, febra fânului, grețuri, crampe abdominale, diaree și vomismente.

Substanțe contaminante provenite din procesare și depozitare

Hidroximetilfurfuralul (HMF) este o aldehidă aromatică formată prin degradarea zaharurilor în medii acide. Această moleculă este absentă în mierea proaspătă, dar se produce la depozitare și constituie un indicator al prospețimii. Legislația europeană a stabilit limita maximă de HMF în miere la 40mg/kg pentru mierea produsă în Europa și la 80mg/kg pentru mierea produsă în țări cu climă tropicală. Dintre componentele minore, se mai poate găsi polen și ceară. Alți contaminanți pot proveni din procesarea industrială, din tratamentele apicultorilor sau chiar din mediu: aceste substanțe sunt un obiect al atenției organismelor de control.

Adulterarea mierii

Adulterarea hranei poate compromite nu numai calitatea produselor alimentare ci și sănătatea consumatorilor. Recent, Fakhlaei et al. au trecut în revistă diferite tipuri de adulterări, inclusiv cele cu zahăr, metodele de detectare și impactul adulterării asupra sănătății umane. Se pot folosi zaharurile pentru adulterări directe și indirecte. În adulterarea directă se adaugă o anumită cantitate de sirop la mierea colectată pentru a-i mări gustul dulce, iar în adulterarea indirectă albinele sunt suprahrănite cu sirop de zahăr cu scopul de a mări randamentul stupilor.

În adulterările mierii, glucoza mărește absorbția fructozei promovând acțiunile sale hepatice; ficatul este organul cel mai afectat de aceste adulterări, urmat de rinichi, inimă și creier. Adulterarea mărește zahărul din sângele consumatorilor, cauzând diabet, creșterea greutății abdomenului, obezitate, mărește concentrația de lipide din sânge și poate cauza creșterea presiunii sanguine.

Miere otrăvitoare

Nectarul unor plante nu este nociv pentru albine dar dăunează sănătății oamenilor. Astfel Azalea pontica, mierile de lemn câinesc, de cenușer, din care mici cantități pot imprima un gust neplăcut întregii colectări. În Spania mierile din Coriaria myrtifolia L., și din Rhododendron ferrugineum L. care abundă în Pirinei, mierea din laur cireș, aconit, belladonă, cucută, datura, Hyoscyamus sau degetariță, plante care sunt totuși vizitate rar de albine. Simptomele depind de tipul și cantitatea de toxine; rhododendronii produc grayanotoxine care cauzează amețeli, slăbiciune, transpirație și salivație excesive, paralizia membrelor, greață , aproape imediat după consumare. (EFSA: Panel on Contaminants in the Food Chain / CONTAM 2011).

Mierea și botulismul infantil

Deși concentrația mare de zaharuri face consumul de miere relativ sigur  d.p.v. microbiologic, unele bacerii reușesc să supraviețuiască în matricea sa. Mierea brută conține genurile Bacillus și Clostridium, ambele capabile să producă spori. Acești spori pot germina în colonul copiilor mai mici de un an datorită florei intestinale imature la această vârstă. Rexultatul este producerea unei tooxine care cauzează botulism infantil, o boală a nou-născuților care poate fi fatală dacă nu este recunoscută și tratată. Fenomenul nu apare la copii mai mari și la adulți, întrucât flora intestinală complet dezvoltată blochează ciclul de viață al sporilor. Din acest motiv nici un tip de miere, nici cea pasteurizată, nu este recomandată copiilor mai mici de 12 luni. …