Melidava

Laptisor de matca: imbatranire sanatoasa si longevitate

NOTA: Laptisorul de matca este un produs care este folosit si studiat din 1950. In lumea cunoscatorilor este vestit pentru longevitatea si sanatatea pe care o confera. Este studiat pentru cresterea capacitatii de efort a sportivilor. Este de-acum cert ca stimuleaza productia de interferon. Cum ar putea sa produca cancer? Cum ar putea oare stimula proliferarea celulelor tumorale? Din 1950 si pana azi nici un studiu nu a putut pune in evidenta vreo umbra de suspiciune in acest sens. Din cateva sute de pacienti cu SM care au trecut pe la noi nici unul nu a facut cancer. Si au folosit doze considerate altadata de negandit,  intre 4…10 ml de laptisor de matca pe zi, ceea ce inseamna 5….13 grame pe zi, in condtiile in care in anii 1980 se recomanda 0,2 grame in lunile care contin consoana „r”. Puteti face va rog efortul sa ganditi cu mintea Dvs., si sa nu mai ascultati povestile elucubrante ale unor medici care n-au studiat in viata lor apiterapie, si nici nu au vreo experienta in acest sens?

Va invit sa cititi articolul…

Royal jelly: healthy aging and longevity

Huseyin Sahin

Introducere

Produsele naturale sun indispensabile pentru organismele vii datorită proprietăților lor bioactive. Produsele apicole au un loc important între ele. Dintre acestea  RJ (Royal jelly) este sursa de hrană care asigură continuitatea existenței albinelor, fiind legat direct de dezvoltarea larvelor, de menținerea unei vieți lungi și sănătoase, în special pentru albina  regină. Se studiază deci dacă și oamenii pot avea o bătrânețe sănătoasă prin consumarea de RJ.

Lăptișor de matcă

Pentru a hrăni larvele, tinerele albine lucrătoare doici produc un compus acid, complex, denumit RJ, secretat de glandele lor mandibulare și hipofaringeale. Deși albina regină și lucrătoarele au aceeași structură genetică după eclozare, la sfârșitul perioadei larvare, albina regină prezintă proprietăți superioare în termenii structurilor anatomice, fiziologice și morfologice, datorită hrănirii cu cantități mai mari de RJ în perioada larvară. Ca rezultat al hrănirii cu RJ până într-a 5-a zi a vieții larvare și apoi pentru întreaga viață, albina regină devine rezistentă la boli și poate trăi până la 5 ani; mai mult ea produce ouă în cantități echivalente cu greutatea proprie (2000-3000 ouă pe zi). Celelalte albine lucrătoare se infectează mai ușor cu diferite boli datorită unei imunități mai scăzute; ele trăiesc numai 2-3 luni și nu pot depune ouă deși sunt femele. RJ, un gel fluid de culoare alb-crem până la galben închis, este bogat în proteine, uleiuri, carbohidrați, hormoni, vitamine și săruri minerale. Deși componentele sale se pot schimba datorită variabilității surselor botanice, speciei de albine, hrănirii artificiale a albinelor, vremii, anotimpului, localizării, surselor botanice și metodei de procesare, componentele includ apă (50-60 %), proteine (18%), carbohidrați (15%), lipide (3-6 %) și altele. În principal acidul trans-10-hidroxi-2-decenoic (10-HDA) este un acid gras marker pentru RJ, prezent în concentrații relativ mari în substanța uscată. Cea mai mare parte din subst. uscată cuprinde proteine, iar MRJP 1-9 reprezintă 80% dintre acestea. În afară de MRJP se găsesc în cantități mici și alte proteine; royalisina, jelleinele și aspimina 1. Proteinele din RJ contribuie la proprietățiile sale bioactive, iar unele studii privind MRJP s-a concentrat pe proprietățile lor antisenescență.

Componentele chimice generale ale RJ

Produsele apicole conțin componente bioactive; acizi fenolici, flavonoizi, antocianine și vitamine; ele protejează și întăresc sistemul imun. Dintre ele, RJ consumat extensiv de către albina regină pe întreaga durată a vieții o deosebește de celalte albine din colonie. Faptul că albina regină are proprietăți fiziologice superioare, un puternic sistem imun, și o durată lungă de viață a determinat oamenii să-l folosească mai eficient în apiterapie. Diferențele metabolice între metabolismul oamenilor și cel al albinelor sunt evidente, însă interesul oamenilor este de a-și mări imunitatea și de a prezenta procese de îmbătrânire în stări bune de sănătate.

Procesul de îmbătrânire

Îmbătrânirea reprezintă o însumare a modificărilor fiziologice, chimice și biologice survenite la toate organismele vii, fiind un proces inevitabil, care poate fi de două tipuri; heterogen și heterocronic. Atunci când diferite organisme și/sau indivizi ai aceleiași specii prezintă viteze diferite de îmbătrânire, procesul este eterogen. Dacă diferite celule și/sau țesuturi ale unui organism prezintă asincronii în îmbătrânire, procesul este heterocronic. În general, aceste procese nu se desfășoară în armonie cu starea de sănătate sau cu durata de viață, datorită stresului oxidativ generat de diferiți factori și radicali liberi produși prin reacții biochimice, insuficiența enzimelor antioxidante, boli inflamatoare cronice legate de vârstă, malnutriție și lipsă de calități fizice.

Trebuie avute în considerare detalii ale îmbătrânirii în termeni ai modificării nivelelor biologice ale componentelor celulare și moleculare, distrugeri ale homeostaziei mitocondriale, întreruperi ale comunicației intracelulare, senescență celulară, telomeri, modificări epigenetice și modificări necontrolate ale genomului. Acest fenomen natural poate fi însă îmbunătățit prin promovarea homeostaziei celulare, mărirea rezistenței la stres și protecția împotriva bolilor legate de vârstă; astfel se definește îmbătrânirea sănătoasă, care este corelată cu creșterea longevității. Conform OMS, îmbătrânirea sănătoasă poate fi descrisă ca o îmbunătățire și protecție a capacității funcționale a celor bătrâni.

În cazul oamenilor, studiile privind îmbătrânirea sunt conduse din perspective limitate din motive întemeiate, precum necesitatea unor reguli etice, stilurile individuale de viață, factori de mediu  și sociali, și o durată de viață mai lungă decât cea a altor modele. Din acest motiv au fost evaluate numeroase modele de vertebrate și nevertebrate ca alternative în studiile privind îmbătrânirea. Sunt preferat modele cu nevertebrate, datorită duratei mici de viață, costurilor scăzute, manipulării mai ușoare și posibilitățții de a structura după dorință experimentele. Se folosesc și studii in vitro ca alternative, în vederea targetării substanțelor chimice în culturi de celule eucariotice simple, dar care au permis revelarea căilor genetice endogene care determină durata de viață. Clonarea de gene folosind plasmide sau vectori virali, iar apoi culturi de celule de mamifere, în vederea expresiei acestor gene, are numeroase aplicații terapeutice.

Îmbătrânirea este un proces inevitabil, dar poate fi întârziată.

Evaluarea studiilor efectuate cu RJ privind sănătatea și durata vieții

Se pare că RJ prezintă numeroase proprietăți cu implicare biologică, fiind antioxidant, antimicrobian, antitumoral, anti-inflamator, neutrotrofic, susținute științific, care susțin îmbătrânirea sănătoasă.

Studii pe Apis mellifera

Durata de viață sănătoasă a albinei regină este legată de folosirea RJ. Wang et al. au investigat duratele de viață și nivelurile de expresie ale genelor la albinele lucrătoare hrănite cu diferite furaje proteice, inclusiv cu polen și RJ. Rezultatele au arătat că hrănirea cu polen și RJ a fost mai eficientă în mărirea duratei de viață decât hrănirea numai cu polen. Albinele lucrătoare hrănite cu polen și cu polen + RJ au prezentat nivele mai scăzute de expresie ale genei HDAC1, gena îmbătrânirii, față de martori. Yang et al. au arătat că cea mai mare prelungire a duratei de viață a fost obținută folosind 4% RJ într- soluție 50% de sucroză. Autorii s-au concentrat asupra proteinei RJP60 izolate (prin precipitare cu soluție 60% de sulfat de amoniu) din RJ, care a arătat același grad al proprietății de prelungire a vieții ca soluția 4% de RJ. A fost sugerată folosirea acestei proteine, în soluție de sucroză, pentru a mări productivitatea coloniei și eficiența polenizării recoltelor. Studiul efectuat de Shi et al. a folosit un domeniu larg de concentrații ale RJ (0-20%) în soluția 50% de sucroză asupra extinderii duratei de viață. La sfârșitul studiului, albinele lucrătoare hrănite cu 20% RJ au prezentat o durată a vieții mărită semnificativ, precum și un nivel mai ridicat al expresiei genelor GluRA și Nmdar1, care sunt considerate gene de memorie. Un alt studiu nu a testat longevitatea ci a investigat unii parametri ai calității vieții (de ex. dezvoltarea ovarelor) cu rezultate impresionante. În afară de diferite combinații de  hrănire, inclusiv numai cu RJ (fără miere), albinele lucrătoare au fost hrănite cu 22 și 40% RJ în miere timp de 2 săptămâni. Acest tratament a realizat o sporire a dezvoltării ovarelor. Au fost analizate și condițiile de temperatură în dezvoltarea ovarelor, iar condițiile optime de incubare au fost 34°C timp de 10 zile. Raportul a fost similar cu cel al Altaye et al. care au declarat că RJ este hrana ideală pentru activarea ovarelor Apis mellifera scutellata.

