Melidava

ASTENIA DE PRIMAVARA VARA; ARTICOL FORMULA AS 2014 NR 1110

Spread the love

http://arhiva.formula-as.ro/2014/1110/nutritie-55/astenia-de-primavara-17516

ASTENIA DE PRIMĂVARĂ

„Leacul” de bază: Polenul crud

Frigul încă ne dă târcoale, dar semnele pri­mă­­verii au venit. Odată cu ele, a apărut as­te­nia. Spre revigorare, se recomandă un re­gim ali­mentar uşor, împrospătător, bogat în vitamine, en­zime; surse imediate – verdeţurile primăvăratice sau suplimente potrivite. Unul care a devenit la înde­mână este polenul apicol crud.
Tocmai am intrat în postul Învierii, cu o înte­me­iată aşezare în această perioadă. Polenul, sub ra­port legal, este produs animalier, albina fiind înca­drată în legislaţia veterinară. Stiinţific vorbind, e un produs vegetal, căci albina intervine minimal asupra sa, doar la recoltarea de pe flori. Părinţii duhovniceşti orto­docşi consideră polenul apicol un produs vegetal ce poate fi administrat în post.


Pe de altă parte, se apropie sezonul alergiilor la polenuri. Aceste alergii sunt provocate de polenurile purtate de vânt, numite şi anemofile. Ele sunt diferite de polenurile recoltate de al­bi­ne, numite şi entomofile. Im­por­tant e că albinele recol­tează doar polenuri ce nu sunt purtate de vânt. Între cele două tipuri de polen nu există încru­cişări la nivel de alergii. Ca urmare, cei cu alergii de primăvară sau vară la polenurile purtate de vânt pot lua po­len apicol fără probleme. Mai mult, polenul apicol ajută la liniştirea reac­ţiilor alergice faţă de polenurile ane­mo­file. Ne referim la pole­nul apicol crud, căci cel uscat nu are acelaşi efect.
Observăm cu bucurie, de o vreme, că tot mai mulţi oameni caută infor­ma­ţii despre folosirea polenului api­­col, un semn bun pentru vigoarea sănătăţii în ge­neral.

Câteva repere pentru compoziţie şi proprietăţi

Polenul crud, spre deosebire de cel uscat, păs­trea­ză bine valenţele vitaminelor, enzimelor, coenzi­melor şi, mai ales, proprietăţile probiotice şi pre­biotice.
Polenul este un bun revigorant şi reconstructor pentru sânge, fluidul vieţii, un trofic general pentru organism şi în particular pentru ficat, inimă, muşchi. Conţine precursori de neurotransmiţători, cu efecte antidepresive şi normalizatoare pentru funcţiile creie­rului; e recomandat în toate problemele neuro­logice. Acţiu­nea sa trofică generală, „hrănitoare”, este obser­va­tă de uti­lizatori într-un timp scurt, de numai câteva zile de la începerea administrării, şi este cu atât mai ra­pidă şi mai evidentă, cu cât persoana în cauză e mai slăbită.
De remarcat că polenul românesc este în cea mai mare parte poliflor, motiv pentru care e mult apreciat pe piaţa externă, datorită varietăţii compoziţionale şi aromatice. În alte ţări (ex. Portugalia, Spania), po­le­nul apicol provine, în majoritate, de la 1-2 specii florale, fiind mai modest nutriţional. Polenul poliflor este mai adaptat necesităţilor alimentare umane. Ceea ce pentru alţii e raritate, la noi e uzual, mai uşor de pro­curat, deci şi la un preţ mai accesibil decât pole­nu­rile mo­noflore.



Cum se administrează

Cel mai bun moment pen­tru administrarea pole­nu­lui crud este dimineaţa. Când situaţia o impune, poa­te fi administrat şi la prânz. Fiind un aliment cu efect tonic, nu este recoman­dabil seara, căci poate întârzia sau superficializa som­nul.
Pentru cei care utilizează prima dată polen, este indi­cat să înceapă cu 1-2 lin­­guriţe (ne referim la lin­gu­riţa de ceai) cu vârf, adică 5-10 grame. Se pune în sus­pensie (la di­zolvat, cum se mai spune). Soluţia pen­tru sus­pensie poate fi apă cu zeamă de lămâie, sucuri fresh de fruc­te, borş, iaurt, sana, kefir. Polenul cu sucuri de fructe poate fi dulce-acrişor, iar în „solu­ţiile” lac­tate este mai degrabă dulce-dulceag. Lichi­dul pentru suspen­sie se alege şi se poate schimba după gust. Volumul minim necesar e de circa 50 de mililitri pen­tru 2 lin­gu­riţe de polen; la doze mai mari cantitatea de lichid creşte pro­porţio­nal. Timpul minim de inter­ac­ţiune a celor două e de 20-30 minute, până când ghe­motoacele de po­len se des­fac aproape total la o sim­plă agitare cu lin­guriţa. Se poate lăsa în sus­pensie şi pentru mai multe ore. Iar dacă nu puteţi să vă luaţi doza pre­gătită, ea vă poate aştepta în frigider până mâi­ne. Lingu­ri­ţele pot fi de lemn, plastic sau chiar şi metal ino­xi­dabil, cu condiţia să nu lăsaţi lin­guriţa de me­­tal cu­fun­dată în mixtură. Avan­tajul sus­pen­siei, do­ve­dit şi în laborator, şi prin practică, e că prin­­cipiile active ale polenului trec din microgranule în soluţie, aşadar devin uşor şi integral absor­babile.

