Melidava

Laptisor de matca (traduceri din engleza) studiu Furukawa

Spread the love

Am dorit sa evidentiem profesionalismul si onestitatea cercetatorilor japonezi, precum si complexitatea produsului natural laptisor de matca (royal jelly / abreviat ca RJ in text).

Cercetarea in vitro este completata in mod fericit de analiza clinica in vivo.

Pentru o mai buna, mai rapida si mai simpla intelegere am subliniat ceea ce am considerat esential.

Studiile echipei lui Furukawa demonstreaza ca toate tipurile de celule nervoase se refac si se diferentiaza in prezenta laptisorului de matca.

<Majoritatea proteinelor din laptisor de matca nu au fost clarificate până în prezent, nici în ce priveşte structura chimică, nici în ce priveşte activitatea fiziologica>

<Administrarea de laptisor de matca sau de oxid AMP N1 poate favoriza păstrarea sănătăţii sistemului nervos>

 

Cercetari realizate in Japonia de Furukawa si colaboratorii.

Biomedical Research 28 (3) 139-146, 2007
Inducerea de către lăptişorul de matcă a creşterii neuritelor celulelor PC12 derivate din feocromocitomul de şobolan necesită activarea kinazei reglată de semnale extracelulare

REZUMAT 
Am arătat anterior că inducerea creşterii neuritelor celulelor PC12 derivate din feocromocitomul de şobolan a fost stimulată de extractul de lăptişor de matcă (PERJ) sau de componenta sa unică, oxidul AMP N1, prin intermediul receptorilor A2a de adenozină. În prezentul studiu am constatat că creşterea neuritelor stimulată a apărut într-un mediu suplimentat cu ser, dar nu într-un mediu lipsit de ser. Pentapeptidele GRGDS, care includ secvenţa RGD folosită în comun de componentele matricii extracelulare (ECM) pot atenua efectul serului, sugerând că semnalizarea mediată de integrine a fost esenţială în creşterea neuritelor indusă de PERJ sau de oxidul AMP N1. PERJ sau de oxidul AMP N1 au activat de asemenea kinazele 1 sau 2 (ERK1/2) reglate de semnalele extracelulare. Oricum, această activare nu a fost asociată cu creşterea neuritelor. După cum se ştie, Mn2+ induce creşterea neuritelor de la celulele PC12 şi activează ERK1/2 prin semnalizarea mediată de integrine şi se ştie de asemenea că activarea ERK1/2 este esenţială pentru creşterea neuritelor indusă de Mn2+, se sugerează o diferenţă a mecanismului între creşterea neuritelor indusă de Mn2+ şi cea indusă de PERJ- sau oxidul AMP N1. În continuare am demonstrat că PERJ nu a conţinut substanţe asemănătoare cu componenta ECM. Aceste rezultate demonstrează că oxidul AMP N1 şi analogii acestuia au fost singurele entităţi în PERJ a căror activitate induce creşterea neuritelor şi că pentru a induce diferenţierea neuronală acestea au avut nevoie de semnalizare mediată de integrine pe lângă la activarea receptorilor adenozinei A2a.
S-a constatat că  lăptişorul de matcă (RJ), cu care se hrănesc albinele regină are numeroase activităţi biologice asupra diferitelor tipuri de celule (18, 20). Am descoperit recent că un extract de RJ induce creşterea neuritelor din celulele PC12, o linie de celule derivată din feocromocitomul de şobolan (16) şi am identificat oxidul AMP N1 ca fiind una din componentele active (17). Oxidul AMP N1 este un compus unic care nu se găseşte în alte produse naturale decât în RJ. Acesta inhibă proliferarea celulelor PC12 şi stimulează extragerea neurofilamentului M, o proteină specifică a neuronilor maturi, demonstrând astfel că oxidul AMP N1 poate induce diferenţierea neuronală a celulelor PC12 (17). Celulele PC12 au devenit un model principal pentru studiul activităţii biologice privind diferenţierea neuronală. O entitate moleculară binecunoscută care afectează celulele PC12 este reprezentată de factorul de creştere  nervoasă (NGF). Ca răspuns la legarea NGF de receptorii p785 (6) şi TrkA (4, 19), celulele PC12 nu se mai divid şi extind neuritele, diferenţiindu-se în celule colinergice similare cu cele aflate în neuronii simpatici (10, 16). Oricum, s-a constatat că activitatea de promovare a creşterii neuritelor realizată de oxidul AMP N1 este mediată de receptorii adenozinei A2a legaţi de adenilat ciclază (17), activare ce conduce la o creştere a nivelului cAMP pentru a stimula creşterea neuritelor în celulele PC12 cultivate (25). Mai mult, s-a constatat că celulele PC12 au răspuns la diferite molecule, ca de exemplu Mn2+ (24, 34), substanţe analoge cAMP (28) şi factorul de creştere al fibroblastelor-2 (9) prin extinderea neuritelor. Deoarece căile de transducere ale semnalului sunt diferite între aceste molecule, activitatea oxidului AMP N1 poate fi influenţată şi/sau modificată de substanţe active endogene sau exogene. În fapt, raportul anterior am arătat un efect sinergic între oxidul AMP N1 şi NGF la formarea neuritelor de lungime mai mare (17). Cele mai importante substanţe şi plauzibil a interacţiona cu componentele active ale RJ incluzând oxidul AMP N1 sunt considerate a fi componentele matricii extracelulare (ECM), ca de exemplu fibronectina, laminina sau colagenul, deoarece se leagă la integrine pe neuroni şi transduc semnalele pentru a provoca creşterea neuritelor (3, 11).
Din acest motiv, în prezentul studiu, am examinat efectele componentelor ECM conţinute în ser asupra extractului de RJ sau creşterea neuritelor indusă  de oxidul AMP N1 şi asupra fosforilării kinazelor reglate de semnale extracelulare (ERK-uri) ale celulelor PC12 cultivate. Rezultatele noastre au demonstrat că semnalizarea mediată de integrine a fost esenţială la creşterea neuritelor, dar independentă de activarea ERK-urilor. În continuare, a fost studiată existenţa substanţelor cu componentă asemeni ECM în RJ şi interacţiunea componentei active, oxidul AMP N1 cu alte componente RJ.

