Melidava

MIEREA IN MEDICINA

Honey in medicine

Stefan Bogdanov

Book of Honey Cap. 9, în Bee Product Science www.bee-hexagon.net aprilie 2016

Scurt istoric al mierii în medicină

Vindecarea rănilor a fost probabil prima utilizare a mierii în sănătatea oamenilor. Conform papirusului Ebers (1550 i.e.n.) mierea era inclusă în 147 de prescripții de utilizări externe: ”Amestecați miere cu ocru roșu, pulbere de alabastru pentru a vindeca spoturile de chelie” sau includeți miere după intervenții chirurgicale, ca supozitoare și pentru a micșora inflamația.

Conform papirusului Smith (1550 i.e.n.) mierea era folosită în vindecarea rănilor. În primul compendiu de medicină chineză Shen Nang, compilat cu mult i.e.n., este menționată în formă scrisă pentru prima dată în jurul aniilor 200 i.e.n, se găsesc numeroase rețete și indicații medicale care conțin miere.

În medicina Ayurvedică dn India antică medicina folosește mierea cu numeroase scopuri. Conform clasicei Ashtanga Hrdaa, scrisă prin 500 e.n. mierea poate fi folosită împotriva a numeroase boli, ca de ex. în vindecarea și curățirea rănilor și împotriva diferitelor infecții interne și externe.

Grecii antici considerau mierea drept medicament și credeau că dacă este consumată cu regularitate poate prelungi viața. Gânditori precum Homer, Pitagora. Ovidiu, Democrit, Hippocrate și Aristotel menționau că oamenii trebuie să consume miere pentru a-și păstra sănătatea și vigoarea. În sec. I, Dioscoride folosea mierea pentru tratarea rănilor.

În famacopeia Romei Antice mierea era considerată cea mai utilă substanță. Pliniu a scris că este utilă în afecțiunile gurii, în pneumonii, pleurezii și mușcături de șarpe.

Înțeleptul Solomon lăuda virtuțile mierii în Vechiul Testament. Koranul spune ”Domnul a învățat albinele să-și construiască celulele în coline, pe copaci și în locuințele oamenilor. … ele secretă o băutură cu diferite culori, care este folositoare în vindecarea oamenilor (Quran 16: 68-69)”. Anticele civilizații Maya foloseau mierea albinelor fără ac în tratamentul cataractei.

În zilele noastre cunoștințele privind virtuțile curative ale mierii  ale altor produse apicole sunt denumite Apiterapie și sunt compilate în numeroase cărți.

Miere polen si propolis

Mierea în medicina tradițională

Mierea în  medicina tradițională chineză

Mierea a fost menționată ca medicament de către Shen Nang, în 2000 i..e.n. În cartea ”52 de rețete…” a inclus o prescripție care includea miere. Conform medicinei chinezești mierea are un caracter echilibrat (nici Yin și nici Yang) și acționează conform principiilor elementului Pământ, pătrunzând în canalele plămânilor, splinei și intestinului gros. Există numeroase prescripții și indicații medicale care conțin miere.

Christopher Gussa, un practicant al TCM a scris; ”Mierea este cunoscută ca Feng Mi și are capacitatea de a hrăni energia yin și de a întări splina. În afară de valoarea sa nutrițională, mierea este și favorita chinezilor ca aliment neutru cu proprietăți medicinale”. În ”Compendium of Materia Medica” o lucrare clasică a farmacistului Li Shizhen din vremea dinastiei Ming (1368-1644) ”Mierea poate ajuta în pierderea patogenică a auzului, eliminarea toxinelor, îndepărtarea durerii și combaterea deshidratării”. Li Shinzen  a arătat că consumul regulat de miere îmbunătățește vederea și face obraji trandafirii. A scris de asemenea că mâncând miere în fiecare dimineață se previne constipația și este o bună alegere pentru cei care suferă de tuse cronică.

TCM arată că datorită afinității mierii pentru stomac și splină amplifică efectul supertonicelor precum He Shou Wu”.

Conform Fundamentals of Chinese Medicine, mierea are următoarele proprietăți

• ”echilibrată, dulce, non-toxică. Pătrunde în canalele meridiane din plămâni, splină și intestinul gros. Suplementele centrează și umidifică plămânii. Elimină durerea și toxinele, tratează tusea determinată de uscăciunea plămânilor, constipația datorită uscării intestinelor; durerile de stomac; sursele profunde de congestie nazală, durerile din gură, arsurile și opărerile”

Sun Wan rezumă; ”Mierea a fost utilizată în medicina tradițională chineză de peste 2000 de ani. În TCM mierea este o combinație folosită cu venin de albine, propolis, lăptișor de matcă, polen și alte medicamente din plante în tratamentele medicale. În plus, utilizările mierii sunt benefice în; 1) bolile infecțioase; infecțiile bacteriene: A. infecții cauzate de bacterii Gram pozitive, de ex. streptococi, în faringite, infecții cu enterococi, cu pneumococi, cu 7: B. Infecții cauzate de bacterii Gram negative, ca de ex. infecțiile cu meningococi, cu Salmonella, în febră tifoidă, gastroenterite cauzare de Salmonella, de Shigella. II) Boli gastrointestinale; A. Gastrite; B. Ulcer peptic; C. Boală celiacă; D. Colită asociată antibioticelor; E. Boli inflamatoare ale intestinelor. III). Boli alergice și imunologice; A. Rinită alergică; B. Artrită reumatoidă: C. Lupus eritematos sistemic (SLE); D. Spondilită anchilozantă; E. Scleroză multiplă; IV. Răni traumatice.

Mierea în medicina Ayurvedică

Mierea are o lungă tradiție în medicina Ayurvedică tradițională. D. Ramanathan, director al Sitaram Ayurveda Pharmacy Ltd. declară privind rolul mierii în tratamentele Ayurveda; ”Mierea, cunoscută ca madhu în scrierile Ayurvedice este unul dintre cele mai importante medicamente în Ayurveda, fiind folosită în aplicații atât externe cât și interne. Este folosită în tratamentul bolilor de ochi, tusei, setei, flegmei, sughițului, sângelui în vomă, leprei, diabetului, obezității, infestării cu viermi, vomismentelor, astmului, diareei și în vindecarea rănilor. Este folosită și drept conservant natural și îndulcitor în numeroase preparate ayurvedice. Este folosită și drept vehicul împreună cu alte medicamente pentru a le îmbunătăți eficiența sau pentru a atenua efectele secundare ale medicamentelor cu care este amestecată. Atenuează efectele Kapha dosha mărite (categorie ayurveda pentru constituția organismului – cei cu kapha dosha sunt în proporții mai mari cu constipație scăzută și masă corporală micșorată. Mierea poaspătă ajută la creșterea masei corporale, în timp ce mierea veche produce constipație și scade masa corporală. Întotdeauna trebuie preferată mierea rece.

Conform Ayurveda există opt tipuri diferite de miere;

1. Makshikam; folosită în tratamentul bolilor de ochi, hepatitei, hemoroizilor, astmului, tusei și tuberculozei
2. Bhraamaram; folosită atunci când voma conține sânge
3. Kshoudram; folosită în tratamentul diabetului
4. Pauthikam; folosită în tratamentul diabetului și infecțiilor urinare
5. Chathram; folosită în tratamentul infestărilor cu viermi , când voma conține sânge și al diabetului
6. Aadhyam; eficientă în bolile de ochi, tuse și anemie
7. Ouddaakam; mărește simțul gustului și swarasdhi; folosită în tratamentul leprei și în cazurile de otrăvire
8. Daalam; îmbunătățește digestia și ajută în tratamentul tusei, vomismentelor și diabetului.

Noi prescriem o marcă specială denumită Samskrha Madhu (ceea ce înseamnă miere purificată) fabricată de cei mai mulți ayurvedici autentici. Unitățile de fabricație sunt conforme scripturilor ayurvedice. În Ayurveda  speciile de albine preferate sunt cele italiene (care se țin în cutii) sau speciile indiene (care se găsesc în stare sălbatică). Orice medic ayurveda va prefera mierea indiană sălbatică.

Mierea în medicina populară și tradițională

Apiterapia s-a dezvoltat în ultimii ani, oferind tratamente pe bază de miere și alte produse apicole împotriva multor boli.

Mierea uniflorală în apiterapia practică

Mierile uniflorale sunt folosite în medicina populară pentru diferite scopuri. Activitatea antioxidantă și antibacteriană a mierii depinde mult de originea botanică. Efectele de stimulare a sănătății ale diferitelor mierii uniflorale au fost descrise în diferite lucrări de apiterapie practică.

Mierea și îngrijirea rănilor

Managementul rănilor după ostomie

Istoric

Până la începutul sec. al 20-lea dressingurile cu miere au fost o practică curentă în îngrijirea rănilor. Odată cu apariția antibioticelor din anii 1930-1940 mierea a căpătat doar un interes istoric. Folosirea greșită a antibioticelor, emergența bacteriilor rezistente și creșterea interesului pentru mierea terapeutică au furnizat oportunitatea reintroducerii mierii în îngrijirea rănilor ca agent antibacterian cu spectru larg, non-toxic pentru țesuturile umane.

Clinicienii au nevoie să fie asigurați că orice agent legat de sănătate este sigur și își îndeplinește obiectivul terapeutic stabilit. Mierea folosită pentru îngrijirea rănilor, deși un produs natural, trebuie să fie de grad medical standard și să nu fie cea destinată comercializării în supermarket. Mierea de grad medical trebuie filtrată, iradiată gamma și produsă conform unor standarde de igienă bine controlate.

Miere caracteristici generale

Beneficiile terapeutice ale mierii în îngrijirea rănilor

Proprietățile terapeutice ale mierii sunt variabile și depind de tipul de miere folosit. Mierea manuka din Leptospermum scoparium prezintă unele proprietăți speciale pentru vindecarea rănilor.

Mierea manuka de grad medical este obținută numai pentru utilizări medicale și controlată printr-un set riguros de sisteme și standarde. Mierea de Leptospermum comecializată în SUA (Medihoney^TM) este un amestec de miere din L. scoparium și L. polygalifolium.

Pregătirea patului rănii

Pregătirea patului rănii poate fi considerată drept managementul rănii în vederea accelerării vindecării. Procesul fiziologic al vindecării rănilor acute este o serie de evenimente atent controlate care asigură că vindecarea se produce rapid în timp. Totuși, în rănile cronice acestă succesiune ordonată este întreruptă, iar procesul de refacere este întârziat. Pentru ca procesul de pregătire al patului rănii să aibă succes trebuie recunoscute și rezolvate impedimentele din vindecare, inclusiv managementul potrivit al exudatului și țesutului devitalizat. Aplicarea corectă a dressingurilor cu miere oferă o cale de progres în managementul barierelor potențiale puse vindecării.

Exudatul

Un studiu clinic efectuat de Al-Walli și Saloom a compaarat mierea cu antisepticele de uz topic pe 50 de pacienți cu infecții postoperatorii ale rănilor abdominale. Un studiu non-randomizat efectuat de Ahmed et al. asupra a 60 de pacienți cu răni cronice chirurgicale sau produse prin traume și un studiu pilot efectuat de Betts și Molan a comunicat că mierea ajută la micșorarea cantității de exudat din rană, drept consecință a proprietăților sale antiinflamatoare. Inflamația, mărirea permeabilității vasculare, creșterea deplasării fluidelor prin țesuturile moi măresc suprafața exudatului. A fost găsită histologic o scădere a celulelor inflamatoare în modelele cu animale după aplicarea de miere în întreaga profunzime a arsurilor. Date similare au fost comunicate în studiile pe animale comparând ampicilina și nitrofurazona în tratamentul infecțiilor rănilor profunde. Activitatea antiinflamatoare a mierii a fost de asemenea documentată în studiile clinice ale arsurilor umane și în studii in vitro. Consecințele potențiale ale managementului cu succes a inflamației includ micșorarea durerii, a edemului și exudatului; în plus se minimizează cicatrizarea hipertrofică prin evitarea fibrozei. Micșorarea inflamației micșorează și producerea de exudat și frecvența schimbării dressingului, păstrând resurse în termenii cantității de dressinguri folosite, timpii personalului implicat și deranjul pacientului.

Țesut devitalizat

S-a stabilit că dressingurile care creează tipul de mediu umed al rănii, iar mierea facilitează procesul de debridare autolitică. Fluxul osmotic creat de miere trage limfa din țesuturile mai adânci cu care scaldă patul rănii. Fluidul din limfă conține proteaze care contribuie la activitatea de debridare a mierii. În plus, spălarea continuă a patului rănii ajută la eliminarea corpilor străini (murdărie și granule de nisip) contaminanți. Molan a sugerat că explicația activității de debridare a mierii implică conversia plasminogenului inactiv la plasmină, o enzimă care scindează fibrina ce leagă pielea umedă și escarele de patul rănii. Stephen-Haynes care a prezentat rezultatele a trei studii de caz în care pacienții au beneficiat de managementul mirosului neplăcut al rănii atestă impactul clinic al mierii în debridare. Mirosul neplăcut apare la mai multe răni în legătură cu țesutul necrotic; este o problemă în managementul leziunilor însoțite de ulcerații. Substanțe cu miros urât precum compușii cu sulf și amoniu sunt produse atunci când bacteriile metabolizează proteine. Întrucât mierea furnizează bacteriiilor o sursă alternativă de energie (glucoză) acești compuși nu mai sunt produși și se evită mirosul urât.

Macerația

Pielea macerată din jurul rănii poate constitui o problemă și este adeseori legată de dressingul folosit. Acțiunea osmotică a mierii micșorează riscul de macerare – mierea trage umiditate, nu o cedează. Astfel pielea din jurul rănii este protejată împotriva suprahidratării.

Biosarcină

În studiile clinice mierea a rezolvat infectările rănii în situații în care antibioticele/antisepticele convenționale au eșuat. In vitro, mierea a fost eficientă chiar în cazul organismelor plurirezistente, inclusiv MRSA, enterococilor rezistenți la vancomicină (VRE) și al altor organisme Gram negative, inclusiv Pseudomonas aeruginosa. Alte studii in vitro implicând diferite microorganisme au demonstrat eficiența mierii împotriva bacteriilor rezistente la antibiotice. Legarea apei poate fi adăugată la aceste proprietăți antibacteriene;

• Conținutul ridicat de zahăr/activitatea redusă a apei determină acțiune osmotică
• pH-ul acid (3,2-44,5) inhibă dezvoltarea bacteriană
• Enzima glucozoxidază ajută la producerea peroxidului de hidrogen
• Factori proveniți din plante (prezenți în unele mieri și neidentificați specific)

Acțiunea antibacteriană se produce cel mai probabil sub suprafața rănii. Deși mierea aplicată topic distruge bacteriile de la suprafață (acțiune bactericidă în mai mare măsură decât bacteriostatică) a fost arătat in vitro că elimină și infecțiile profunde și furunculele care nu au spart pielea, sugerând că activitatea antibacteriană a mierii poate difuza prin piele către țesuturi situate mai adânc.Cooper et al. au efectuat testarea sensibilității la 17 tulpini de P. aeruginosa izolate din arsuri infectate folosind două mieri cu tipuri diferite de activitate antibacteriană; Wahdan a comparat activitatea antibacteriană a unei soluții de zahăr asupra a 21 tipuri de bacterii și două tipuri de fungi.

Unele preparate comerciale din miere folosite în vindecarea rănilor

Biofilme

Recent atenția s-a îndreptat către rolul potențial al biofilmelor în infectarea rănilor. Un biofilm poate fi descris drept o comunitate bacteriană care trăiește într-o matrice extracelulară auto-produsă (EPS). EPS protejează comunitatea bacteriană împotriva atacului antimicrobian și fagocitic. Dovezi in vitro au indicat că mierea este un agent eficient în prevenirea formării biofilmelor. Într-un studiu in vitro s-a arătat că biofilmele de Pseudomonas crescute în laborator au fost distruse după aplicarea de miere manuka. Aceste date sunt încurajatoare, considerând emergența bacteriilor rezistente la produse farmaceutice.

Nu au fost prezentate dovezi că se produce rezistență a bacteriilor la miere și este puțin probabil că bacteriile vor selecționa în funcție de rezistența la miere, întrucât ele necesită zahăr ca sursă de hrană.

Contaminare încrucișată

Utilizarea dressingurilor cu miere poate preveni contaminarea încrucișată, importantă în îngrijirea sănătății. Se consideră că natura vâscoasă a mierii furnizează o barieră fizică ce ajută prevenirea contaminării încrucișate.

Dressing rănile cu miere

Toate dressingurile trebuie folosite conform instrucțiunilor fabricantului. Astfel se asigură realizarea întregilor beneficii pe care le poate asigura produsul.

Datorită faptului că poate asigura fluide și vâscoase mierea poate fi dificil de aplicat. Aceasta este în mod special adevărat când sunt prezente exudate în profunzime, care diluează mierea. Experiența a arătat că utilizarea unui vehicul potrivit pentru miere, inclusiv a unui dressing secundar poate rezolva problema.

• Miere lichidă sau gel pusă în libertate dintr-un tub: Se aplică direct în rană sau într-un dressing potrivit înainte de aplicare
• Dressing cu miere folosind alginat ca absorbant: Se poate aplica pentru cele mai multe răni acute/cronice, inclusiv răni infectate sau moi
• Miere pe o folie de tip hidrocoloid:Trebuie selectată în funcție de cantitatea de exudat din rană.

Alergii

Înainte de aplicarea mierii pe o rană trebuie întrebat pacientul dacă este alergic la miere sau la produse apicole, inclusiv la înțepături de albină. Dacă răspunsul este afirmativ, nu este de dorit să se folosească un dressing care conține miere.

Discomfort

Ocazional, unii pacienți comunică senzații de înțepare la aplicarea de miere. Acest discomfort dispare de obicei în scurt timp sau după câteva aplicații. Analgezia este necesară numai în acele circumstanțe rare când durerea persistă. Molan a notat că răspunsul pacientului la mierea aplicată pe răni deschise a fost sub formă de calmare, eliminarea durerii, non-iritant și fără reacții adverse.

Concluzie

Revenirea interesului pentru miere ca dressing modern pentru răni oferă oportunități atât pacienților cât și clinicienilor. Recentele progrese în domeniul dressingurilor cu miere indică încrederea comercială în viitorul mierii terapeutice. Mierea a revenit drept agent de valoare în îngrijirea rănilor. Avantajele sale – furnizarea unui mediu umed, debridarea, dezodorizarea, capacitățile antibacteriene și antiinflamatoare – sunt factori care facilitează vindecarea.

Bees in a beehive on honeycomb

Mierea pentru vindecarea rănii la domiciliu

Mierea poate fi folosită și la domiciliu. Deși mierea sterilizată este folosită numai în spitale, acasă se poate folosi miere brută fără nici un risc, întrucât nu au fost comunicate efecte adverse.

Nu este necesară dezinfectarea rănii pentru că o va face mierea

1. Se aplică cât mai multă miere pe un tifon sau pe o pânză din bumbac curată, întrucât este necesară acoperirea în întregime a rănii. Tifonul și pânza nu trebuie să fie sterile
2. Abscesele, cavitățile sau rănile adânci necesită mai multă miere pentru a pătrunde în adâncime în țesutul rănii. Patul rănii trebuie să fie plin cu miere înainte de a aplica fâșia de dressing cu miere
3. Bandajul se schimbă zilnic. Pentru a-l schimba, rana nu trebuie curățată de miere, care se ”dizolvă” în rană sau se lipește de bandaj
4. La schimbarea bandajului se îndepărtează cu o pensetă cornificarea de la marginea rănii. Îndepărtarea cornificării se poate face sub jet de apă sau cu o perie moale de dinți. Debriurile de celule care nu au fost îndepărtate nu vor influența procesul de vindecare
5. După curățire, rana trebuie căptușită cu cantitatea necesară de tifon pentru drenarea lichidelor
6. Dacă rana este infectată cu drojdii sau se vindecă prost se poate folosi un amestec 1:1 de miere cu betadină.

Mierea împotriva infecțiilor pielii

Mierea inhibă un mare număr de microbi relevanți în infecțiile pielii, precum Staphylococcuus aureus, Pseudomonas aur., E, coli, Candida albicans și un număr de dermatofite, având deci potențialul de utilizare împotriva bolilor microbiene ale pielii.

Mierea în bolile de ochi

Încă din antichitate mierea a fost folosită pentru tratamentul afecțiunilor oculare. Aristotel a scris în Historia Animalium că ”mierea este bună ca salvie pentru durerile de ochi”. A fost folosită în medicina tradițională indiană și în Mali. La Rangarya Medical College of India a fost folosită pentru a trata ulcerațiile corneei, în tratamentul plefaritei (inflamația pleoapelor), conjunctivitei catarale și keratitei. A fost descrisă folosirea mierii în Rusia; miere nediluată sau soluții 20-50% în apă fiind aplicată pe ochi sub pleoapa inferioară împotriva arsurilor chimice sau termice ale ochiului, în conjunctivită și infecții ale corneei. Efectul de vindecare al mierii este explicat prin acțiunile sale antiinflamatoare, antibacteriene și antifungice.

În Egipt, au fost comunicate tratamente cu succes cu miere ale keratitei, conjunctivitei și blefaritei.

A fost comunicat un test dublu-orb de succes asupra eficienței tratamentului cu miere al keratoconjunctivitei vernale. Efectul pozitiv în keratită constă în micșorarea factorilor angiogenici (VEGF și TGF-β), al citokinelor inflamatoare (IL-12) și chemokinelor (receptorul 5 al CC chemokinelor – CCR-5).

O altă explicație a efectului vindecător al mierii în bolile de ochi este un efect iritant, care declanșează procesele de vindecare din ochi. Mierea albinelor fără ac a fost folosită tradițional de Mayași împotriva cataractei.

Sănătate orală

Se dezbate încă dacă mierea este nocivă pentru dinți. Unele comunicări arată un efect cariogenic al mierii, în timp ce altele concluzionează că mierea este mai puțin cariogenică decât sucroza. Datorită activității sale antibacteriene, ingestia de miere inhibă dezvoltarea bacteriilor care produc carii și ar putea avea efect cariprotector. S-a arătat in vitro și in vivo (test pe voluntari) efectul anti-placă al mierii. A fost arătat de asemenea că mierea manuuka, cu puternic efect antimicrobian,  are efecte pozitive împotriva formării plăcii dentare și a gingivitei, putând fi folosită în locul zahărului rafinat la fabricarea de dulciuri.

Conform studiilor de microscopie electronică ingestia de miere nu produce eroziunea emailului dentar, după cum s-a observat după consumul de suc de fructe (pH 3,5). La 10 minute după consumarea de suc de fructe s-a observat eroziunea emailui dentar, în timp ce la 30 de minute după ingestia de miere eroziunea a fost foarte slabă. Acest efect poate fi explicat numai parțial prin Ca, F și P din miere, fiind implicate și componentele coloidale ale mierii.

Inflamații ale gurii

Stomatita este o inflamație a mucoasei bucale. Stomatita aftoasă, precum și alte leziuni orale, precum herpes labialis recurent, herpesul intraoral recurent, lichen planus atrofic/eroziv oral, cadidiaza orală și psoriazisul oral pot fi tratate cu succes cu miere. Mierea accelerează semnificativ vindecarea leziunilor orale inflamatoare și ulcerative. Micșorează semnificativ senzația de durere  și durata unor leziuni, mărind numărul de zile lipsite de dureri.

Pentru a trata situațiile menționate ungeți ulcerele, furunculele sau aftele cu miere, sau luați în gură o lingură cu miere și rotiți-o în gură pentru a atinge cât mai multe locuri dureroase (mierea pătrunde rapid în țesuturi și se pare că prin diluare crește capacitatea sa curativă).

Placă și gingivită

Un studiu a investigat dacă mierea manuka cu activitate antibacteriană de categoria UMF 15 poate fi folosită pentru a micșora placa dentară și nivelurile cronice ale gingivitei. Pentru acest test a fost fabricată o miere ”mestecabilă”, iar 30 de voluntari au fost aleși la întâmplare pentru a mesteca fie produsul pe bază de miere manuka, fie gumă de mestecat fără zahăr, timp de 10 minute, de trei ori pe zi, după fiecare masă. Au fost înregistrate scorurile plăcii și sângerării gingiilor  înainte și după o perioadă de test de 21 de zile. Analiza rezultatelor a indicat că s-au produs micșorări semnificativve statistic ale scorurilor medii pentru placă (de la 0,99 la 0,65) și proporția de zone cu sângerări ( de la 48% la 17%) în grupul cu miere manuka, fără modificări semnificative în grupul martor.

Împotriva halitozei

Mierile manuka și de salcâm au fost folosite cu succes împotriva halitozei.

Rezumând datele, se pare că mierea nu este, probabil, la fel de cariogenică precum alte zaharuri, iar în anumite cazuri poate chiar proteja împotriva cariilor, în special dacă se ingerează miere cu activitate antibacteriană ridicată. Totuși, din motive de siguranță, după consumarea de miere este bine să se spele dinții.

Alte aplicații externe bazate pe acțiunea antimicrobiană a mierii

În afară de aplicarea pe răni sau arsuri, mierea are și alte aplicații externe.

Împotriva infecției cateterelor în CKD

Mierea poate fi folosită împotriva Bolilor Infecțioase ale Rinichilor (CKD) prin aplicare la cateterul de dializă. Au fost comunicate trei studii clinice în care mierea a prevenit cu succes infecțiile bacteriene, iar mierea medihoney aplicată topic poate fi folosită cu succes împotriva infecțiilor cateterului.

Împotriva acțiunii virusurilor asupra buzelor sau a organelor genitale

Se aplică miere pe tifon în zonele critice și se schimbă zilnic.

Împotriva furunculelor

Se amestecă 1:1 miere cu făină, se adaugă puțină apă și se aplică pe zona afectată. Se acoperă cu tifon și se lasă peste noapte.

Împotriva crampelor musculare

Se acoperă cu miere zona afectată; totul se acoperă cu tifon sau pânză și se fixează cu un plasture adeziv. Eventual, se acoperă cu o pânză caldă din lână.

Împotriva echimozelor și contuziilor

Se amestecă 1:1 miere cu ulei de măsline și se acoperă zona afectată cu acest amestec. Se acoperă cu tifon și se lasă 4-6 ore.

Vindecarea inflamației de după amigdalită

Mierea Tualang din Malaezia accelerează procesul de vindecare a inflamației de după amigdalită.

Mierea în cosmetică

În formulele cosmetice mierea are efecte emoliente, umectante, calmante și de condiționare a părului, păstrează aspectul tânăr al pielii și întârzie formarea ridurilor, reglează pH-ul ș previne infecțiile cu patogeni. Produsele cosmetice pe bază de miere includ unguente pentru buze, lapte demachiant, creme hidratante, loțiuni tonice, șampoane și conditionere. Cantitățile folosite sunt de 1-10%, dar se pot atinge concentrații de 70% prin amestecare cu uleiuri, ca gel și cu emulsifianți, sau prin înglobare în polimeri. Mecanismele de acțiune asupra celulelor pielii sunt condiționate de sursa botanică și includ activitate antioxidantă, inducerea de citokine și expresia metaloproteinazelor de matrice , precum și tranziția epitelial-mezenchimal în epiderma rănită.

EFECTE SECUNDARE ALE TRATAMENTELOR CANCERELOR

Prima comunicare privind folosirea mierii asupra bolnavilor de cancer a fost privind aplicarea topică de miere ”de casă” la 12 pacienți cu răni după excizia totală a carcinomului vulval. Eliminarea infecției a fost observată în 3-6 zile și s-au înregistrat rate crescute de îmbunătățire. Într-o comunicare a Academiei Ruse de Științe Medicale, pacienții cu cancer uterin supuși radioterapiei și tratați cu mierea laminolact au prezentat scăderi semnificative ale morbidității intestinale induse de radiații.

Tratament cu miere pentru prevenirea mucozitei orale

Mierea poate fi folosită în mucozita indusă de radiații, reacții ale pielii induse de radioterapie, reacții ale pielii mânilor și piciorelor ale pacienților supuși chemoterapiei și pentru răni ale cavității bucale și produse în urma intervențiilor chirurgicale.

Bardy et al. au testat efectul mierii manuka asupra mucozitei induse de radiații. 131 pacienți diagnosticați cu cancer al capului și gâtului care au fost supuși radioterapiei în cavitatea bucală sau zona orofaringeală au fost împărțiți la întâmplare pentru a folosi fie miere manuka, fie placebo (sirop auriu) câte 20mL de 4 ori pe zi timp de 6 săptămâni. Mucozita a fost evaluată conform scării Radiation Therapy Oncology Group (RTOG) săptămânal, iar apoi de două ori pe săptămână, până la vindecarea mucozitei. Greutatea pacienților a fost măsurată în același timp cu stabilirea diagnosticului de mucozită. Au fost prelevate mostre din gât pentru a identifica infecțiile bacteriene sau fungice inițial, în timpul și la sfârștul radioterapiei. Nu au existat diferențe semificative între efectele mierii și ale siropului asupra mucozitei. Mierea manuka nu a îmbunătățit mucozita, dar și mierea și siropul par să fi fost asociate cu o micșorare a infecțiilor bacteriene.

Mierea are un efect de susținere asupra pacienților supuși terapiei cu radiații, micșorând mucozita. Pacienții cu cancer al capului și gâtului supuși tratamentului cu radiații au primit miere. S-a constatat o micșorare semnificativă a simptomelor mucozitei de gradul ¾ la pacienții tratați cu miere, în comparație cu martorii; 20-75%. Conformarea grupului de pacienți tratați cu miere a fost mai bună decât cea a martorilor. 55% dintre pacienții tratați topic cu miere  nu au prezentat modificări sau schimbări pozitive a greutății corporale în comparație cu 25% din martori, care în majoritate au scăzut în greutate.

A fost administrată miere pacienților cu cancer al capului și gâtului tratați prin terapie cu radiații. S-a produs o micșorare semnificativă a mucozitei de grad ¾ la pacienții tratați cu miere în comparație cu martorii; 20 față de 75%. Conformarea grupului de pacienți tratați cu miere a fost mai bună decât cea a martorilor. 55% dintre pacienții tratați topic cu miere nu au înregistrat modificări sau un spor de greutate corporală în comparație cu 25% din grupul martor, în care majoritatea au scăzut în greutate.

A fost efectuat un test clinic randomizat, controlat, pe 90 pacienți cu leucemie limfoblastică acută și mucozită orală de gradele 2 ș 3. Vârsta medie  a pacienților a fost de 6,9 ani. Pacienții au fost împărțiți în trei grupe de tratament: miere, HOPE (miere, ulei de măsline, propolis) și grupul martor. Timpul de refacere în mucozita de gradul 2 s-a micșorat semnificativ în grupul cu miere, în comparație cu grupele HOPE și martor. În mucozita de gradul 3, timpul de refacere nu a diferit semnificativ între grupurile cu miere  și cu HOPE, dar în comparație cu martorii vindecarea a fost mai rapidă atât în grupul cu  miere cât și în cel cu HOPE. În  general, în ambele grade de mucozită mierea a produs o vindecare mai rapidă decât HOPE și martorii. Pe baza acestor rezultate care au arătat că mierea produce vindecări mai rapide la pacienți cu mucozită de gradele 2/3 indusă de chemoterapie, am recomandat folosirea mierii și poate și a altor produse apicole și a uleiului de măsline în viitoarele teste terapeutice asupra mucozitei induse de chemoterapie.

Mierea micșorează mucozita indusă de chemoradioterapie la pacienți din pediatrie cu cancer.

Oncologie pediatrică

Pentru pacienții din pediatrie cu cancer, sistemul imun este adeseori supresat de agenții antineoplazici citotoxici, iar terapia prin radiații și vindecarea rănilor sunt afectate. În departamentul de oncologie al Children⸍ s Hospital al Universității din Bonn, Medihoney a devenit un tratament acceptat cu ușurință și cu impact pozitiv asupra pacienților și spre satisfacția părinților.

Mierea și medicamente chemoterapeutice în terapie combinată de susținere

Mierea a fost folosită pentru a susține acțiunea chemoterapeuticelor și a micșora efectele lor secundare din mielosupresie, neutropenie, etc.

Efecte secundare ale tratamentelor altor cancere

Neutropenia febrilă este un efect secundar grav al chemoterapiei. A fost administrată miere pacienților supuși chemoterapiei și s-a constatat că micșorează nevoia de factori de stimulare a colonului.

Utilizarea tifoanelor impregnate cu miere poate fi luată în considerație în tratamentul dermatitei induse de radioterapie la pacienții  cu cancer mamar.

Aplicarea topică de miere poate fi folosită în managementul stomatitei bucale induse de chemoterapie.

Activitatea antitumorală a mierii poate  fi  explicată prin efectele antibacteriene, antiinflamatoare, imunomodulatoare, antioxidante și probiotice ale mierii.

MIEREA ÎN GASTROENTEROLOGIE

Conform cărți sfinte musulmane ”The Holy Haddith” din sec. a 8-lea e.n., profetul Mohamed recomanda miere împotriva diareei. Medicul roman Celsus folosea mierea împotriva diareei. Utilizarea mierii pentru prevenirea și tratamentul afecțiunilor gastrointestinale precum ulcerele peptice, gastrită, gastroenterită a fost menționată în diferite cărți și publicații din Europa de Est și țările arabe.

Ulcere și gastrită

Mierea este un puternic inhibitor al agentului care cauzează ulcerele peptice și gastrita, Helicobacter pylori. La șobolani, mierea a acționat împotriva ulcerelor gastrice induse experimental.

Mierea nu este implicată în producerea de prostaglandină, dar are un efect stimulator asupra nervilor senzoriali din stomac care răspund la capsaicină. Ca mecanism secunndar de acțiune s-a postulat că acest efect este determinat de proprietățile antioxidante ale mierii. Consumul de miere de către șobolani previne leziunile gastrice induse de indometacin prin micșorarea indicelui de ulcer, permeabilității microvasculare și activității mieloperoxidazei din stomac. În plus, mierea menține concentrația compușilor cu sulfhidril non-proteici (de ex. glutationa) în țesutul gastric supus factorilor care induc ulcerația. Un al treilea mecanism al efectului gastroprotector al mierii a fost sugerat de Beretta et al. și implică reducerea salivară de nitrat (NO₃^–) la nitrit (NO₂^–) și formarea intragastrică de oxid nitric (NO), acesta din urmă implicat în păstrarea capilarelor mucoasei gastrice și în creșterea producerii de mucus. Mierile conțin NO₂ și NO₃, concentrația în mierile de mană fiind mai mare decât în mierile florale.

Ingestia de miere de păpădie micșorează cu 56% aciditatea sucului gastric. Golirea gastrică de zaharide după ingestia de miere a fost mai lentă decât cea a unui amestec de glucoză și fructoză.

Într-un spital din Rusia a fost studiat efectul mierii în condiții clinice asupra a peste 40 de pacienți cu ulcer gastric. Tratamentele martor au fost făcute cu apă. S-a găsit că ingestia a 120 mL dintr-o soluție 33% de miere de către pacienții cu ulcer gastric îmbunătățește circulația sângelui în microcapilare, ceea ce influențează benefic ulcerele. Ingestia a 120 mL dintr-o soluție 33% călduță de miere micșorează aciditatea sucului gastric, în timp ce ingestia aceleiași cantități dintr-o soluție rece de miere mărește aciditatea sucului. S-a îmbunătățit și somnul pacienților prin ingestia a 50g de miere înainte de culcare. Pentru a micșora aciditatea sucului gastric autorii recomandă ingestia unei soluții calde de miere cu 40-60 de minute înainte de masă. Funcția vezicii se îmbunătățește prin ingestia a 100 mL dintr-o soluție rece (13-15°C) 50% de miere. Autorii au concluzionat că ingestia de miere caldă, eventual în combinație cu propolis, este o bună modalitate de a trata ulcerele gastrice.

Un studiu clinic efectuat în Bulgaria pe pacienți cu dispepsie a arătat că consumul de miere mai mult de odată pe săptămână produce micșorarea ratelor Helicobacter pylori ale pacienților.

Există comunicări asupra vindecării pacienților care suferă de gastrită, duodenită și ulcere duodenale prin consumul zilnic a 30 mL miere.

Studiile clinice și cele efectuate pe animale au arătat că mierea micșorează secreția de acid gastric. În plus, ulcerele gastrice au fost tratate cu succes folosind miere ca suplement dietetic. A fost comunicată o rată de 80% de refacere pentru 600 pacienți cu ulcer gastric tratați prin administrare orală de miere. Examinarea radiologică a arătat că ulcerele au dispărut la 5 dintre pacienții care au primit miere.

Efect laxativ împotriva constipației

În anumite cazuri, consumul unor cantități mari de miere (50-100g) poate produce un ușor efect laxativ la indivizi cu absorbție insuficientă a fructozei din miere. Fructoza se absoarbe ceva mai lent în tractul intestinal decât amestecul fructoză-glucoză. Proprietățile ușor laxative ale mierii se folosesc în tratamentul constipației în Europa de Est, China și Orientul Apropiat. Oricum nu trebuie administrată miere împotriva constipației la copiii cu vârsta sub un an datorită riscului de botulism.

Împotriva gastroenteritei acute la copii

Un studiu clinic asupra tratamentului cu miere a gastroenteritei infantile a fost comunicat de Haffejee și Moosa care au descoperit că înlocuind glucoza (111mmol/L) în soluția standard de rehidratare orală conținând electroliți recomandată de OMS/UNCEF, precum și în soluția de electroliți compusă din 48mmol/L Na,  28mmol/L K, 76mmol/L ioni de Cl, cu 50mL/L miere, timpii medii de refacere ai pacienților (cu vârste de 8 zile-2ani ) s-au micșorat considerabil. Mierea a scurtat durata diareei la pacienții cu gastroenterită bacteriană cauzată de Salmonella, Shigela sau E. coli. Ei consideră mierea drept o substanță sigură ca înlocuitor al glucozei, atât timp cât furnizează 111mmol/L de glucoză și 111mmol/L de fructoză. Conținutul ridicat de zahăr al mierii semnifică că poate fi folosită pentru a promova absorbția Na și a apei din intestine.

Într-un test clinic efectuat în Egipt mierea adăugată la soluția de rehidratare orală a promovat rehidratarea organismului și refacerea rapidă după vomismente și diaree.

Mature guy is happy like child

Împotriva abuzului de alcool

Experimentele pe animale au arătat că administrarea unei soluții de miere prin tub în stomacul iepurilor înainte de a li se administra 0,5 g etanol/kg greut. corp. a accelerat oxidarea alcoolului. Mierea administrată subcutanat sau oral înainte de administrarea orală de etanol oferă protecție împotriva distrugerilor gastrice și inversează modificările de pH induse de etanol.

Un test clinic controlat a demonstrat folosirea fructozei în intoxicația alcoolică acută. S-a produs o creștere mică dar semnificativă în rata scăderii concentrației de etanol din sânge, iar concluzia a fost că fructoza poate fi benefică în scurtarea duratei intoxicației alcoolice.

Au fost confirmate în diferite studii pe oameni efectele pozitive ale mierii asupra intoxicației cu etanol, precum dispariția sa din sânge și asupra ratei de eliminare.

Ingestia de miere (2g/kg greut. corp.) și de fructoză previne transformările induse de etanol ale eritrocitelor la șoareci.

Tratamentul refluxului esofagian și a arsurilor de stomac

Mierea are densitate mare, vâscozitate mare și tensiune superficială mică, deci poate staționa mai mult în esofag ca protecție a mebranei mucoase și poate fi folosită împotriva refluxului esofagian și împotriva arsurilor de stomac.

Hepatită și sănătatea ficatului

A fost evidențiat un efect pozitiv al mierii la pacienții cu hepatită A după ingestia de miere de trifoi și rapiță, care a produs o scădere a activității alaninaminotransferazei ( cu de 9-13 ori) și a producerii de bilirubină cu de 2,1-2,6 ori.

Mierea și digestia

Suplementarea cu miere în concentrație de 2,4, 6 și 8g/100g a proteinei cu care au fost hrăniți șobolanii a îmbunătățit digestibilitatea proteinelor și lipidelor.

Efectul anti-ulcer gastric și anti-gastrită al mierii poate fi explicat prin acțiunile sale antibacteriene și antiinflamatoare, precum și prin efectul său inhibitor asupra acidității sucului gastric. Efectul pozitiv al mierii asupra funcției de nutriție este determinat și de acțiunea sa prebiotică.

SĂNĂTATE CARDIOVASCULARĂ   

Au fost studiate pe oameni efectele ingestiei a 75g de miere naturală în comparație cu aceeași cantitate de miere artificială (fructoză + glucoză) asupra glucozei din plasmă, insulinei din plasmă, colesterolului, trigliceridelor (TG), lipidelor din sânge, proteinei reactive C și homocisteinei, multe dintre acestea fiind factori de risc pentru afecțiuni cardiovasculare. Creșterea insulinei și cea a proteinei reactive C a fost semnificativ mai mare după dextroză decât după miere.

Dextroza micșorează colesterolul și LDL-C. Mierea artificială micșorează puțin colesterolul și LDL-C și TG crescute. Mierea micșorează colesterolul, LDL-C și TG, și mărește puțin HDL-C. La pacienții cu hiperlipidemie, mierea artificială mărește LDL-C în timp ce mierea naturală micșorează LDL-C.

A fost efectuat un studiu similar pe persoane normale și supraponderale cu risc ridicat de afecțiuni cardovasculare. Acestor pacienți li s-au dat câte 70g de miere timp de 30 de zile. Rezultatele au arătat că mierea a produs o ușoară micșorare a greutății corporale (1-3%) și a grăsimii corpului (1,1%). Mierea a micșorat colesteroluul total (3%), LDL-C (5,8%), triacilglicerolii (11%), FBG (4,2%), și CRP (3,3%) la subiecții cu valori normale, în timp ce la persoanele cu variabile ridicate mierea a produs micșorarea colesterolului total cu 3,3%, LDL-C cu 4,3%, triacilglicerolilor cu 19% și CRP cu 3,3%. Concluzia autorilor a fost că consumul de miere naturală micșorează factorii de risc cardiovascular, în special la subiecții cu risc ridicat, și nu mărește greutatea corporală la subiecți supraponderali sau obezi. De asemenea, mierea micșorează agregarea plachetelor și coagularea sângelui.

Studiile citate sugerează mici efecte ale mierii asupra factorilor de risc de arterioscleroză precum colesterolul, LDL-C și TG.

Într-un studiu efectuat pe 30 persoane și 30 martori s-a arătat că nu se produc scăderi semnificative ale HDL-C și T după ingestia zilnică a 75g de miere timp de 14 zile. Dacă nu au fost constate diferențe la bărbați, la femei au crescut valorile HDL, iar la martorii care au ingerat sucroză și au rămas aceleași la grupul cu miere, arătând că mierea are un efect pozitiv asupra femeilor.

A fost testat efectul consumului de miere asupra factorilor sanguini de risc pe doi pacienți cu diabet (martorii nu au consumat). Au scăzut greutatea corporală, colesterolul total, LDL-C și trigliceridele, în timp ce raportul HDL-C/LDL-C a crecut semnificativ.

Mierea poate conține metaboliți ai oxidului nitric (NO) care sunt factori de risc de afecțiuni cardiovasculare. Concentrațiile mărite de oxid nitric din miere ar putea avea o funcție de protecție în bolile cardiovasculare. A fost măsurată concentrația totală de nitrit din diferite fluide biologice ale oamenilor, inclusiv din salivă, plasmă și urină, după ingestia a 80g de miere. Metaboliții NO din salivă, plasmă și urină au avut tendința de a crește. Diferite tipuri de miere conțin concentrații diferite de metaboliți ai NO, mierile de culoare închisă sau cele proaspete conțin cantități mai mari de metaboliți ai NO decât cele de culoare deschisă sau cele depozitate. După încălzire, scad cantitățile de metaboliți ai NO în toate tipurile de miere.

Efectele cardiovasculare ale mierii pot fi explicate prin acțiunea sa antioxidantă și antiinflamatoare.

MIEREA ÎMPOTRIVA TUSEI

Consumul de mici cantități de miere – 1-2 lingurițe – influențează favorabil tusea și somnul copiilor.

Doza de miere folosită a fost de ½ linguriță pentru copiii de 2-5 ani, o linguriță pentru cei de 6-11 ani și două lingurițe pentru cei de 12-18 ani. În acest studiu a fost aleasă mierea de hrișcă datorită proprietăților sale antioxidante deosebite. Studiul a arătat mierea este mai eficientă decât un sirop contratusei chimic. Oduwole et al. au constatat că mierea este mai bună decât lipsa tratamentului și decât difenhidramina în eliminarea simptomelor tusei, dar nu mai bună decât dextromethorfanul.

Un test dublu-orb, randomizat, controlat, efectuat în Iran între 2008-2011, a inclus 97 adulți cu tuse persistentă post-infecție (PPC) timp de peste 3 săptămâni. A fost preparată o pastă din miere și cafea pentru primul grup (HC), prednisolon pentru al doilea grup (steroid S) și guaifenesină pentru al treilea grup (martor, C). Participanții au dizolvat o anumită cantitate de produs în apă caldă și au băut soluția la fiecare opt ore timp de o săptămână. Mierea + cafea a fost cea mai eficientă metodă de tratament pentru PPC. Rețeta amestecului: 500g miere amestecate cu 700g pulbere de cafea instant; doza zilnică 23,7g de amestec administrată de 3 ori pe zi.

În Italia a fost testată ingestia de 90mL lapte cu 10g de miere pe copii cu tuse acută non-specifică, ceea ce a produs îmbunătățiri similare cu cele produse de medicamentele antitusive.

Mierea a eliminat tusea într-un test clinic efectuat pe 568 de copii mai bine decât difenhidramina, dar mai slab decât dextromethorfanul.

MIEREA ȘI CREIERUL

Al-Hymyari a coordonat un studiu pilot cu durata de 5 ani, care a implicat 2290 de subiecți cu funcția cognitivă intactă și 603 cu funcția ușor afectată, în vârstă de 65 de ani și mai mult. Subiecții au fost randomizați pentru a primi fie o lingură de miere din Orientul Mijlociu pe zi, fie placebo. Ei au găsit că numai 95 subiecți care au primit miere se comparau cu 394 care au primit placebo și au prezentat demență. Concluzia studiului a fost că mierea și proprietățile sale acționează ca terapii naturale de prevenire a declinului cognitiv și demenței.

A fost  efectuat un studiu cu miere Tualang pe 102 femei postmenopauzale sănătoase împărțite la întâmplare în trei grupe; martorul netratat, terapie cu estrogen plus progestină,  și terapie cu progestină și miere Tualang. Participanții din grupul cu miere Tualang și cei din grupul cu estrogen plus progestină au primit ca suplement 20g miere Tualang și Femoston conti 1/5 (1mg 17-β-estradiol și 5 mg dihidrogesteronă) zilnic timp de 16 săptămâni. Pre- și post-intervenție au fost evaluate memoria și statusul stresului oxidativ. Femeile postmenopauzale care au primit miere Tualang au prezentat îmbunătățiri ale memoriei imediate, dar nu și ale memoriei imediate după interferențe și reamintire. Rezultatul a fost comparabil cu îmbunătățirea memoriei observată la femeile care au primit terapia cu estrogen plus progestină.

Diferitele componente ale mierii, în special polifenolii, au efecte neurologice asupra creierului. Mierea a avut următoarele efecte:

1. Mierea este o componentă importantă a Brahma rasayan, o formulă Ayurvedică care se prescrie pentru a mări durata de viață și a îmbunătăți memoria, intelectul, concentrarea și forța fizică
2. Femeile postmenopauzale care au primit miere au prezentat îmbunătățiri ale memoriei imediate dar nu și ale memoriei intermediare după interferențe și reamintire.

Se consideră de mult timp că mierea influențează benefic somnul, dar au lipsit dovezile experimentale. Ingestia a 1-2 linguri de miere de hrișcă (10-20g) de către copii de 6-18 ani (6-11 ani o lingură; 12-18 ani două linguri) a îmbunătățit somnul copiilor care tușeau. Aceste rezultate au fost confirmate pentru 3 tipuri de miere (eucalipt, lămâi și hrișcă) în vederea îmbunătățirii somnului copiilor (1-5 ani) cu infecții ale tractului respirator superior. Mierea stabilizează concentrațiile de zahăr din sânge și contribuie la punerea în libertate de melatonină, hormonul necesar pentru refacerea și reconstrucția țesuturilor organismului în timpul odihnei.

Miere si fagure de miere

MIEREA ÎMPOTRIVA DIABETULUI

Un test clinic efectuat în Egipt a arătat că consumul pe termen lung de miere poate avea efecte pozitive asupra dereglărilor metabolice din diabetul de tip I.

ALTE EFECTE DE STIMULARE A SĂNĂTĂȚII

Gripă și răceală

Un studiu iranian consideră că ingestia zilnică a 50g de miere micșorează durata răcelii cu două zile.

Medicii ucrainieni Frolov și Peresadin au comunicat un experiment de consum de miere pentru o lungă perioadă de timp. Toți membrii departamentului de boli infecțioase al universității medicale din Luganska au luat de trei ori pe zi un total de 40-45g de miere adăugată în ceai cald. În experiment, 26 de persoane au luat parte la experiment (n = 5 timp de 20 de ani; n = 6 timp de 15 ani; n = 8 timp de 10 ani; n = 5 timp de 10 ani). În cursul experimentului nu a fost folosită altă profilaxie. În ultimii 8 ani ai experimentului departamentul a fost în contact direct cu 40-60 pacienți cu gripă și inflamații ale organelor tractului respirator superior, sau cu alte boli infecțioase precum hepatită virală, dizenterie și chiar holeră. În cei 20 de ani cât a durat experimentul nici un membru al departamentului nu a avut nici una dintre bolile menționate. În testul imunologic de sânge s-a găsit că pielea și sângele au avut o activitate bactericidă mărită, combinată cu un număr foarte mic de microbi în piele și nici un patogen în întreaga suprafață a organelor tractului respirator superior. Grupul martor din experiment a stat în proximitatea apropiată a grupului de test al lui Frolov, care a avut gripă sau dureri în gât  de 3-4 ori pe an. Toate acestea arată că un consum de miere de lungă durată mărește imunitatea anti-infecțioasă.

Febra fânului și rinita alergică

O altă posibilă aplicație a mierii este prevenirea febrei fânului. Apicultorii consideră că consumarea de miere în perioada pre-vegetație (de ex. iarna) previne sau atenuează simptomele febrei fânului.

O comunicare a lui Croft prezintă dovezi că ingestia zilnică în timpul iernii a 10-20g de miere a produs îmbunătățiri ale simptomelor febrei fânului la 16 din 21 pacienți.

Munstedt și Kalder au găsit un efect pozitiv al ingestiei de miere asupra febrei fânului cu ajutorul unui chestionar completat de 29 de apicultori.

Un alt studiu a arătat că mierea în care a fost adăugat polen de mesteacăn a fost mai eficientă în tratamentul rinitei împotriva polenului de mesteacăn decât mierea convențională.

Un test clinic din 2002 nu a confirmat efectele pozitive ale ingestiei de miere, dar mierea a fost consumată în cursul sezonului febrei fânului și nu înaintea sa.

Ingestia a 1g/kg de miere Tualang timp de 4 săptămâni de către pacienții cu rinită alergică, completată cu un tratament cu antihistaminice a produs o îmbunătățire semnificativă a rinitei alergice  în grupul care a consumat miere în comparație cu martorii care au primit placebo (zahăr plus antihistaminice).

Întrucât febra fânului este în creștere în țările dezvoltate, vor trebui efectuate mai multe teste clinice și mai multe investigații.

Infertilitate

Un anunț la a doua Conferință Internațională asupra Utilizării Medicale a Mierii din 2010 a susținut că injectarea intracervicală de miere la femeile cu endocervită cronică a avut valoare terapeutică atât în vindecarea clinică cât și în stimularea fertilității. La aceeași Conferință s-a comunicat că mierea produce efecte pozitive asupra proprietăților mecanice ale membranelor fetale, probabil prin acțiunea asupra colagenului.

Anemie

Remy Chauvin a trecut în revistă diferite lucrări efectuate de Theobald et al. și Frauenfelder și Errerich din Germania, Perez din Spania și Johnsen din Sutralia (?) efectuate pe copii de 4-8 ani. Dozele administrate au fost de o lingură în lapte cald pe zi. După o săptămână a fost observată creșterea hemoglobinei din sânge.

Aceste date clinice  au fost confirmate experimental de Hydak et al. cu șobolani hrăniți cu lapte sărac în fier. O miere de culoare închisă (de ex. calluna) a readus valorile hemoglobinei din sânge la normal, în timp ce mierile de culoare deschisă, nu.

Menopauză

Ingestia zilnică a unei linguri de miere de floarea soarelui (aprox. 20g) timp de 14 zile de către pacienții cu cancer mamar a îmbunătățit simptomele menopauzei la 68% dintre pacienți, iar un placebo cu 25%.

Longevitate

Un grup de 665 bărbați a ținut un regim cântărit timp  de 7 zile. Factorii de risc pentru boli vasculare sau de altă natură înregistrați la 41 de bărbați care au consumat miere sugerează că aceștia erau mai sănătoși decât cei 624 bărbați care nu au consumat miere iar primii au înregistrat o mortalitate mai scăzută decât ceilalți.

Obezitate

Fiind un aliment bogat în carbohidrați consumul de cantități mai de miere produce obezitate, dar consumul de miere produce creșteri mai mici în greutate față de consumul acelorași cantități de sucroză.

EXPERIENȚE DIN RUSIA

Ludyanski, medic șef într-un mare spital din Rusia, cu o lungă pactică în apiterapie și autor al monografiei ”Apitherapia” a rezumat utilizările medicale ale mierii în spitalul său în tabelul următor:

CUM SE EXPLICĂ UTILIZĂRILE MIERII ÎN MEDICINĂ

Masaj cu miere

MASAJ CU MIERE

Masarea cu miere este practicată în Tibet și Rusia; se poate folosi miere lichidă sau cristalizată.

Se aplică 1-2 lingurițe cu miere pe spate. Masagistul își pune mâinile în zonă și își curăță palmele. Această curățire devine mai grea cu fiecare mișcare datorită creșterii forței de tensiune. Masajul durează până când palmele nu se mai lipesc de zona masată și dispare mierea din zonă. Durata masajului depinde de tipul și calitatea mierii, fiind în general de 30 minute.

IMPORTANȚA TIPULUI DE MIERE

Datorită  proporțiilor diferite ale surselor posibile, nectar și/sau mană provenite de la plante diferite, mierile se deosebesc între ele. Această variabilitate poate constitui un handicap, date fiind solicitările pieții pentru un produs consistent, dar prin management adecvat ar putea reprezenta o oportunitate de a oferi consumatorilor mai multe produse tipice, cu caracteristici specifice, în funcție de originea botanică. Mierile monoflorale sunt considerate o categorie mai valoroasă, iar denumirile botanice sunt mult folosite pe piața europeană, realizând prețuri mai mari decât amestecurile. În țări ca Franța, Italia și Spania 30-50% din mierile existente pe piață sunt monoflorale. În țările non-europene, cu excepția mierii manuka în Noua Zeelandă, mierile monoflorale au o importanță mai mică.

În Europa există peste 100 specii de plante care dau originea mierii monnoflorale, cele mai multe având numai importanță locală.

Cele mai multe studii biologice și clinice au fost efectuate cu tipuri nedeterminate de miere.

CONSUMUL DE MIERE

Efectele de stimulare a sănătății asupra adulților sunt realizate după consumul a 50-80g de miere pe zi, sau adulți și copii 0,8-1,2g/kg de greutate corporală.

Durata ingestiei de miere pentru mărirea performanței fizice și fitness:

Dacă este foarte rapidă se produce după 1-4 ore de la ingestie. Efectele asupra sănătății comunicate în diferite publicații au fost măsurate după 2-3 săptămâni de ingestie zilnică. Apiterapeuții sugerează o perioadă de ingestie zilnică de miere de 1,5-2 luni pentru efectele de stimulare a sănătății. Un consum normal de 20-25g/zi are un efect de durată în menținerea sănătății.

Mierea ca remediu potențial împotriva COVID-19