Aceste studii nu au menționat direct mecanismele biochimice legate de longevitate la Apis mellifera, de exemplu nivelurile genelor, însă este limpede că RJ și componentele sale cauzează prelungirea vieții albinelor, în special a albinei regină.

Un studiu care a folosit ca model nematode; Caenorhabditis elegans

Recent. C. elegans a devenit un model mult folosit în studiile privind îmbătrânirea datorită duratei  scurte de viață și mai bunei cunoașteri a căilor genetice. Anterior, studiile privind durata de viață a C. elegans au folosit mutații singulare de gene, care au dat rezultate bune în ceea ce privește abordarea genetică. În afară de abordarea genetică, varietatea manipulărilor a fost de asemenea folositoare.

A fost efectuat un studiu asupra RJ și componentelor sale pentru a descoperi tainele longevității și modul în care RJ influențează mecanismele biologice ale C. elegans. În studiu au fost folosite RJ și RJ tratat cu proteaze (pRJ) datorită proprietăților lor farmacologice. Pentru început, înainte de a comunica rezultatele proceselor de fracționare, studiul a afirmat că RJ și pRJ au fost agenți de prelungire a vieții cu un optim la concentrația de 10µg/mL. În etapa următoare care a detaliat procesul de fracționare, fracția pRJ F5, eluată cu metanol 30% dintr-o coloană de octadecilsiliciu a prezentat o creștere semnificativă a duratei de viață în comparație cu celelalte fracțiuni; de aici, studiul s-a concentrat asupra acestei fracțiuni pentru analiza genelor. Studiul a subliniat corelația dintre micșorarea semnalării insulină/IGF-1 și activitatea DAF-16, unicul ortolog al familiei FOXO de factori de transcripție la nematodul investigat. DAF-16 este un factor cunoscut al metabolismului, care promovează durata de viață fiind responsabil de rezistența la stres. Din păcate, răspunsul la stres este micșorat cu semnalarea insulină/IGF. Honda et al. au rezumat nivelele de expresie ale genelor după cum urmează; pRJ-Fr5 upreglează dod-3 chiar dacă downreglează dod-19, dao-4 și fkb-4; această situație este în coordonare cu scăderea semnalării insulină/IGF-1; fkb-4 are o legătură strânsă cu targetul rapamicinei – calea TOR. Importanța inhibiției căii TOR a fost subliniată prin referirile la legătura dintre creșterea duratei de viață la unele specii, inclusiv la nematode.

Wang et al. au efectuat un studiu pe mostre de RJ și RJ tratat cu enzime (eRJ) investigând efectele acestora asupra duratei de viață și stării de sănătate a C. elegans. Ei au subliniat rolul semnalării insulină/IGF-1 în modularea longevității. Studiul a arătat concentrațiile optime au fost de 2mg/mL pentru RJ și de 1mg/mL pentru eRJ. Aceste concentrații au fost folosite pentru investigarea mecanismelor moleculare implicate. Durata de viață a C. elegans este corelată cu activitățile transcripționale ale DAF-16, iar tratamentul cu RJ/eRJ în condiții de stres oxidativ, iradiere sau șoc termic poate fi eficient, după cum indică răspunsul rezistenței la stres modulat de proteinele DAF-16, SIR 2.1, HCF-1 și 14-3-3.

Un studiu japonez a investigat dacă 10-HDA din RJ este implicat în mărirea duratei de viață a C. elegans. Conform rezultatelor obținute, 10-HDA determină longevitate împreună cu procesul de aval al semnalării restricției de hrană. Unele procese, precum dezvoltarea și proliferarea celulelor, creșterea, metabolismul și îmbătrânirea sunt legate de calea TOR. Studiul efectuat de Honda et al. a inclus un alt rezultat semnificativ privind efectele 10-HDA asupra stării de sănătate, demonstrând un efect de supraviețuire semnificativ împotriva unor condiții de stres în comparație cu martorii.

În afară de datele privind efectul royalactinei asupra creșterii duratei de viață a Drosophila melanogaster, a fost efectuat un studiu al efectului său asupra duratei de viață a C. elegans, focusat pe semnalarea factorului de dezvoltare epidermală (EGF). Concentrația de 1,6 µg/mL a produs cel mai bun efect de creștere a duratei de viață. Au fost aplicate și unele modificări în vederea eliminării oligozaharidelor legate la azotul royalactinei. Aceste strategii sunt importante pentru a demonstra dacă oligozaharidele N-cuplate sunt sau nu implicate în efectul de prelungire a duratei de viață. Rezultatele au arătat că carbohidrații astfel izolați nu produc un astfel de efect. Factorul de dezvoltare epidermală acționează asupra creșterii și diferențierii celulelor prin legarea receptorului său (EGFR) în vederea activării diferitelor căi de semnalare. Există o rețea complexă a diferitelor gene implicate în encodarea a numeroși membri ai familiei EGF din unele organisme, precum vertebratele și Drosophila. Se știe că rețeaua de semnalare EGF din C. elegans este mai simplă. Genomul său encodează numai un factor de creștere de tip EGF (LIN-3) și un omolog al receptorului EGFR (LET-23). Detienne et al. au subliniat rolul important al LIN-3 și LET-23 asupra creșterii duratei de viață mediată de royalactină la C. elegans după analiza rezultatelor cercetărilor.

Aceste studii s-au concentrat asupra răspunsurilor metabolice din anumite situații precum rezistența la stres, dezvoltarea și diferențierea celulară. Aceste mecanisme sunt diferite de metabolismul uman; rezultatele lor dovedesc însă de ce oamenii trebuie să ia în considerare consumul de RJ pentru a-și asigura o viață și o îmbătrânire în stare bună de sănătate.

Un studiu care folosește ca model drojdia Saccharomyces cerevisiae

În comparație cu alte modele celulare, studiile asupra îmbătrânirii și a RJ folosind S. cerevisiae sunt puține, deși drojdia oferă unele avantaje. După Zadrag et al. și Bitterman et al., celulele de S. cerevisiae pot fi considerate drept un model în studiile referitoare la îmbătrânire din mai multe motive, inclusiv producerea limitată a înmuguririi. De fapt, durata scurtă de viață, genomul bine adnotat și manipularea genetică ușoară constituie avantaje importante pentru aceste organisme, care pot constitui referințe pentru organisme de dimensiuni mai mari. Studiul efectuat de Jamnik et al. a analizat activitatea metabolică a energiei celulare prin măsurători de fluorescență folosind ca indicator resazurina. Oxidarea intracelulară a fost evaluată prin reacția diclorofluoresceinei cu oxidanții posibili. Rezultatele obținute au arătat că oxidarea intracelulară a RJ este micșorată în modul dependent de doză în comparație cu grupul martor. Autorii au menționat de asemenea că RJ a afectat dezvoltarea și metabolismul energetic celular, influențând expresia proteinelor și captarea ROS. Lupta împotriva produselor ROS deține un rol important în procesul de îmbătrânire sănătoasă la organismele superioare.

Un studiu având ca model un organism multicelular: Drosophila melanogaster

După Kamakura este dificil de cunoscut mecanismul diferențierii castelor la albine, datorită lipsei unui stoc mutant mai amplu. Din acest motiv D. melanogaster este un model potrivit pentru studiile privind dezvoltarea și îmbătrânirea, inclusiv analizele genetice. Pe baza acestor date au fost evaluate influențele RJ și ale componentelor sale asupra D. melanogaster.

Kayashima et al. au efectuat un studiu asupra RJ liofilizat (FDRJ) privind efectele asupra dezvoltării și fiziologiei Drosophila. În urma studiului, autorii au considerat că FDRJ prezintă aceleași proprietăți biologice ca și RJ, micșorând timpul de dezvoltare a larvelor, durata de viață a masculilor și mărind fecunditatea femelelor. Au fost investigate și nivelurile de expresie a genelor, iar rezultatele au arătat că efectul este legat de semnalarea insulină/factor de creștere de tip insulină (IIS) și rețeaua TOR. Considerând calea IIS/TOR, expresiile dilp5, InR și TOR au crescut la femelele de Drosophila hrănite cu FDRJ, dar nu au fost observate modificări semnificative la masculi.

Xin et al. au prezentat un studiu pentru a arăta efectul MRJP asupra duratei de viață,  nutriției și fecundității la ambele sexe ale musculițelor Drosophila. Ei au hrănit musculițele cu diferite concentrații de MRJP (1,25-5,00%). Duratele medii de viață ale ambelor sexe de Drosophila au fost afectate diferit de MRJP. Dacă cel mai bun rezultat în termenii creșterii duratei medii de viață a fost de 13,9% folosind 5,0% MRJP în hrana masculilor, această durată a fost mărită cu 20,0% folosind 2,50% MRJP în hrana femelelor. După hrănirea cu MRJP, Xin et al. au confirmat că legătura dintre efectul antioxidativ și durata de viață a crescut datorită upreglării CuZn-SOD. Aceste date au fost explicate printr-un mecanism al extinderii duratei de viață: prin focusare asupra genei S6K datorită upreglării sale în semnalarea mediată de EGFR.

Un alt studiu asupra proprietăților antioxidante ale RJ a investigat și proprietățile sale antiaging pe Drosophila. Materialul studiat a fost compus dintr-o combinație de RJ tratat enzimatic (eRJ) și o peptidă din colagen (CP). Deși Qui et al. nu au sugerat direct un mecanism de supraviețuire in vivo, ei au concluzionat că eRJ-CP a fost eficient în prelungirea duratei de viață a fluturilor de fructe tratați cu H₂O₂ și paraquat (PQ) prin prin micșorarea concentrațiilor de malondialdehidă (MDA) și carbonili proteici (PCO). În acest studiu, în afară de rezultatele MDA și PCO, capacitatea antioxidantă a fost evaluată și prin unele enzime antioxidante endogene semnificative, precum superoxid dismutaza totală (T-SOD), glutationă peroxidaza (GSH-Px) și catalaza (CAT). Activitatea acestor enzime a crescut după ingerarea de eRJ-CP, produsul putând fi considerat ca agent de promovare a sănătății.

Un alt studiu a examinat efectele RJ asupra viabilității, antioxidanților și modulării metabolice a unui mutant de Drosophila, npr13. RJ a cauzat o micșorare a concentrației de ROS și s-a considerat că proteinele din RJ determină creșterea viabilității. Evaluarea activității complexului 1 al TOR (TORC1) a stabilit că dacă rata de supraviețuire crește la acești mutanți tratați cu RJ, activitatea TORC1 scade. Reglarea TORC1 este semnificativă pentru metabolismul celular, iar dereglarea sa (în special creșterea) este asociată cu cancere, boli ale vârstei și hipertrofie.

Se știe că RJ conține diferite concentrații de vitamine care ar putea fi implicate în prelungirea vieții și în starea de sănătate. Gardner a investigat efectele acidului pantotenic (cea mai abundentă vitamină din RJ) asupra longevității D. melanogaster, și a arătat că acidul este un avantaj în prelungirea duratei de viață a musculițelor.

Studii pe modele cu rozătoare; șobolani și șoareci

Rozătoarele sunt folosite ca modele de mamifere în numeroase investigații experimentale. Unele studii au arătat că RJ și componentele sale îmbunătățesc deficitele cognitive, sunt anti-inflamatoare, anti-oboseală, ș.a. A fost efectuat un studiu pe rozătoare (șobolanii și șoareci împreună), investigând efectele 10-HDA asupra sistemului nervos central, care a arătat unele efecte pozitive, precum creșterea dezvoltării neuronilor, protecția neuronilor împotriva distrugerilor și micșorarea anxietății.

Inoue et al., lucrând cu șoareci C3H/HeJ au arătat că adăugarea de RJ în hrană produce o tendință de scădere a formării de supraproducții de radicali liberi în cursul metabolismului și micșorarea producerii de 8-hidroxi-2⸍-dezoxiguanozină (8-OhdG) în rinichi și ser, care – în parte – ar mări durata de viață. În comparație cu grupul martor, supraviețuirea grupelor tratate cu RJ în doze intermediare (6mg/kg.zi) și mari (60mg/kg.zi) a fost semnificativ mai lungă.

Concluzii

În general. RJ exercită efecte asupra reînnoirii celulelor, proliferării și asupra funcțiilor metabolice legate de vitalitatea tuturor țesuturilor organismului și de susținerea imunității și sănătății, efecte care pot fi folositoare și asupra sănătății oamenilor și a îmbătrânirii în stare bună de sănătate.