MATERIALE ŞI METODE 

Extractul de Royal Jelly (laptisor de matca). RJ (din Apis melifera, un cadou generos din partea Api Co. Ltd., Gifu, Japonia) a fost amestecat cu soluţie salină tamponată cu fosfat (PBS, pH 7.4) (25% w/v) şi apoi agitat uşor în timpul nopţii la 4°C. Amestecul a fost centrifugat la 12000 x g timp de 10 minute la 4°C şi supernatantul (extract PBS de RJ: PERJ) a fost ulterior diluat cu mediul de cultură şi folosit pentru experimente. Soluţia diluată RJ este exprimată ca cea din produsul original. S-a constatat anterior că PERJ diluat 1/125 a fost optim pentru creşterea neuritelor celulelor PC12 (17) şi din acest motiv a fost folosit în cadrul experimentelor.
Cultura celulelor şi evaluarea creşterii neuritelor. Celulele PC12 au fost păstrate într-un mediu Dulbeco Eagle modificat suplimentat cu 15% (v/v) amestec de ser (2 volume de ser de cal amestec cu 1 volum de ser fetal bovin), conform celor descrise anterior (17). Pentru evaluarea creşterii neuritelor, celulele PC12 (1-2 x 104 celule/cm2) au fost însămânţate pe o placă cu 6 sau 24 godeuri acoperită cu colagen, care a fost preparată prin incubarea plăcilor la temperatura camerei timp de 2 ore cu soluţie de acid clorhidric (pH 3.0) ce conţine 30 mg/mL colagen tip IV (Nitta Gelatin, Osaka, Japonia). După o zi de la însămânţare au fost adăugaţi diferiţi reactivi şi au fost constatate schimbări morfologice cu ajutorul unui microscop cu contrast de fază. Pentru a bloca interacţiunile mediate de RGD dintre componentele ECM şi integrine (34) s-a folosit GRGDS, o pentapeptidă ce include secvenţa RGD comună componentelor matricii extracelulare (ECM). Celulele purtătoare de neurite au fost definite ca cele având neuritele mai lungi decât lungimea corpului celulei. În fiecare godeu au fost selectate patru zone, fiecare conţinând 100-200 celule şi au fost numărate celulele purtătoare de neurite din acestea. Implicarea căii protein kinazei mitogen activate (MAPK) a fost estimată folosind un inhibitor de kinază MAPK (MEK), PD98059 (Wako Chemicals, Osaka, Japonia).
Western blotting. Celulele PC12 au fost lizate cu tampon de liză (20 mM Tris-HCl, pH 7,4, conţinând 150 mM NaCl, 2mM EDTA, 1% NP-40, 10 μg/mL aprotinină, 10 μg/mL leupeptină, 50 mM NaF, 1mM Na3VO4, 1mM fluorură de fenilmetilsulfonil, 0,1% dodecil sulfat de sodiu (SDS) şi 1 % deoxicolat de sodiu). Lizatele au fost centrifugate şi a fost determinată concentraţia proteinei cu ajutorul BCA Protein Assay Kit (Pierce, Rockford, IL; SUA). Fiecare eşantion, conţinând 5 μg de proteină, a fost tratat prin electroforeză cu gel de SDS-poliacrilamidă (PAGE) pe geluri de 7,5%. Proteinele au fost transferate pe o membrană de fluorură de poliviniliden şi blocate timp de 2 ore la temperatura camerei cu lapte bătut 5% (Morinaga Milk Products, Tokio, Japonia). în 20 mM TrisHCl, pH 7,4 conţinând 0.5 M NaCl şi 0,05% Tween-20 (TTBS). Apoi membranele au fost incubate cu un anticorp primar (anticorp anti-MAP kinază), anticorp anti-fosfo MAPK; New England Biolabs, Beverly, MA, SUA) şi apoi cu anticorp secundar conjugat cu fosfatază alcalină (Promega, Madison, WI, SUA) în TTBS conţinând lapte bătut 5%. La sfârşit, benzile specifice de proteină au fost puse în evidenţă cu nitroblue tetrazoliu şi 5-bromo-4 cloro-3 indolil fosfat p-toluidină.

REZULTATE 
Efectul serului asupra creşterii neuritelor din celulele PC12 cultivate indusă de diferiţi agenţi. Celulele PC12 au fost însămânţate pe o placă cu 6 godeuri şi cultivate cu NGF (25 ng/mL), PERJ (diluat de 125 ori), oxid AMP N1 (20 μM) sau Mn2+ (500 μM) într-un mediu ce conţine un amestec de 15% ser, cuprinzând 2 volume de ser de cal şi un volum de ser fetal bovin (IA, IIA) sau într-un mediu fără ser (IB, IIB). Fotografiile au fost realizate la 3 zile de la tratament (IA, B). Numărul celulelor cu neurite a fost numărat la 1 zi în urma tratamentului (IIA, B). Valorile reprezintă mediile ± SE a 4 determinări. Au fost constatate diferenţe semnificative faţă de valoarea grupului de control corespunzător prin intermediul testului one-way ANOVA (analiza de varianţă unifactorială) şi testului Tukey. Semnificaţie: ***p < 0,001.

Creşterea numărului celulelor purtătoare de neurite dependentă de concentraţia serului (A) şi efectul inhibitor al peptidei GRGDS asupra creşterii neuritelor indusă de ser (B). A: Celulele PC12 au fost tratate cu PERJ (diluat 1 la 125) într-un mediu ce conţine diverse concentraţii de amestec de ser. Numărul celulelor cu neurite a fost numărat la 1 zi în urma tratamentului şi exprimat ca % din numărul total de celule. Valorile reprezintă mediile ± SE a 4 determinări. Au fost constatate diferenţe semnificative faţă de valoarea grupului de control prin intermediul testului one-way ANOVA şi a testului Tukey. ***P < 0,001. B: Celulele PC12 au fost incubate cu sau fără peptidă GRGDS (0,5 mg/mL) într-un mediu ce conţine 7.5% amestec de ser şi Mn2+ (500 μM) sau PERJ (diluat 1:125). Valorile reprezintă mediile ± SE a 4 determinări. Prin intermediul testului t Student au fost stabilite diferenţe semnificative. Semnificaţie: ***p < 0,001.

Efectele serului asupra creşterii neuritelor indusă de PERJ. PERJ (extract PBS de RJ) în soluţie 1/125 şi oxid AMP N1 (20 μM) purificat din PERJ au indus creşterea neuritelor din celule PC12 însămânţate într-un mediu suplimentat cu 15% amestec de ser. Ambele au condus la procesul de formare cu caracteristici morfologice similare şi au condus la un procent maxim similar de celule purtătoare de neurite. Neuritele induse de NGF, un cunoscut factor neurotrofic, au devenit mai lungi într-o cultură ce depinde de timp; oricum, cele induse de PERJ sau de oxidul AMP N1 au rămas scurte chiar şi în urma unei perioade de cultură de 3 zile. Se presupune că diferenţa în morfologie între creşterea neuritelor indusă de NGF şi PERJ / oxidul AMP N1 se bazează pe mecanismele de acţiune diferite ale acestora. Şi anume, NGF acţionează prin intermediul complecşilor de receptori TrKA şi p75, în timp ce PERJ şi oxidul AMP N1 acţionează prin intermediul receptorilor adrenergici A2a (17). S-a constatat o modificare izbitoare a morfologiei când celulele au fost cultivate în mediu fără ser. NGF a mărit numărul de celule cu neurite lungi, dar PERJ sau oxidul AMP N1 nu au indus nici o creştere a neuritelor (Fig. 1 IB, IIB). Aceste rezultate sugerează că creşterea neuritelor datorită NGF a apărut indiferent de ser, dar că PERJ sau oxidul AMP N1 au avut nevoie de ser pentru creşterea neuritelor.
Pentru a confirma acest efect al serului, am examinat în continuare modificarea concentraţiei de ser. O creştere semnificativă în procentul de celule purtătoare de neurite a apărut în procent de peste 6% datorită dependenţei de ser (Fig. 2A), sugerând necesitatea anumitor componente în ser în mecanismul de creştere a neuritelor indus de PERJ. Similar, dependenţa de ser este observată în creşterea neuritelor indusă de Mn2+, care se bazează pe semnalizarea mediată de integrine (21, 24). Din acest motiv, am testat implicarea componentelor ECM în ser ca liant pentru receptorii integrin prin folosirea GRGDS, o pentapeptidă ce conţine secvenţa RGD comună componentelor ECM. Creşterea neuritelor indusă de PERJ a fost atenuată semnificativ de GRGDS, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul creşterii neuritelor indusă de Mn2+ (Fig. 2B). Reducerea de către GRGDS indică necesitatea unei interacţiuni specifice între componentele ECM şi integrine, sugerând că activarea integrinelor este esenţială pentru creşterea neuritelor indusă de PERJ, asemeni cazului creşterii neuritelor indusă de Mn+.

Activarea MAPK de către PERJ
FFosforilarea ERK1/2 în celulele PC12 ca răspuns la diferiţi agenţi în mediu suplimentat cu ser (A) sau în mediu fără ser (B). Celulele PC12 au fost însămânţate pe o placă cu 6 godeuri şi incubate cu NGF (25 ng/mL), PERJ (soluţie diluată 1:125) sau oxid AMP N1 (25 μM) într-un mediu ce conţine un amestec de ser 15% (A) sau într-un mediu fără ser (B). Celulele au fost recoltate la 10 minute de la tratamentul cu agent. Proteina celulară (5 μg) a fost separată pe un gel 10% SDS-PAGE, iar ERK1/2 şi ERK1/2 fosforilat au fost detectate cu Western blotting folosind anticorpii specifici fiecăruia.
Efectul inhibitorului MEK asupra creşterii neuritelor din celulele PC12 prin PERJ. Celulele PC12 au fost însămânţate pe o placă cu 6 sau 24 godeuri şi incubate singure au cu PERJ (soluţie 1:125), cu sau fără PD98059 (100 μg/ml), un inhibitor MEK, într-un mediu ce a conţinut un amestec de 15% ser. A: Celulele au fost recoltate la 10 minute în urma tratamentului, 5 μg de proteină celulară a fost supusă electroforezei pe un gel 10% SDS-PAGE şi prin intermediul Western blotting au fost detectate ERK1/2 şi ERK1/2 fosforilat. B: Fotomicrografia celulelor tratate cu PERJ şi PD98059 în combinaţie, făcută la 1 zi de la tratament. C: Numărul de celule cu neurite a fost numărat la 1 zi de la tratament. Valorile reprezintă medii ± SE a 4 determinări. Prin intermediul testului t Student au fost stabilite diferenţe semnificative. Semnificaţie: ***p < 0,001. ns: nesemnificativ.

Am demonstrat anterior că PERJ sau oxidul AMP N1 a stimulat creşterea neuritelor pin intermediul receptorului adenozină A2a, un receptor cuplat cu proteina G, în celulele PC12 cultivate (17). Activarea receptorului A2a conduce la creşterea nivelului AMP intracelular urmată de activarea MAPK/kinazele 1 sau 2 (ERK1/2) în celulele PC12 reglementate de semnalul extracelular (7, 28). Activarea ERK1/2 reprezintă unul din punctele de verificare pentru evaluarea activării cascadei clasice Ras/MAPK, care de obicei este declanşată de receptorul tirozin-kinază angajat şi conduce la proliferare şi/sau diferenţiere. Este binecunoscut faptul că legarea NGF la receptorii TrkA declanşează răspunsuri de semnal celular, inclusiv activarea căii Ras/MAPK care mediază creşterea neuritelor (15). Din acest motiv, s-a considerat că fosforilarea ERK1/2 este vitală pentru creşterea neuritelor prin PERJ şi oxidul AMP N1. Am constatat că PERJ, oxidul AMP N1 sau NGF au indus fosforilarea ERK1/2 în celulele PC12, când celulele au fost tratate într-un mediu ce conţine ser. Gradul maxim de fosforilare a ERK1/2 prin PERJ şi oxidul AMP N1 a fost aproape similar, dar mai redus decât prin NGF, ordine care a fost similară cu activitatea neurogenă. Din acest motiv, am testat fosforilarea ERK1/2 în celulele cultivate într-un mediu fără ser. Conform aşteptărilor, gradul de fosforilare a fost slab sau inexistent (Fig. 3B), sugerând că fosforilarea ERK1/2 a fost facilitată şi de semnalizarea mediată de integrine datorită anumitor componente ale serului. Pentru a examina efectul activării MAPK asupra creşterii neuritelor, a fost evaluată influenţa inhibitorului MEK (PD98059). Fosforilarea ERK1/2 prin PERJ a fost inhibată complet în prezenţa PD98059, dar creşterea neuritelor nu a fost afectată, demonstrând că PERJ a stimulat creşterea neuritelor fără participarea căii MAPK.

Comportamentul moleculelor active de PERJ la filtrarea pe gel
Raportul nostru anterior a sugerat că activitatea de promovare a creşterii neuritelor a PERJ poate fi atribuită în mod predominant oxidului AMP N1 şi analogilor acestuia, inclusiv oxidul N1 adenozină (17). În prezentul studiu, schimbările morfologice de tipul creşterea şi răspândirea neuritelor induse de PERJ au fost similare celor induse de oxidul AMP N1, când celulele au fost tratate în prezenţa serului (Fig. 1 IA). Valorile maxime (%) de celule purtătoare de neurite au fost de asemenea similare (Fig. 1 IIA). Oricum, au rămas posibilităţile ca a) moleculele active altele decât oxidul AMP N1 şi analogii acestuia au fost prezente în PERJ şi 2) oxidul AMP N1 şi analogii acestuia s-au legat cu anumite componente ale RJ, ca de exemplu proteine particulare şi astfel şi-au pierdut activitatea şi/sau stabilitatea. Din acest motiv, PERJ a fost filtrată pe gel pe o coloană de Sephacryl S-200 şi eluatele au fost evaluate privind capacitatea lor de a induce creşterea neuritelor şi de a activa ERK1/2. O alicotă a eluatelor a fost supusă SDA-PAGE în vederea colorării proteinelor şi Western blotting pentru ERK1/2. Activităţile atât pentru creşterea neuritelor, cât şi pentru fosforilarea ERK1/2 au fost distribuite similar între tuburile nr. 70 şi 80 corespunzând unei greutăţi moleculare mai mici de 10-25 kDa, în care au fost eluate proteine în număr mic. O analiză separată a filtrării pe gel a oxidului AMP N1 pe aceeaşi coloană a arătat că poziţia ambelor activităţi a fost aproape identică cu cea a oxidului AMP N1 însuşi. Aceste rezultate sugerează că oxidul AMP N1 sau analogii săi nu interacţionează cu nici o moleculă PERJ de dimensiune mare. Oricum, din acest experiment nu a fost exclusă posibilitatea ca oxidul AMP N1 sau analogii săi să se lege de molecule PERJ mai mari sau mai mici pentru a le inactiva.
Profilul cromatografiei filtrării pe gel a PERJ pe o coloană de Sephacryl S-200 (A), fosforilarea ERK1/2 de către eluate (B) şi profilul SDS-PAGE al eluatelor (C). A: RJ (0,25 g) a fost extras peste noapte cu 1.0 mL de PBS şi fracţia sa supranatantă în urma centrifugării (0,8 mL) a fost aplicată unei coloane de (1.5 x 54 cm) de Sephacryl S-200 superfin (Pharmacia LKB Biotechnology) echilibrată cu PBS. Eşantionul a fost eluat la un debit de 4 mL/h cu 1,0-ml fracţiuni colectate. Coloana a fost calibrată cu feritină (450 kDa), aldolază (158 kDa), albumină (68 kDa), chimotripsinogen A (25 kDa) şi citocrom c (12,5 kDa). Absorbţia eluatelor a fost monitorizată la 230 nm (-) şi 280 nm (-.-). Linia orizontală (1) deasupra de modelul de eluare indic domeniul activităţii de promovare a creşterii neuritelor. B: Celulele PC12 au fost expuse timp de 10 minute la fiecare eulat din coloanele de fracţionare indicate şi au fost indicate modelele de ERK1/2 fosforilat obţinut. C: Eluatul pentru fiecare a treia coloană de fracţionare a fost supusă SDS-PAGE, iar gelurile au fost colorate cu Coomassie brillaint blue G-250. Ordonata prezintă mărimea moleculară.

DISCUŢIE 
Diferenţierea neuronală reprezintă un proces complex în care pot fi implicate diferite căi de semnalizare (2, 13, 33). Integrina este o moleculă a celulei receptorului de suprafaţă compusă din 2 subunităţi diferite, α şi β. Acesta leagă secvenţa RGD a moleculelor ECM, cum sunt fibronectina, laminina sau colagenul şi activează tirozin-kinazele intracelulare, ca de exemplu kinaza de adeziune focală (FAK), Src şi fosfatidilinositol 3-kinaza (PI3K), receptorii factorului de creştere şi/sau canale ionice pentru a genera semnale intracelulare (12, 14, 30). FAK şi Src sunt implicaţi în activarea căilor Ras/MAPK (14). Până acum au fost găsite 19 specii din subunitatea integrin α, 8 specii din subunitatea β şi 25 de specii din complexele heterodimer α şi β. Diferitele complexe de integrine prezintă diversitate în modul de legare la componentele ECM şi transduc o varietate de semnale pentru a reglementa evenimentele celulare. Integrinele α(III)β(I) şi α(I)β(I) sunt exprimaţi de obicei în celulele PC12 (32).
În prezentul studiu, plăcile de cultură au fost acoperite cu colagen tip IV, care leagă componentele integrinelor α(I)β(I); dar acest semnal al integrinelor nu a fost suficient pentru creşterea neuritelor transdusă de PERJ, oxidul AMP N1 sau Mn2+ în absenţa serului. Creşterea neuritelor a fost indusă de PERJ sau Mn2+ doar în prezenţa serului, dar a fost atenuată de coadministrarea de peptide GRGDS, care inhibă interacţiunea dintre componentele ECM şi integrine . Deoarece serul conţine diverse componente extracelulare, ca de exemplu fibronectina, suspectăm că PERJ a necesitat semnalizarea mediată de integrine pentru creşterea neuritelor, ca şi în cazul Mn2+ (21). S-a raportat că Mn2+ măreşte expresia subunităţii α(V) în celulele PC12 şi generează complexul integrine α(V)β(I) (36). Am observat că NGF poate induce creşterea neuritelor chiar fără ser (Fig. 1IB), constatare ce poate fi explicată astfel: 1) colagenul tip IV acoperit pe plăcile de cultură a fost suficient pentru creşterea neuritelor, deoarece colagenul tip IV leagă complexul integrine α(V)β(I) ce poate fi indus de NGF şi 2) semnalizarea TrkA de către NGF este mult mai puternică decât semnalizarea mediată de integrine.
Semnalele integrinelor activează calea de semnalizare MAPK, care este necesară creşterii neuritelor indusă de Mn2+ a celulelor PC12 (34). Semnalele TrkA evocate de NGF conduc de asemenea la activarea MEK urmată de fosforilarea ERK1/2 necesară creşterii neuritelor (26). Astfel, este evident că creşterea neuritelor indusă atât de Mn2+, cât şi de NGF necesită activarea ERK-urilor. Am arătat anterior că PERJ sau oxidul AMP N1 provoacă creşterea neuritelor din celulele PC12 prin intermediul receptorilor adenozină A2a în prezenţa serului (17). Activarea ERK-urilor de către PERJ şi oxidul AMP N1 a fost obţinută, conform aşteptărilor, din calea de semnalizare a receptorului A2a cuplat cu adenilat-ciclaza (8; 26). Fosforilarea a fost mai intensă în celulele tratate cu ser în comparaţie cu cele fără ser, deoarece activarea ERK1/2 prin intermediul semnalizării mediată de integrine este cumulativă (14). Oricum, creşterea neuritelor indusă de PERJ nu a fost inhibată de inhibitorul MEK, sugerând că formarea neuritelor prin PERJ progresează independent de activarea căii de semnalizare MAPK (Fig. 3, 4). Acest mecanism poate fi susţinut de activarea mediată de semnalul A2a al proteinei CREB, care se ştie că induce creşterea neuritelor fără semnalizarea MAPK (8). Integrinele reacţionează fizic cu componentele ECM şi citoschelet, asigurând astfel o legătură fizică între mediul extracelular şi componentele intracelulare care dictează arhitectura acestuia (5). Această caracteristică poate influenţa creşterea neuritelor fără asocierea semnalizării MAPK.  Conurile de creştere ale neuritelor în creştere necesită echilibru între nivelurile cAMP, funcţionarea integrinelor şi activitatea Rho GTP-azelor pentru a menţine motilitatea şi a împiedica prăbuşirea (22). În final, studiile curente demonstrează că interacţiunea dintre adenozina A2a şi semnalizarea mediată de integrine este esenţială pentru creşterea neuritelor indusă de PERK/oxidul AMP N1. Acesta poate reprezenta unul din mecanismele de stabilire a circuitului neuronal funcţional în sistemele nervoase in vivo, deoarece componentele ECM distribuite zonal controlează în mod critic creşterea neuritelor în urma stimulării de către oxidul AMP N1 din RJ administrat ca aliment. Atât semnalele adenozină A2a, cât şi ale integrinelor sunt implicate în reglarea activităţii sinaptice (11, 35). Din acest motiv, în acest punct de vedere, administrarea de RJ sau de oxid AMP N1 poate favoriza păstrarea sănătăţii sistemului nervos.
RJ este format din 12-15% proteine, 10-12% carbohidraţi, 3-7% lipide (inclusiv steroli şi acizi graşi), şi urme de săruri minerale şi vitamine (29). Proteinele importante din RJ aparţin unei familii de proteine denumită proteine importante din lăptişorul de matcă (MRJP) şi familia constă în cinci membri principali (MRJP1, MRJP2, MRJP3, MRJP4, MRJP5) (1, 31). Familia genelor MRJP codifică un grup de proteine strâns legate care deţin o origine revoluţionară comună cu proteina galbenă a Drosophila melanogaster (1):

Majoritatea proteinelor RJ nu au fost clarificate până în prezent, nici în ce priveşte structura chimică, nici în ce priveşte activitatea fiziologică, sugerând implicarea posibilă a proteinelor de tipul componentelor ECM în RJ care activează integrinele. Mai mult, s-a dovedit că acidul 10-hidroxi-2-decenoic şi acidul 10-hidroxi-2-decanoic, un acid nesaturat şi, respectiv, un acid saturat care caracterizează RJ (23), promovează producerea de colagen în fibroblastul pielii (20). Aceştia pot stimula celulele PC12 să sintetizeze colagen care leagă şi activează integrinele. Oricum, PERJ nu a prezentat nici un efect superior asupra creşterii neuritelor faţă de oxidul AMP N1 (Fig. 1).  Entităţile cu activităţi de creştere a neuritelor sau activarea ERK1/2 s-au purtat din punct de vedere cromatografic asemeni unui compus cu greutate moleculară redusă similar oxidului AMO N1 (Fig. 5). Aceste observaţii susţin punctul nostru de vedere că oxidul AMP N1 şi derivaţii acestuia sunt singurele entităţi din PERJ care exprimă atât activităţile de creştere a neuritelor, cât şi cele de activare a ERK1/2. PERJ nu conţin molecule de tipul liganzilor din integrine.
În concluzie, am constatat că 1) semnalizarea mediată de integrine a fost necesară pentru creşterea neuritelor indusă de PERJ sau de oxidul AMP N1, 2) fosforilarea ERK1/2 nu a fost întotdeauna necesară pentru creşterea neuritelor indusă de PERJ sau de oxidul AMP N1, 3) PERJ nu conţine nici substanţe de tipul liganzilor din integrine şi nici molecule mari care se leagă de oxidul AMP N1 şi 4) singurele substanţe active în RJ care induc creşterea neuritelor şi activează calea de semnal MAPK au fost oxidul AMP N1 şi analogii acestuia.
Mulţumiri
Prezenta lucrare s-a realizat prin intermediul unei finanţări nerambursabile din partea Japan Royal Jelly Fair Trade Council.

#Melidava #MelidavaRomania #maimultdecatsanatate #polen #polencrud #naturavie #alimentfunctional

O descoperire remarcabila pentru apicultura, nutritie si apiterapie, a constituit-o polenul crud.
Pana in urma cu cativa ani, in apiterapie se utiliza doar polenul uscat, cum era in mod obisnuit furnizat de apicultura.
In Martie 1992, Patrice Percie du Sert, inginer agricol si apicultor pasionat din Franta, era intr-o stare alterata de sanatate datorita muncii extenuante. Medicul i-a spus ca nu mai poate continua la fel ca pana atunci.
Cum albinele incepusera recoltarea polenului, atras de culorile placute si proaspete ale granulelor, s-a lasat purtat de dorinta de a-l gusta pentru prima oara direct din colector.
Cititi mai multe aici:

https://melidava.com/informatii-pentru-sanatate/pastura-cruda-polen-crud/polen-crud-aliment-functional-si-probiotic/
...

Lasati un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *