Melidava

UNDE-S NEBUNII?

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?

E, Doamne, lumea plina de cuminti,

E plin pamantul de martiri si sfinti

Atinsi de filoxera-ntelepciunii.

Tacuta-i gloata de-ntelepti ca sfinxul

In fata lumii si-a nemarginirii

Si-ascultator de randuiala firii,

Ca un plavan in jug trudeste insul.

Scancesc cumintii-n chingile durerii

Si, sangerand din rani adanci blandete,

Langa neveste mor de batranete,

Necutezand sa traga spada vrerii.

Boleste omenirea ca o junca

Si nimeni nu-i ca sa-i sloboada sange;

S-a-mpotmolit istoria si plange

Ca prora-nfipta intr-un colt de stanca.

Nu se mai nasc nebuni care s-o mane

Cu bata de la spate ca pe-o vita,

Acestui veac sa-i puna dinamita

Si evu-ntelepciunii sa-l darame.

O! Doamne, unde-s Don Quijotii?

E lumea plina de-alde Sancho Panza

Ce nu-ndraznesc sa manuiasca lancea,

Ci scutieri cuminti se vor cu totii.

Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii

Sa traga spada si sa taie nodul?

Tanjeste dupa glorie norodul

Si nu-s Cezari sa-l treaca Rubiconii…

Sloboade, Doamne-n lume nebunia,

S-o ravaseasca si sa o rastoarne,

Ca un berbec sa ia pamantu-n coarne

Si-acestui veac sa-i surpe temelia.

Demostene Andronescu