Melidava

Laptisor de matca; beneficii pentru sanatate si utilizari in medicina

Extras de mare interes pentru a combate prostiile rostogolite de tot felul de doctori care n-au invatat in scoala romaneasca de medicina nimic despre produse apicole si diversi „specialisti” in medicine naturiste / alternative.

„Laptisorul de matca (RJ) a inhibat semnificativ formarea metastazelor, demonstrând că RJ administrat oral sau sistemic poate avea un rol important în controlarea creșterii tumorale și în metastază”

Articolul:

Royal Jelly; health benefits and uses in medicine

Viuda-Martos, J. A. Perez-Alvarez, J. Fernandez-Lopez

Introducere

Glandele hipofaringeale ale albinelor produc RJ, care este esențial pentru hrănirea larvelor și a albinei regină. Are consistență gelatinoasă, adeseori este neomogen datorită prezenței de grăuncioare de polen, cu miros și gust specifice, este parțial solubil în apă și acid (pH 3,4-4,5). Este compus din 50-60% apă, 18% proteine, 15% carbohidrați, 3-6% lipide, 1,5% săruri minerale, vitamine și numeroase componente bioactive, în principal peptide (royalizină, jelleine, aspimină, royalactină); polifenoli (acizi fenolici, flavonoizi); lipide (10-HDA). Compoziția sa poate varia în funcție de climat, condiții de mediu, sezoniere și regionale, metaboliți și modificări de fiziologie ale albinelor doică, vârsta larvelor, genetica și rasa albinelor.

Datorită conținutului ridicat de componente bioactive, RJ este folositor pentru sănătate, fiind antibacterian, antioxidant, anti-inflamator, vazodilatator, hipotensiv, hipocolesterolemiant, hepatoprotector și antitumoral. 

Activitate antibacteriană

Pentru a evita degradarea alimentelor se folosesc diferiți agenți antibacterieni și antifungici, compușii de origine naturală începând să fie preferați față de cei sintetici. Compușii biologic activi obținuți din surse naturale pot elimina patogenii fără problemele ridicate de rezistența la antibiotice. Ratanavalachai și Wongchai au evaluat activitatea RJ provenit din nordul Thailandei, obținând valori MIC de 0,3, 15,5 și 15,5mg/mL împotriva Micrococcus luteus, Proteus vulgaris și Pseudomonas aeruginosa. Eshragi a arătat că la concentrații de RJ de 200, 330 și 1000mg/mL inhibă creșterea Streptomyces griseus, Staphylococcus aureus și Escherichia coli. Melliou și Chinou au studiat activitatea antibacteriană a RJ din Grecia împotriva bacteriilor Gram pozitive S. aureus și Staphylococcus epidermidis și patru bacterii Gram negative E. coli, Enterobacter cloacae, Klebsiella pneumoniae și Ps. aeruginosa, cu valori MIC de 0,67, 0,74, 0,95, 1,20, 0,98 și 0,94mg/mL. Ei au atribuit activitatea antibacteriană în principal acizilor grași din RJ, trans-10-hidroxi-2-decenoic, 3-hidroxidodecanoic, 11-oxododecanoic și 11-S-hidroxidodecanoic. Moselby et al. au investigat efectele antimicrobiene ale RJ provenit din Egipt și din China împotriva E. coli, Ps. aeruginosa, S. aureus, B. subtilis, obținând valori MIC de 500µg/mL pentru S. aureus și B. subtilis, dar inactive față de E. coli și Ps. aeruginosa. Garcia et al. au analizat activitatea antibacteriană a RJ provenit din Argentina și au comunicat că toate tulpinile bacteriene testate au fost inhibate de mostrele de RJ testate, găsind valori MIC de 53,3mg/g pentru Staphylococcus sp., 69,5mg/g pentru Enterococcus sp., și 74,5mg/g pentru Streptococcus sp. Dinkov et al. au investigat efectul antibacterian al RJ din Stara Zagora, Bulgaria, împotriva MRSA, comunicând micșorări ale concentrațiilor de celule microbiene viabile.

După Eshraghi, acțiunea antibacteriană a RJ poate fi atribuită fracției solubile în eter, în special 10-HDA, la care contribuie și peptidele. Proteinele și peptidele din RJ participă la apărarea albinelor împpotriva patogenilor prin inactivarea directă a microorganismelor și prin inducerea producerii de citokine, care participă la reglarea transcripției proteinelor și peptidelor defensive. Bilikova et al. au comunicat că royalizina din RJ de Apis mellifera inhibă mai puțin B. subtilis la concentrația de 180µg/mL în comparație cu tetraciclina la concentrația de 50µg/mL.  Shen et al. au analizat activitatea antibacteriană a acc-royalizinei recombinante din RJ produs de albine din Asia împotriva bacteriilor Gram pozitive și negative, comunicând că atât acc-royalizina cât și nizina au prezentat proprietăți antibacteriene împotriva mai multor tulpini Gram pozitive, cu MIC de 62,5, 125 și 250µg/mL pentru B. subtilis, Micrococcus flavus și S. aureus, dar acc-royalizina nu a prezentat activitate antimicrobiană împotriva bacteriilor Gram negative E. coli, Salmonella typhimurium și Proteus vulgaris. Bilikova et al. au analizat activitatea royalizinei obținând valori MIC de 7,5, 9,0, 4,0 și 10,5µg/mL față de bacteriile Gram pozitive S. aureus, Streptococcus alactolyticus, Stapphylococcus intermedius și Staphylococcus xylosus și valori de 10,0, 9,0 și 4,0µg/mL pentru bacteriile Gram negative Ps. aeruginosa, Salmonella cholearasuis și Vibrio parahaemolyticus. Royalizina micșorează hidrofobicitatea celulei bacteriene și mărește permeabilitatea membranei celulare la unele bacterii Gram pozitive, inducând disfuncții și distrugeri în pereții celulelor bacteriene și în membrane.

Activitatea antimicrobiană a jelleinelor I-IV a fost testată împotriva bacteriilor Gram pozitive și negative. Fontana et al. au comunicat că jelleinele I și II din RJ au fost active împotriva bacteriilor Gram pozitive; S. aureus cu MIC de 10,0 și15,0µg/mL; Staphylococcus saprophyticus cu MIC de 15,0 și 10,0µg/mL și Bacillus subtilis cu MIC de 10,0 și 30,0µg/mL. Aceste componente au fost active și împotriva bacteriilor Gram pozitive; E. coli cu MIC 2,5 și 15,0µg/mL; Escherichia cloacae, Ps. aeruginosa și K. pneumoniae cu MIC 10,0 și 15,0µg/mL. Jelleina III a prezentat un spectru de activitate mai restrâns, iar jelleina IV a fost inactivă împotriva microorganismelor testate.  Romanelli et al. au comunicat că jelleina I a inhibat total dezvoltarea S. aureus, L. monocytogenes și S. typhimurium numai la concentrații mai mari de 200µg/mL. Jelleinele II și III au fost inactive chiar în aceste condiții. Peptidele antimicrobiene își exercită activitatea antimicrobiană prin; (a) afectarea sintezei enzimelor metabolice sau a ADN-ului; (b) acțiune directă asupra membranei celulare căreia îi modifică permeabilitatea sau formează canale sau pori prin membrană, precum peptidele I-helix.

Activitate anti-inflamatoare

Inflamația este un răspuns de apărare natural al unui organism la stimuli precum traume, agenți infecțioși, substanțe toxice, operații fizice și intervenții chirurgicale. Procesul inflamator este declanșat de unele aspecte chimice și/sau biologice care includ enzime pro-inflamatoare și citokine, compuși cu greutate moleculară mică precum eicosanoizii, sau degradarea enzimatică a țesutului. Acest proces, care este primul sistem de apărare declanșat în corp, poate proteja împotriva distrugerilor cauzate de răniri fizice, otrăvuri, ș.a. Acest sistem de apărare, denumit inflamație de scurtă durată, poate distruge microorganismele infecțioase, elimina iritanții și menține funcțiile fiziologice normale; totuși supra-inflamația prelungită produce disfuncții în fiziologia normală și unele afecțiuni, astm și reumatisme.

RJ sau acizii grași din componența sa, precum thereina, au fost propuși ca agenți anti-inflamatori. Fujii et al. au comunicat că proprietățile anti-inflamatoare ale RJ sunt demonstrate atât de efectele de inhibiție a permeabilității capilarelor din faza acută a inflamației cât și de micșorarea țesutului de granulație în faza inflamatoare cronică, constatate la șobolani cu diabet indus cu streptozotocină. Taniguchi et al. au indicat că administrarea orală de RJ previne progresia leziunilor pielii de tip dermatită la șoarecii NC/Nga. Simuth et al. au comunicat că apalbuminele 1 și 2, două proteine importante din RJ, stimulează macrofagii de șoareci pentru a pune în libertate TNF-α. Kohno et al. au examinat efectele anti-inflamatoare ale RJ și au comunicat că la adăugarea supernatantelor din suspensiile de RJ la o cultură de macrofagi peritoneali de șoareci stimulați cu lipopolizaharide și IFN-γ este inhibată producerea de citokine pro-inflamatoare precum TNF-α, IL-6 și IL-1 în modul dependent de doze, fără a produce efecte citotoxice asupra macrofagilor. Astfel, se sugerează că RJ conține componente care determină supresarea secretării de citokine pro-inflamatoare. Karaca et al. au investigat efectele suplementelor cu RJ în doze de 150mg/kg greut. corp. asupra colitei induse cu acid acetic, prin urmărirea distribuției celulelor T CD3+, CD5+ și CD45+ și a celulelor CD68+ la șobolani și au comunicat că concentrațiile acestora au fost mărite semnificativ la șobolanii cu colită, iar RJ nu a indus nici o modificare. Tratamentul cu RJ a afectat răspunsul proliferativ al celulelor T CD3+ și CD45+ la șobolanii cu colită. Nu au fost observate diferențe la celulele T CD5+ și la macrofagii CD68+ la șobolanii cu colită tratați cu RJ în comparație cu grupul martor, indicând că RJ prezintă efecte anti-inflamatoare. Aslan și Aksoy au efectuat analiza efectelor anti-inflamatoare ale RJ prin inducere de inflamații renale cu etilen glicol la șobolani. La finalul studiului, concentrațiile citokinelor pro- și anti-inflamatoare din mostre de sânge și de țesut renal prelevate de la șobolani au reflectat efectele anti-inflamatoare ale RJ, posibil datorită efectelor sale antiradicalice și antioxidante. În plus, RJ poate ajuta la prevenirea urolitiazei și micșora inflamația în urolitiaza existentă. Arzi et al. au demonstrat că RJ inhibă, dependent de doză, inflamația indusă cu formalină. Doze de 50 și 100mg/kg de RJ au inhibat semnificativ edemul lăbuței de șobolan indus cu formalină în comparație cu grupul martor, iar între grupurile tratate cu 50 și cu 100mg/kg și martorul pozitiv (300mg/kg aspirină) nu au existat diferențe semnificative în inhibiția edemelor. Doze mai mici (25mg/kg) de RJ nu au micșorat edemele induse cu formalină, însă dozele de 50 și 100 mg/kg au produs efecte comparabile cu 300mg/kg aspirină (inhibiție cu 60%). Yang et al. au investigat inhibiția de către 10H2DA din RJ producerea de MMP indusă de TNF-α prin activarea căilor intracelulare de semnalare ale MAPK. Supresarea mediată de 10-H2DA este probabil să se producă prin blocarea căilor de semnalare ale kinazei p38 și kinazei AP-1 N-terminale c-Jun. 10-H2DA nu a produs efect asupra activității kinazei reglate prin semnal extracelular, activității NF-kB de legare a ADN și degradării IkBα. Sugiyama et al. au demonstrat că 10-H2DA poate inhiba activarea NF-kB prin supresarea producerii de NO și a expresiei și transcripției mARN-ului IkB-ξ stimulate de LPS și IFN-β, fără a inhiba fosforilarea IKK-α și degradarea IkBα induse de LPS. Sugiyama et al. au comunicat că 10H2DA a inhibat dependent de doză producerea de IL-6 indusă de LPS, dar nu a inhibat producerea de TNF-α. 10H2DA a inhibat activarea NF-kB indusă de LPS în modul dependent de doză. Kohno et al. au examinat activitatea anti-inflamatoare a N1-oxidului de adenozină (ANO) din RJ. Această moleculă este un produs al oxidării adenozinei în poziția N1 a porțiunii ce conține adenina bază. Autorii au comunicat că ANO a inhibat secretarea mediatorilor inflamatori la concentrații cu mult mai mici decât adenozina și glicyrrhizatul de K la utilizare cu macrofagi peritoneali și celule THP-1 stimulate cu LPS + IFN-γ. Administrarea intravenoasă de ANO a micșorat semnificativ letalitatea șocului endotoxinic indus cu LPS. La administrarea orală de ANO s-a produs creșterea semnificativă a ratei de supraviețuire. Upreglarea factorului de transcripție anti-inflamator c-Fos a fost implicată în supresarea indusă de ANO a secretării de citokine pro-inflamatoare. Chen et al. au analizat activitatea anti-inflamatoare a trei acizi grași din RJ; 10-H2DA, 10-HDAA și acidul sebacic (SEA), comparând efectele anti-inflamatoare in vitro ale acestor acizi grași din RJ asupra macrofagilor RAW264.7 stimulați cu LPS. 10-H2DA, 10-HDAA și SEA au prezentate efecte inhibitoare puternice, dependente de doze, asupra punerii în libertate a mediatorilor importanți ai inflamației NO și IL-10, dar numai SEA a micșorat producerea de TNF-α. Acești acizi grași au modulat și unele gene inflamatorii, cu 10-H2DA producând efecte de modulare distincte în comparație cu ceilalți doi acizi. Acești trei FA au și reglat mai multe proteine implicate în căile de semnalare MAPK și NF-kB.

Efecte imunomodulatoare

Efectele imunomodulatoare au un rol important în cancere, alergii și inflamații. Ele pot fi activante și dezactivante. În cazul RJ predomină cele activante. Hamerlinck a arătat că RJ are proprietăți imunomodulatoare prin stimularea producerii de anticorpi și proliferarea celulelor imunocompetente la șoareci, sau prin depresarea funcțiilor imune umorale la șobolani. Vucevic et al. au studiat efectul 10-HDA și 3,10-DDA, izolate din RJ, asupra răspunsului imun folosind co-culturi de celule T și celule dendritice (DC) de șobolani. Ambii acizi grași au inhibat, la concentrații mari, proliferarea celulelor T alogeneice. Efectul 10-HDA a fost mai puternic și a fost urmat de scăderea producerii de IL-2 și downreglarea expresiei receptorului IL-2. DC din splină, cultivate cu 10µg/mL acizi grași au downreglat expresia CD86 și producerea IL-12, dar au upreglat producerea de IL-10. DC pretratate cu 100µg/mL 3,10-DDA au upreglat expresia CD86 și au mărit proliferarea celulelor T alogeneice. Cea mai mare doză din ambii acizi grași (200µg/mL) care a fost non-apoptotică atât pentru celulele T cât și pentru DC, a downreglat expresiile MHC de clasa II și CD86, au micșorat producerea de IL-12 și au făcut DC mai puțin auto-stimulatoare. Gasic et al. au analizat efectele diferitelor componente izolate de RJ folosind un test in vitro de proliferare a celulelor T de șobolan și au găsit că un extract apos din RJ și acidul 3,10-dihidroxidecanoic stimulează proliferarea celulelor T declanșată de concavalina A (con-A), procesul fiind urmat de creșterea producerii de IL-2. Concentrații mai mari de acid 3,10-dihidroxidecanoic, o pulbere de RJ uscat și acidul trans-10-hidroxidec-10-enoic au inhibat producerea de celule T. Inhibiția producerii de celule T în prezența acidului 3,10-dihidroxidecanoic a fost urmată de o scădere a producerii de IL-2, abrogată parțial de IL-2 exogenă, o scădere a producerii de NO și o creștere a apoptozei. Dzopalic et al. au testat efectul acidului 3,10-dihidroxidecanoic (3,10-DDA) din RJ asupra maturării și funcțiilor celulelor dendritice derivate din monocite umane (MoDC), găsind că 3,10-DDA a stimulat maturarea MoDC prin upreglarea expresiei CD40, CD54, CD86 și CD1a și a mărit potențialul lor alostimulator în coculturi cu celule T CD4+.MoDC tratate cu 3,10-DDA au stimulat producerea de IL-12 și IL-18 precum și de IFN-γ în co-cultură cu celule T CD4+ alogeneice în comparație cu MoDC martore, iar producerea de IL-10 a fost downreglată. Majtan et al. au comunicat că apalbumina 1, cea mai abundentă glicoproteină din RJ și din miere, exercită activități imunostimulatoare și pro-inflamatoare prin up-reglarea producerii de TNF-α.

Activități vazodilatatoare și hipotensive

Presiunea sanguină ridicată (BP) este un factor de risc cardiovascular, asociat de obicei cu alți factori de risc, precum sindromul metabolic. Factori ai stilui de viață care pot micșora presiunea sanguină sunt restricțiile de Na, scăderea în greutate sau programe de activitate fizică și micșorarea consumului de alcool.

Unele di- și tripeptide au efect antihipertensiv la oameni prin inhibiția producerii presorului activ angiotensină II (Ang II) sau întârzierea activității catalitice a enzimei de conversie a angiotensinei I (ACE). Matsui et al. au comunicat că RJ și fracția sa proteică nu întârzie acțiunea ACE, deși a fost observată capacitatea RJ, după hidroliză cu pepsină, de a inhiba ACE. Deci peptidele derivate din MRJP1 ca rezultat al hidrolizei de către enzimele gastrointestinale posedă activitate de inhibiție a enzimei de conversie a angiotensinei I la șobolani spontan hipertensivi. RJ tratat cu Proteaza N (ProRJ) și peptide din ProRJ (Ile-Tyr /IY/, Val-Tyr /VY/ și Ile-Val-Tyr /IVY/) au inhibat activitatea ACE și produc un efect antihipertensiv după administrare orală repetată timp de 28 de zile la șobolanii spontan hipertensivi. Ei au analizat și raportul contribuției acestor peptide din ProRJ asupra  efectului antihipertensiv la o singură administrare în SHR. Pentru o singură administrare orală a fiecărei peptide și a amestecului MIX; IY, VY și IVY în doze de 0,5, 1 și 10mg/kg presiunea sanguină sistolică (SBP) a SHR s-a micșorat în funcție de doze. Efectul antihipertensiv a durat 8 ore. Aceste rezultate au sugerat că peptidele contribuie la efectul antihipertensiv al ProRJ. Takaki-Doi et al. au investigat efectele de inhibiție a ACE și hipotensive a 7 fracțiuni peptidice (Frs) din hidrolizatul proteinelor RJ (RJPH) în comparație cu cele ale RJPH singulare. Fr4 și Fr5 au prezentat cea mai mare activitate de inhibiție a ACE și cel mai mare randament. Greutățile moleculare (MW) ale RJPH și Fr 1-7 au fost cuprinse între 100 și 5000, crescând de la Fr1 la Fr7. RJPH, Fr3 și Fr4, în doze de 10, 30 și 100mg/kg și Fr5 și Fr6 în doze de 30 și 100mg/kg au produs efecte hipotensive tranzitorii asupra șobolanilor spontan hipertensivi (SHR). Fr 4, 5 și 6 la doze de 1000mg/kg au produs de asemenea efecte hipotensiive după administrare orală la SHR după 3, 4-5, 7-8 și 8 ore. RJPH a produs efecte hipotensive de lungă durată proporțional cu greutățile moleculare ale fracțiilor, iar modelul hipotensiv al RJPH a fost similar cu combinația modelelor Fr 3-6.

Funcția de reglare a sângelui depinde în mare măsură de contractibilitatea și capacitatea de migrație a VSMC, un tip important de celule din pereții arteriali. Fan et al. au comunicat că expresia MRJP1 în VSMC le micșorează migrația, contracția și proliferarea, sugerând un rol în micșorarea hipertensiunii prin acțiune asupra VSMC.

Activitate antioxidantă

Producerea și consumarea dezechilibrate de ROS determină stres oxidativ, fiind implicată în patofiziologia a numeroase boli umane precum cancere, arterioscleroză, malarie și artrită reumatoidă, precum și în procese de neurodegenerare și îmbătrânire. RJ este un antioxidant eficient cu capacitate de captare a radicalilor liberi și de a micșora efectele toxice ale agenților chimici.

Jamnik et al. au investigat acțiunea antioxidativă a RJ în celulele de drojdie Saccharomyces cerevisiae ca organism model. Drojdia a fost cultivată în mediu YEPD îmbogățit cu diferite concentrații de RJ 1, 2 și 5g/L. RJ a micșorat oxidarea intracelulară în modul dependent de doze și a afectat creșterea și activitatea metabolismului energetic în modul dependent de faza de dezvoltare, acționând drept captator de radicali liberi și influențând expresia proteinelor celulare, fiind identificate proteine expresate diferit. Turkmen et al. au examinat efectele de protecție ale RJ asupra genotoxicității și peroxidării lipidelor induse de ape reziduale cu urme de petrol în celulele din vârful rădăcinilor de Allium cepa L., comunicând că tratamentul cu RJ produce ameliorări ale indicilor peroxidării lipidelor și ale indicilor mitotici, precum și ale frecvenței aberațiilor cromozomale și de micronucleu (MN) în comparație cu grupul tratat numai cu ape reziduale. De asemenea, aplicarea de RJ a indus recuperarea distrugerilor structural anatomice induse de apele reziduale. Toate dozele de RJ au protejat împotriva toxicității apelor reziduale. Kanbur et al. au investigat efectul de protecție al RJ împotriva distrugerilor hepatice induse de paracetamol pe 90 de șoareci Swiss Albino femele, cărora li s-au administrat 200mg/kg RJ timp de o zi, sau 200mg/kg RJ timp de 7 zile. Autorii au observat modificări importante ale parametrilor biochimici în grupul care a primit RJ timp de 7 zile. ALT, AST, fosfataza alcalină (ALP), glutationă peroxidaza (GSH-Px) din ser și MDA hepatică au avut tendința de a se apropia de valorile înregistrate pentru grupul martor; dintre acestea, au dispărut diferențele între concentrațiile de MDA și activitățile GSH-Px între grupul de testare (200mg/kg RJ timp de 7 zile) și grupul martor. Guo et al. au comunicat că peptide din RJ izolate din hidrolizatele proteinelor hidrosolubile din RJ, preparate cu proteaza P, au prezentat activități de captare a radicalilor liberi hidroxil și antioxidante împotriva peroxidării lipidelor cu mult mai mari decât proteinele hidrosolubile din RJ. Karadeniz et al. au determinat efectele RJ asupra stresului oxidativ produs de cisplatină (CDDP) în ficat și rinichi prin măsurarea parametrilor biochimici și antioxidanți ale țesuturilor respective. Șobolani Sprague-Dawley au fost tratați prin gavaj cu 300mg/kg.zi RJ timp de 15 zile consecutive, determinând concentrațiile de MDA și GSH și activitățile GST, GSH-Px și SOD. Autorii au remarcat că RJ a exercitat un semnificativ efect de protecție asupra ficatului și rinichilor prin micșorarea peroxidării lipidelor, creșterea GSH și ale activităților GST, GSH-Px și SOD. Silici et al. au investigat efectele RJ asupra nefrotoxicității induse de cisplatină și stres oxidativ la șobolani. RJ a fost administrat oral, zilnic, în doze de 50 și 100mg/kg timp de 10 zile. Tratamentul a inversat creșterile concentrațiilor de BUN în ser induse de cisplatină, doza de 100mg/kg fiind mai eficientă. Tratamentul cu RJ a scăzut concentrațiile de BUN, acid uric, AST și ALT în comparație cu CP singulară. În grupurile tratate cu RJ concentrațiile totale de proteine au fost semnificativ mai mari decât cele din grupul martor. Uzbekova et al. au administrat tiroxină, care produce distrugeri hepatice, urmată de 10mg/kg RJ timp de 10 zile, demonstrând că RJ exercită efecte de protecție împotriva distrugerilor hepatice induse de tiroxină. El-Nekeety et al. au comunicat că administrarea șobolanilor a 200mg/kg greut. corp. fumonisină și 100 sau 150mg/kg greut. corp. RJ timp de 3 săptămâni produce îmbunătățiri semnificative ale concentrațiilor de MDA din ser. Cemek et al. au analizat activitățile hepatoprotectoare și antioxidante ale RJ împotriva distrugerilor hepatice acute induse cu CCl₄. Pentru experiment au fost folosiți șobolani Sprague-Dawley cărora li s-a administrat oral RJ în doze de 50, 100 și 200mg/kg în fiecare altă zi timp de 20 de zile, măsurând MDA, glutationa redusă în sânge integral și țesuturi, măsurând ceruloplasmina, acidul sialic și enzimele hepatice în ser. RJ a exercitat efecte semnificative de protecție asupra ficatului și a ameliorat stresul oxidativ indus de CCl₄, producând micșorarea peroxidării lipidelor și îmbunătățirea sistemelor de apărare antioxidantă endogene. De asemenea a micșorat concentrațiile ridicate ale enzimelor hepatice. Cihan et al. au investigat efectele RJ împotriva distrugerilor oxidative induse de radiațiile gamma din țesuturile pulmonare și hepatice după iradierea totală a corpului. Șobolanilor Sprague-Dawley masculi adulți li s-a administrat RJ în doze de 25 sau 50mg/kg.zi. Administrarea de RJ a produs o scădere semnificativă a stresului oxidativ și a parametrilor biochimici MDA, GSH-Px, CAT și SOD, iar RJ a mărit activitatea antioxidativă. Abd El-Monem a arătat că RJ a generat o refacere semnificativă a statusului antioxidant al GSH și a inhibat producerea de MDA, ameliorând distrugerile de ADN și genotoxicitatea indusă de malathion în celulele șobolanilor. Yapar et al. au analizat efectele de protecție ale RJ asupra nefrotoxicității induse de cisplatină (cDDP), manifestate prin prevenirea creșterii concentrației de creatină din ser și a azotului ureic din sânge. Suplementarea cu RJ a refăcut conținutul de GSH și producerea de MDA în țesutul renal după tratamentul cu cDDP. Cavușoglu et al. au studiat rolul protector al RJ asupra distrugerilor oxidative induse de Cd, care produc scăderea concentrațiilor de GSH și creșterea celor de MDA în ficat și rinichi. Tratamentul cu 100 și 250mg RJ/kg greut. corp. a refăcut statusul antioxidant al GSH și a inhibat producerea de MDA. Azab et al. au studiat efectele de protecție ale RJ împotriva stresului oxidativ indus de radiații la șobolani Wistar albino masculi. Administrarea de RJ șobolanilor iradiați, în doze de 1g/kg greut. corp. timp de 28 de zile, a micșorat concentrațiile de TBARS din ser în comparație cu martorii. Mărirea concentrațiilor de TBARS (28%) constituie un determinant al modificării metabolismului lipidelor datorită expunerii la radiații. Cavușoglu et al. au investigat efectul de protecție al RJ împotriva toxicității induse de un insecticid piretroid sintetic, lambda-cyhalothrină (LCT), pe șoareci Swiss albino. Tratamentul oral cu 100 și 250mg/kg greut. corp. de RJ a ameliorat semnificativ indicii de hepatotoxicitate, nefrotoxicitate, peroxidarea lipidelor și genotoxicitatea induse de LCT. Ambele doze de RJ testate au protejat semnificativ împotriva toxicității induse de LCT, efectul maxim fiind produs de doza mare. Ahmed et al. au investigat efectele de protecție ale RJ împotriva toxicității induse de azathioprină la șobolani. Administrarea orală de 200mg/kg greut. corp. RJ a contracarat efectele azathioprinei; a micșorat anemia, leucopenia și trombocitopenia induse de azathioprină. RJ a protejat și împotriva distrugerilor hepatice induse de azathioprină prin micșorarea activităților ridicate ale enzimelor hepatice din ser. RJ a și blocat peroxidarea lipidelor indusă de azathioprină prin micșorarea formării de MDA.

The birth of the working bee

Activitate hipocolesterolemianta

LDL din plasmă sunt un factor important de risc pentru CVD. Creșterea oxidării LDL este asociată cu creșterea riscului de ateroscleroză, o boală cronică ce contribuie la mortalitate și morbiditate, caracterizată prin leziuni denumite ateroame sau plăci fibro-grase care pătrund în lumen, slăbesc mediul și pot suferi complicații pe măsura avansării CVD. Agenții hipolipidemici micșorează concentrațiile de colesterol total din sânge și pe cele de LDL-colesterol și trigliceride, în special la pacienții cu risc de probleme cardiovasculare. Nakajin et al. au arătat că deși RJ nu are efect asupra concentrațiilor de lipide din plasma sanguină a iepurilor normali, el poate micșora conținutul de colesterol din sângele animalelor. Vittek a analizat efectele RJ asupra lipidelor totale din ser la șobolani și iepuri și a comunicat că RJ a micșorat semnificativ concentrațiile ambelor. El a sugerat că doze de aprox. 50-100mg pe zi de RJ micșorează concentrațiile de colesterol total (TC) din ser cu aprox. 14% și cele de lipide cu aprox. 10% în grupul de pacienți luat în studiu. Scăderile TC și LDL pot rezulta din scăderea concentrațiilor de VLDL datorită capacității de captare a radicalilor liberi hidroxil. Azab et al. au studiat efectele de protecție ale RJ împotriva stresului oxidativ indus de radiații și a modificărilor biochimice aferente pe șobolani Wistar albino masculi. Administrarea de RJ în doze de 1g/kg greut. corp. timp de 28 de zile a micșorat cu 14% colesterolul, cu 30,45% trigliceridele și cu 24% LDL din ser. La șobolanii iradiați tratați cu RJ s-a observat o ameliorare semnificativă a concentrațiilor de HDL. Silici et al. au investigat efectele RJ asupra concentrațiilor de trigliceride și colesterol din ser în nefrotoxicitatea indusă de cisplatină la șobolani. Tratamentul cu RJ în doze de 50 și 100mg/kg timp de 10 zile a micșorat semnificativ aceste concentrații în comparație cu grupul martor.

Compoziția RJ îi influențează activitatea antihipercolesterolemică. Numărul mare de proteine din RJ micșorează concentrațiile de colesterol din plasmă. Kamakura et al. au arătat că RJ micșorează biosinteza enzimelor din biosinteza colesterolului și influențează activitatea receptorilor lipoproteinelor hepatice care reglează consumul de lipoproteine foarte scăzute la șoareci. Kashima et al. au comunicat că MRJP1, care este proteina cea mai abundentă dintre proteinele ce leagă acizii biliari din ser, prezintă in vitro activitate de legare a taurocolatului. Solubilitatea micelară a colesterolului a fost micșorată semnificativ in vitro de către MRJP1 în comparație cu cazeina. Concentrațiile acizilor biliari din bila hepatică au crescut semnificativ, iar concentrațiile de mARN pentru 7α-hidroxilaza colesterolului (CYP7A1) și de proteine au avut tendința de a crește după hrănire cu MRJP1, în comparație cu martorii. Concentrațiile mARN-ul CYP7A1 și de proteine din hepatocite au crescut după tratare cu hidrolizat triptic din MRJP1, în comparație cu hidrolizatul triptic din cazeină. A fost investigat pe șobolani efectul hipocolesterolemic al MRJP1. Acțiunea de scădere a colesterolului indusă de MRJP1 se produce prin interacțiunea MRJP1 cu acizii biliari, interacțiune care induce o creștere semnificativă a excreției de acizi biliari în fecale și o tendință de a mări excreția de colesterol prin fecale, stimulând catabolismul hepatic al colesterolului. MRJP1 prezintă activitate hipocolesterolemică pe șobolani mai mare decât cea a β-sitosterolului.

În studii efectuate pe oameni, Guo et al. au examinat efectele suplementării cu RJ asupra metabolismului lipoproteinelor din ser. 15 voluntari au fost împărțiți într-un grup care a primit RJ și un grup martor. Grupul cu RJ a primit 6g/zi timp de 4 săptămâni. Concentrațiile de colesterol total (TC) și de LDL din ser au scăzut semnificativ în comparație cu martorii. Nu au existat diferențe semnificative între concentrațiile de HDL sau de trigliceride din ser. A fost investigată și legătura dintre concentrația de colesterol din ser și cea de lipoproteine. Dintre fracțiile de lipoproteine, după ingestie de RJ a scăzut VLDL colesterolul din ser, deci ingestia de RJ micșorează concentrațiile de TC și de LDL prin micșorarea celor de VLDL. Lambrinoudaki et al. au examinat efectul RJ asupra markerilor fluctuației cardiovasculare și osoase la femei postmenopauzale sănătoase clinic. Participantele au primit zilnic câte 150mg RJ timp de 3 luni. RJ folosit în studiu a fost deosebit de bogat în acizi grași cu catene medii, compuși cu proprietăți hipolipidemice (63% din conținutul de lipide). Tratamentul cu RJ a produs o creștere semnificativă a concentrațiilor de HDL-C 60,2mg/dL în comparație cu 64,7, creștere cu 7,7%, și o scădere semnificativă a LDL-C de 143,9mg/dL în comparație cu 136,2mg/dL, o scădere cu 4,1%, și a concentrațiilor de colesterol total 224,4 în comparație cu 216,1, scădere cu 3,09%. Nu au fost observate modificări semnificative ale altor parametri ai fluctuațiilor cardiovasculare sau osoase.

Activitate antitumorală

Factorii nutriționali dețin un rol important în prevenirea bolilor cronice. Pavel et al. au semnalat că nu există un consens clar privind influența RJ asupra dezvoltării neoplazice.

Taguchi et al. au studiat efectele administrării orale de RJ la grupuri de șoareci înainte de implantarea de celule tumorale, observând că gelul nu a avut efect asupra celulelor de leucemie, ci numai asupra celulelor de sarcom, dar a mărit cu 20% durata de viață a animalelor și a micșorat dimensiunile tumorilor cu aprox. 50%. Inoue et al. au investigat efectele RJ în hrană asupra distrugerilor oxidative și asupra duratei de viață a șoarecilor C3H/HeJ. Prin hrănire cu un suplement pe bază de RJ s-au micșorat concentrațiile de 8-hidroxi-2-dezoxiguanozină, un marker al stresului oxidativ, din ADN-ul renal și ser. Referitor la efectul RJ din hrană asupra duratei de viață a animalelor, rata de 50% mortalitate a șoarecilor la grupele cu doze de RJ intermediare (6mg RJ/kg greut. corp.) și mari (60mg RJ/kg greut. corp.) a fost atinsă după timpi semnificativ mai lungi în comparație cu grupul martor. Orsolic et al. au analizat efectele RJ asupra creșterii tumorii și metastazei pe modele de tumori murinice, precum carcinoame mamare spontane (MC) și fibrosarcoame induse cu metilcholantren (FS) la șoareci albino. La administrare intraperitoneală sau subcutanată RJ nu a afectat formarea metastazelor, dar aplicarea sincronă de celule tumorale și RJ a inhibat semnificativ formarea metastazelor, demonstrând că RJ administrat oral sau sistemic poate avea un rol important în controlarea creșterii tumorale și în metastază. Bincoletto et al. au examinat rolul RJ asupra răspunsului hematopoietic pe șoareci cu tumori ascitice Ehrlich (EAT), constatând că RJ previne mielosupresia indusă de evoluția în timp a tumorii și abrogă hematopoieza splenică la șoarecii EAT. A fost observat in vitro efectul RJ de stimulare a celulelor stem multipotente din măduva osoasă, evaluînd în timp culturi de măduvă osoasă (LTBMC). A fost observat un răspuns antitumoral mai eficient la tratamentele cu durate mai mari. Administrarea de RJ timp de 33 de zile a oferite cea mai mare protecție, producând extinderea supraviețuirii cu 38, 71 și 85% pentru doze de 500, 1000 și 1500mg/kg, în timp ce tratamentele cu durate de 23 și 28 de zileau mărit ratele de supraviețuiire cu 19 și 23%. Mărirea ratei de supraviețuire ar putea fi legată de micșorarea concentrațiilor de prostaglandină E2 (PGE2) observată la șoarecii EAT după tratamentul cu RJ. Nakaya et al. au comunicat activitatea estrogenică anti-ambientală a RJ. Bisfenolul A (BPA) este un estrogen ambiental care stimulează proliferarea celulelor MCF-7 de cancer mamar uman. RJ a inhibat efectul de promovare a dezvoltării al BPA asupra celulelor MCF-7 chiar dacă nu a afectat proliferarea lor în absența BPA, iar acest efect de inhibiție a fost termostabil. Cavușoglu et al. au studiat rolul protector al RJ asupra genotooxicității induse de Cd la șoareci. Administrarea orală de RJ în doze de 100 și 250mg/kg greut. corp. a supresat semnificativ efectele mutagenice ale Cd. Han et al. au investigat mecanismul hipopigmentar al RJ pe linia de celule B16F1 de melanocite de șoareci. Tratamentul celulelor B16F1 cu RJ a inhibat semnificativ biosinteza melaninei în modul dependent de doze. Inhibiția biosintezei melaninei s-a produs printr-o micșorare a activității tirozinazei. RJ a micșorat și concentrațiile de mARN ale tirozinazei, sugerând că RJ micșorează sinteza melaninei prin down-reglarea transcripței mARN-ului tirozinazei, putând fi folosit în noi preparate destinate albirii pielii. Shirzad et al au efectuat un studiu de investigare a efectelor RJ asupra dezvoltării celulelor WEHI-164 de fibrosarcom la șoareci BALB/c singenici. Animalelor li s-au administrat oral 100, 200 și 300mg/kg RJ. La fiecare două zile a fost măsurată dimensiunea tumorii pentru fiecare animal. După 28 de zile, dimensiunea medie a tumorii la șoarecii care au primit RJ a fost mai mică decât cea a grupului martor. Nu au fost observate metastaze la grupurile testate. Galaly et al. au investigat efectele anti-mutagenice și anti-histopatologice ale RJ asupra genotoxicității și nefrotoxicității induse cu acid valproic la șoareci albino masculi. La animalele tratate cu RJ în doze de 50 și 100mg/kg, secțiunile prin rinichi au prezentat structuri histologice normale, cu mici modificări ale aberațiilor cromozomale (CA) și de indici mitotici (MI), în timp ce doza de 200mg/kg a produs infiltrații ușoare ale celulelor inflamatoare și glomeruli hiperemici, dar fără modificări semnificative ale CA și MI. Han et al. au efectuat un studiu de analiză a eficienței anti-melanogenice a fracției hidrosolubile din RJ (WSRJ). Celulele de melanom B16F1 au fost întâi tratate cu 10nM de hormon de stimulare al α-melanocitelor (α-MSH) iar apoi cu diferite doze de WSRJ. Au fost investigate și expresiile mARN și ale proteinelor genelor legate de melanogeneză precum tirozinaza, proteina-1 legată de tirozinază (TRP-1) și TRP-2. WSRJ a inhibat direct tirozinaza și activitatea ei celulară, micșorând sinteza melaninei în celulele de melanom B16F1 stimulate cu α-MSH la un nivel comparabil cu cel observat la arbutină. WSRJ a micșorat mARN și expresia proteinei tirozinazei, TRP-1 și TRP-2 într-un mod comparabil cu cel al arbutinei. WSRJ a prezentat activitate anti-melanogenică exercitată prin inhibiție directă a activității enzimatice a tirozinazei și supresarea expresiei genelor legate de melanogeneză.

Alte efecte fiziologice

În afară de efectele antibacterian, antioxidant, anti-inflamator, hipotensiv, hipocolesterolemiant, hepatoprotector și antitumoral, RJ exercită și alte efecte fiziologice datorită conținutului său de componente bioactive.

Morita et al. au comunicat că ingestia timp de 6 luni a 3g de RJ de către oameni îmbunătățește eritropoieza, toleranța la glucoză și sănătatea mintală. Printre efectele favorabile observate este și accelerarea conversiei de la DHEA-S la T de către RJ. Kataoka et al. au demonstrat că o fracție solubilă din RJ prezintă activitate antialergică, inclusiv scăderea concentrațiilor de IgE specifice antigenului din serul șoarecilor alergici. Honda et al. au comunicat că RJ mărește durata de viață a Caenorhabditis elegans sugerând activități în acest sens. Munstedt et al. au comunicat efecte antidiabetice ale RJ; 20 de voluntari sănătoși au fost supuși unui test oral standardizat de toleranță la glucoză (OGTT) și apoi la un nou test OGTT după ingestia a 20g RJ. Concentrațiile de glucoză din ser după 2 ore și suprafața de sub curba glucozei au fost semnificativ mai mici după administrarea de RJ. Mishima et al. au demonstrat că RJ prezintă activități estrogenice prin interacțiuni cu receptorii de estrogen. Testele de expresie a genei reporter au sugerat că 0,1-1mg/mL RJ activează receptorii de estrogen, mărind transcripția unei gene reporter printr-un element responsiv la estrogen. 1mg/mL de RJ a stimulat expresia mARN-ului VEGF și a pS2 responsiv la estrogen prin mărirea transcripției genei în celulele MCF-7. Moradi et al. au investigat efectele de protecție ale suplementării cu RJ asupra cinematicii spermatozoizilor și asupra funcționalității membranei plasmice. Suplementarea cu 0,5, 1,0, 1,5, și 2% RJ a spermatozoizilor a produs o creștere semnificativă a viabilității acestora, cea mai mare creștere fiind produsă la 1% RJ prin incubare timp de 120 de ore. Efecte de protecție ale RJ asupra funcționalității membranelor spermatozoizilor au fost observate și la concentrații mai mici de 0,5 și 1%. Efectul cel mai proeminent de protecție al RJ asupra parametrilor motilității spermatozoizilor a fost cel asupra vitezei progresive după 72 de ore de depozitare.