Dacă sunteţi la primele administrări de po­len, cel mai bine este să-l luaţi imediat după mi­cul dejun, până se obişnuieşte stomacul cu el. Da­că v-aţi obiş­nuit, după una-două săptămâni pu­teţi începe să majo­raţi dozele cu câte o lin­gu­riţă pe săptămâ­nă. Cam la 5-6 lin­guriţe, încer­caţi-l înain­te de micul dejun. Da­că sto­macul îl suportă bine, păs­traţi acest mod de admi­nis­trare şi majoraţi dozele în con­ti­nuare, pâ­nă spre 10 linguriţe pe zi. Dacă sun­teţi în recupe­rare fi­zică ori a greutăţii, pe lângă polen, păstraţi şi mi­cul dejun integral. Dacă vreţi să slă­biţi, scădeţi con­comitent ra­ţia volu­mi­că şi calo­rică a micului de­jun, pâ­nă la a-l înlocui cu pole­nul. Pen­tru un adult în plină acti­vitate fizică şi/sau intelec­tua­lă, femeie sau băr­bat între 50-70 de kilograme, 10 lin­guriţe de polen crud reprezintă un mic dejun sufi­ci­ent. Dacă mai adăugaţi şi 2-4 mililitri de lăp­tişor de matcă crud, aveţi un mic dejun regal.
Dozele cele mai mici la care se poate constata un efect benefic într-un timp scurt sunt de 2-4 linguriţe cu vârf. Cele mai mari doze pe care le-am încercat în pro­prie experienţă sunt de 20 de linguriţe pline, adică vreo 100 de grame pe zi. Generic, putem considera uti­lă pentru o persoană activă o doză de 5 grame de polen crud (o linguriţă cu vârf) pentru fiecare 5-10 kilo­grame masă corporală. Nu sunt obligatorii pau­zele, dar pentru armonizare fizico-emoţională reco­mandăm 3-4 săptămâni cură şi o săptămână pau­ză, sau 5 zile cură cu 2 zile pauză.
Sunt persoane cărora le place mult gustul polenu­lui crud, încât preferă să-l ia ca atare. Metoda e mai puţin eficientă decât dacă se dizolvă într-un lichid, dar se poate compensa parţial prin masticare îndelun­gată.

Posibile efecte neplăcute – cauze şi rezolvarea lor

Dintre utilizatorii adulţi, cam unul din 20 ne spun că polenul le provoacă senza­ţii neobişnuite la sto­mac. Cam unul din 100 raportează chiar dureri. Aceasta, de re­gulă, dacă îl iau de la început pe sto­ma­­cul gol sau nedizolvat, mai ales dacă e polen us­cat şi dacă au o sensibilitate gastrică ori au avut în trecut gas­trită sau ulcer. Faptul se datorează în prin­cipal conţinutului ridicat proteic, care stimu­lează se­creţia de suc gastric. De aceea începem ad­minis­tra­­rea după micul dejun. Numărul celor care re­cla­mă astfel de stări neplăcute creşte din păcate la generaţia tânără, probabil din cauza ali­mentaţiei tot mai dena­turate care irită stoma­cul. Foar­te co­ro­zive sunt bău­turile răcoritoare sinte­tice, care au ajuns să provoace gastrite şi la vârste de 10-15 ani. Pentru co­rectare se trece la administra­rea po­le­nu­lui după masă. Dacă to­tuşi senzaţiile persis­tă, se face pauză în administrarea de polen şi se ia un ma­cerat de Obligea­nă. Este un tra­tament bun şi re­la­tiv rapid, după experi­en­ţa noas­tră, pentru cal­marea sto­macului. Se prepară din o linguriţă de pul­bere de plantă (rizom), la 250 de mili­litri de apă rece, lăsat la plămădit 8-10 ore, de sea­ra până dimineaţa, la tempe­ra­tura camerei, dar nu lân­gă o sursă de căldură. Dacă stă mai mult, riscaţi să fer­men­teze. Licoarea re­zultată după strecurare se bea în şase prize, câte una înainte şi imediat după fiecare ma­să. După 2 săptă­mâni se poa­te reîncepe cura cu polen, câte 1-2 lin­guriţe/zi, după masă, cu creştere progre­sivă, cum am menţionat deja. În paralel, se continuă ceaiul încă 2-4 săptămâni în cazurile obiş­nuite. Desi­gur, este necesară şi o revi­zui­re a alimen­taţiei, pentru a evita reinstalarea aces­tor pro­bleme. Vă recomand „Ceaiul de obli­gea­nă” de la Larix, un bun producător. De menţionat că extrac­tele sau capsulele cu pulbere nu au nici pe de­par­te un efect la fel de bun şi de prompt asupra sto­macului.
La doze mai mari de polen, scaunul poate căpăta cu­­loarea polenului ingerat. Sau poate deveni mai moa­­le, uneori chiar diareic, mai ales după adminis­trare pe stomacul gol sau nedizolvat. De regulă, administrarea după masă rezolvă problema. Dacă persistă, se ia o pau­­ză în cura cu polen şi se urmează un tratament cu ar­gilă, pentru a stopa diareea.
Două linguriţe de pulbere de argilă pe zi sunt sufi­ciente pentru un adult. Se lasă în apă de seara pentru administrarea de dimineaţă, şi de dimineaţă pentru administrarea de seară. Se beau pe stomacul gol, atât apa cât şi argila, în totalitate.
După ce tranzitul intestinal s-a normalizat, se reia polenul la un număr de linguriţe redus cu 30-50% faţă de volumul anterior, administrându-se la început după masă. Când corpul se obişnuieşte cu el, se poate creşte lent doza.

Cheerful family resting

Cine poate lua polen

Polenul poate fi consumat, practic, de toată lu­mea: copii (inclusiv sugari şi fetiţe), femei, gravide, băieţi, bărbaţi tineri sau vârstnici. Am observat că foarte bine reacţionează copiii, inclusiv sugarii, mai ales pre­ma­turii, ori cei cu tare genetice sau deficite neuro­logice. Polenul crud NU conţine hormoni.
La diabetici, indiferent de tip, am administrat doze mai mici de polen, întrucât conţine şi o cantitate de glu­cide. Am recomandat 3 până la 6 linguriţe cu vârf pe zi. Ritmul recomandat de administrare e cel cu 5 zile da, două zile pauză.
Cele mai neaşteptate beneficii le-am întâlnit la pacienţii cu epilepsie: sub un consum constant de po­len, crizele au dispărut, ori au scăzut frecvenţa şi in­ten­sitatea lor. Efect similar constatat şi în cazul con­sumului de produse cu apilarnil.
Deşi polenul a fost foarte utilizat în sportul ro­mâ­nesc înainte de 1989 (pe atunci era disponibil doar uscat), azi nu avem solicitări, tocmai din partea spor­tivilor, care ar putea avea numeroase şi, îndrăznesc să spun, nebănuite beneficii de pe urma consumului con­stant de polen, mai ales că îl avem pe cel crud, care e mai activ. Dar cine ştie, poate în viitor, când energi­zan­tele şi troficele sintetice îşi vor arăta pe deplin faţa ascunsă, ni se vor alătura şi ei, în ataşamentul faţă de natură şi de bogăţiile dăruite de Bunul Dum­nezeu.

www.melidava.ro

Cristina-Aosan

 

#Melidava #MelidavaRomania #maimultdecatsanatate #polen #polencrud #naturavie #alimentfunctional

O descoperire remarcabila pentru apicultura, nutritie si apiterapie, a constituit-o polenul crud.
Pana in urma cu cativa ani, in apiterapie se utiliza doar polenul uscat, cum era in mod obisnuit furnizat de apicultura.
In Martie 1992, Patrice Percie du Sert, inginer agricol si apicultor pasionat din Franta, era intr-o stare alterata de sanatate datorita muncii extenuante. Medicul i-a spus ca nu mai poate continua la fel ca pana atunci.
Cum albinele incepusera recoltarea polenului, atras de culorile placute si proaspete ale granulelor, s-a lasat purtat de dorinta de a-l gusta pentru prima oara direct din colector.
Cititi mai multe aici:

https://melidava.com/informatii-pentru-sanatate/pastura-cruda-polen-crud/polen-crud-aliment-functional-si-probiotic/
...

Lasati un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *