Melidava

BOLILE RESPIRATORII SI AERUL ARTICOL IN FORMULA AS AN 2013 NR 1099

Spread the love

http://arhiva.formula-as.ro/2013/1099/medicina-naturii-44/bolile-respiratorii-si-aerul-17197

Multi ne intreaba de ce publicam articole vechi de 10 – 20 de ani?

Pentru ca ceea ce am scris atunci e valabil in proportie de 95% si azi. Iar altii nu au scris mai bine nici atunci si nici azi.

Un extras din articol pt toti imbogatitii din „apa de izvor imbogatita cu oxigen” si alte produse similare care au erodat increderea in naturism. Multumim Florentin Popa, multumim Dr. Catalin Luca! A se vedea articolul de mai jos pentru a intelge de ce a ajuns azi naturismul sa fie dispretuiti de medici si respins de oameni.

http://arhiva.formula-as.ro/2013/1058/medicina-naturii-44/oxigenarea-celulara-o-arma-eficienta-in-lupta-cu-bolile-16132

„În opozi­ţie, contra cost, sunt ofertele de soluţii de apă îmbogăţită în oxi­gen, cu promisiunea de îmbogă­ţire a oxigenării celu­lare prin ad­ministrare orală. Afirmaţia nu este adevă­rată, pentru că mucoasa digestivă nu este construită pentru transferul de gaze, deci nu e pre­gătită să ab­soar­bă oxigen. Toto­da­tă, oxigenul molecular nu se poa­te dizolva în apă. Respiraţia co­rectă, a unui aer curat, e singura care asigură oxigenarea cores­pun­ză­toare în întreg corpul”  Dr. Cristina Aosan

Si acum articolul despre care v-am vorbit.

Text integral, foto adaugate.

Bolile respiratorii şi aerul

Un dar ceresc: oxigenul

Aerul este un amestec de gaze din care organismul utilizează oxigenul. Aparatul respirator cuprinde căile aeriene superioare (nas, faringe, laringe) şi inferioare (tra­hee, bronhii, ramificaţiile lor şi alveolele pulmo­na­re). Nasul (prezent în atâtea zicători româneşti) este, to­tuşi, un organ despre care cei mai mulţi oameni nu ştiu mare lucru. Este însă extrem de important în actul respi­raţiei, deoarece în interiorul său aerul este încălzit şi umidificat. Iar capacitatea sa e uimitoare: poate să în­căl­zească aerul în drumul de la nări până la amigdale cu până la 30 de grade Celsius(!). La acest nivel se face şi o primă filtrare a particulelor de praf şi reţinerea micro­bilor la nivelul mucoasei. Cu fiecare respiraţie, aducem înspre plămâni 10.000 până la 5 miliarde de particule mi­croscopice, care în cursul vieţii unui om to­ta­lizează pâ­nă la 50 de kilograme. În condiţii particu­la­re de mun­că şi viaţă, aceste cantităţi pot fi multi­plicate de zeci de ori. În mare parte ele sunt reţinute în mucusul care aco­peră mucoasele respiratorii. Iar mu­coasa căilor respira­to­rii este prevăzută cu cili vibratili, nişte forma­ţiuni filiforme minuscule, care realizează mişcări ondulatorii de la interior spre exterior. Astfel este capabil să elimine particulele străine inhalate. Masa totală care poate fi eliminată zilnic este de peste 300 de grame.

Aceasta este şi originea tusei productive în cazul unor afecţiuni respiratorii mai serioase, precum şi a ex­pectoraţiilor matinale ale fumătorilor. Este o reacţie de apărare a organismului. Fumătorii înveteraţi au o tuse matinală ce provine din aceeaşi încercare a orga­nis­mului de a elimina nişte depozite toxice, care pe timpul nopţii se depun mai mult pe mucoasa respira­torie, datorită gravitaţiei. Ei ştiu însă că dacă aprind o ţigară, înlătură disconfortul tusei. Explicaţia constă în paralizia cililor vibratili de către fumul de tutun, iar preţul – crea­rea unei breşe în sistemul de apărare al aparatului respi­rator. De aceea se îmbolnăvesc mai uşor de răceli şi gripe, iar boala este mai severă şi cu durată mai lungă. Cei care se lasă de fumat pot să tuşească şi să expec­toreze săptămâni sau luni de zile până când organismul face o oarecare curăţe­nie.
În plămâni se găsesc aproximativ trei litri de aer, la care o inspiraţie obiş­nuită mai adaugă 0,5 l. Deci, doar 1/6 din aerul din plămâni se primeneşte în respiraţia de repaus, când se ventilează 6-8 litri de aer pe minut, respectiv 20 de metri cubi în 24 de ore. O plimbare în pas vioi dublează acest volum, iar un om care aleargă ventilează 50 de litri.

Epiteliul alveolelor pulmonare, spe­cial construit pentru schimburile de gaze, absoarbe 5% din oxigenul conţi­nut în aer. Dintr-un litru, înseamnă circa 0,07 grame. O plimbare în pas vioi de 30 de minute va aduce un plus de oxi­gen de circa 17 grame, gratis.

În opozi­ţie, contra cost, uneori sume exorbintante, sunt ofertele de soluţii de apă îmbogăţită în oxi­gen, cu promisiunea de îmbogă­ţire a oxigenării celu­lare prin ad­ministrare orală. Afirmaţia nu este adevă­rată, pentru că mucoasa digestivă nu este construită pentru transferul de gaze, deci nu e pre­gătită să ab­soar­bă oxigen. Toto­da­tă, oxigenul molecular nu se poa­te dizolva în apă. Respiraţia co­rectă, a unui aer curat, e singura care asigură oxigenarea cores­pun­ză­toare în întreg corpul.

Lungs infected

Duşmanii aparatului respirator


Cauzele îmbolnăvirii aparatului respirator sunt nu­meroase şi variate. Una dintre ele este infecţia, pe calea aerului inhalat. Acesta conţine germeni care în mod obiş­nuit nu determină îmbolnăviri, decât dacă se adau­gă anumiţi factori favorizanţi. Alţi microbi inhalaţi pot fi direct patogeni, chiar fără suprapunerea factorilor favorizanţi, de exemplu cei ce determină tusea convul­sivă, rujeola, varicela, scarlatina, tuberculoza, variola, dif­teria. În epidemii, virulenţa germenilor e mult cres­cută. Ca atare, molipsirea se face mai uşor, prin conta­minarea pe calea aeriană obişnuită, vorbire, tuse, stră­nut, sărut.
Cauzele favorizante cele mai frecvente sunt frigul, curentul de aer rece şi umezeala, cuprinse toate în aşa numita stare de „răceală”. Şcoala veche franceză de medicină recunoştea faptul că „omul răceşte prin corp şi nu prin respiraţie”. De fapt, se răceşte sângele din întregul corp, încetineşte aportul de oxigen şi elemente imunitare, scade imunitatea generală şi apărarea locală respiratorie, cilii vibratili devin lenţi, mucusul încăr­cat cu particule stagnează, mucoasa nazală nu mai poa­te încălzi normal aerul inhalat. Aşadar, sfatul prac­tic pentru toată lumea este să evite în perioada rece umezeala şi frigul, în primul rând la picioare, unde sângele se răceşte foarte uşor. Să nu fie folo­site haine care lasă talia fie dezvelită, fie mai puţin îmbrăcată, capul, gâtul şi pieptul neacoperite, fuste mini, pentru că repercusiunile unei ţinute sexy în pe­rioada de iarnă pot fi drastice şi cu consecinţe pe termen lung. Iar mersul pe bicicletă sau pe scutere şi motociclete e bine să fie rezervat pentru sezonul cald.

Între factorii care favorizează îmbolnăvirea aparatului respirator pot fi menţionate şi eforturile respiratorii în cazul cântăreţilor şi suflătorilor, sau, uneori, abaterile de la reguli banale de igienă, de genul băut lichide reci pe timp de frig, consumul prea redus de lichide (mucusul respirator devine prea dens şi stagnant) sau respiratul pe gură, când aerul nu mai este încălzit de fosele nazale. Un alt fac­tor este consumul exagerat de alimente care pro­duc mult mucus, cum sunt brânzeturile, iaurtul, carnea, dul­ciurile, făinoasele rafinate, în special la cină sau la ore târzii, înainte de culcare. Desigur că sunt şi per­soa­ne care au o sensibilitate individuală a aparatului respi­ra­tor. Sunt cei care la cea mai mică „răceală” fac gutu­rai, sau care cu ocazia unui guturai fac repede com­pli­caţii.

Poluarea aerului interior
O altă problemă de mare actualitate este calita­tea aerului inspirat, sau altfel spus consecinţele poluării aerului. Despre poluarea aerului exterior s-a vorbit destul de mult, dar o problemă mai acută şi mai severă a devenit poluarea aerului interior, din lo­cuinţe, clădiri, vehicule de transport. Astfel, potrivit Orga­ni­zaţiei Mon­diale a Sănătăţii, în cadrul proiectului „Glo­bal burden of disease”, în 2010, poluarea exteri­oară se află pe locul nouă în clasamentul cauzelor dece­selor. Dar în noiem­brie 2013, la conferinţa organizată la Pa­ris de Uniunea Internaţională împotriva tubercu­lozei şi bolilor respiratorii, d-l Ross Anderson (profesor de epidemiolo­gie şi sănătate publică la Universitatea din Londra) a declarat că „poluarea ae­rului interior este al patrulea factor de risc” pentru scă­derea spe­ranţei de viaţă, după ali­men­taţia neraţională, hiper­ten­siune şi fumat. În completare, pre­ci­zăm că OMS a clasi­ficat poluarea aerului ca factor de risc cancerigen.
Şi cum să nu fie aşa, când noi dăm chiar bani pentru a ne otrăvi singuri. Sur­sele sunt numeroase şi-şi au, de regu­lă, originea în materialele sintetice care de­gajă substanţe toxice. De exem­plu, spu­mele poliuretanice degajă mai mult decât poliesterii. Ele se folosesc la fixa­rea fe­restrelor, dar se găsesc şi în saltele ori perne. La fel, materialele de con­strucţie sau mobilierul din ru­me­guş aglomerat cu lianţi chi­mici, din care se vor împrăştia to­xine în casă timp de câţiva ani; apa­ratura de condiţionare a aerului îl denatu­rează şi usucă; alţi ina­mici insidioşi care vin de la super­market în casă şi în maşini pentru a le face mai plăcute, printr-o odo­rizare arti­fi­cială, ne aduc un nebănuit cock­tail de substanţe periculoase. Potri­vit EWG (Gru­pul de Muncă Ecolo­gică), un astfel de odorizant, care se vinde sub egida unor sloganuri chiar amuzante, pre­cum „anu­lează le­gi­le naturii” sau „te face să res­piri feri­cit”, ne dau spre in­­­halare substanţe iritante şi bron­ho-con­strictoare, ge­no­to­xice şi muta­gene, hepatotoxice, neuro­toxine, alergeni ş.a.

Evitaţi toate odorizantele!

O scurtă trecere în revistă, de la cei mai ciudaţi şi „inofensivi”, la cei mai „ucigaşi”, ar arăta cam aşa: al­cool denaturat, dietilen glicol monoetil eter (aditiv anti-îngheţ), diisobutirat pentanil trimetil (plastifiant pentru ojă de unghii), butilatul de hidroxitoluen – declanşator de astm, metilpirolidon, clasat în Europa drept toxic pentru reproducere. Dar iată şi piesele grele ale acestui arsenal chimic prezente aproape toate în produse de igienă personală şi clasică: 1,3-Diclor-2-Propanol, substanţă mutagenă, clastogena (desface lanţurile de cromozomi), 2-etil-hexanol, cu efecte obstructive pe căile respiratorii şi inflamatorii, este considerat respon­sabil de boala numită „Sindromul clădirilor bolnave” (disconfort nazal şi faringian, res­piraţie îngreunată, conjunctivite, iritaţii şi alergii cutanate, dureri de cap, stare de oboseală şi de ameţeală cronică), acetaldehida are efect obstructiv respirator; este asociată şi cu riscul de cancer digestiv, acetatul de benzil irită căile respi­ratorii, e toxic renal şi pancreatic. Chiar în proporţii foarte mici, de numai 50 de părţi per milion, produce leziuni ale rinichilor. La un dozaj de 180 de părţi per milion, pisicile supuse unui test au murit. Universitatea Berkeley îl face responsabil de cancerul de pancreas. Şi bomboana de pe colivă: diclorohidrin, binecunoscut hepatotoxic, genotoxic şi cancerigen.

Cum este posibil ca într-un odo­rizant să intre toate aceste sub­stan­ţe chimice? Simplu: ca „ingre­dien­te pri­vind controlul calităţii” şi „parfumuri”. Ce puteţi face? Evi­taţi toate odorizantele! Ele nu eli­mină mirosuri, ci adaugă mirosuri mai tari, ca într-un fel de camuflaj. Doriţi soluţii naturale? Uleiuri volatile (esenţiale) evaporate cu diverse dispozitive, pentru parfu­mare, dezinfectare şi împrospă­ta­re; iar pentru eliminare de mirosuri – cărbune absorbant, plante şi ventilaţie corectă.

Aerosolii cu propolis
Revenind la problemele aparatului respirator şi la calitatea aerului respirat, avem şi o soluţie apiterapică ce poate rezolva mai multe probleme dintr-un foc: aerosolii cu propolis. Ce sunt aerosolii? O suspensie în mediu gazos a unor particule de solid sau lichid. Cele mai simple exemple cunoscute sunt fumul şi ceaţa. Ei bine, un mijloc despre care prea puţin s-a vorbit până acum este utilizarea de aerosoli ca terapie preventivă şi chiar curativă, ori pentru igienizarea locuinţei, a spaţiu­lui de lucru sau a celui din ma­şină, care pentru unii este a doua casă. Aceste posibilităţi pe cale 100% naturală sunt oferite laolaltă de propolis. Cum să-l disper­săm în aer? Folosind un dispozitiv gândit special spre a realiza aero­soli, cu păstrarea nealterată a sub­stanţelor active volatile din pro­polis, adică un aşa-numit propo­lizator. Acesta este realizat în mai multe variante, atât pentru casă, cât şi pentru maşină.
Pot beneficia de el cei care ră­cesc uşor şi frecvent, pacienţii cu rinite, traheite, bronşite acute şi cronice, BPOC, astm bronşic, tu­berculoză, tumori pulmonare şi alte suferinţe respiratorii.
Folosit în camerele cu colec­ti­vităţi, propolizatorul reduce mult îmbolnăvirile. În Italia s-au făcut studii în grădiniţe, în care s-a constatat scăderea încărcăturii microbiene a aerului, reducerea drastică a numărului de îmbolnăviri infecţioase şi scăderea absenţelor cu până la 62%. Durata afecţiu­nilor respiratorii a scăzut.
La începutul anului 2013, şi în unele grădiniţe din Cluj s-a instalat propolizatorul, în plină epidemie de viroze respiratorii. Unii dintre părinţi l-au folosit şi acasă. În următoarea lună s-a îmbunătăţit semnificativ starea copiilor, s-a redus contagiozitatea, a crescut pre­zenţa copiilor la grădiniţă. Părinţii care au avut şi acasă aparatul, au sesizat reducerea semnificativă a duratei bolii (de la 7 zile în mod obişnuit, la circa 3 zile). Nu au fost sesizate până în prezent nici acasă, nici în colec­tivităţi manifestări neplăcute, alergii sau intoleranţe la aerosolii de propolis.
Aparatul poate fi utilizat şi pentru inhalaţii directe, în situaţii acute. Se poate folosi un prosop, ca pentru orice inhalaţie de acasă, spre a improviza o incintă de­desubtul căreia pacientul să respire aerosoli concentraţi de propolis, timp de 10-20 minute.

 

Lasati un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *