Melidava

Alergie, alergeni

                                             Grâul modern îngrașă și îmbolnăvește

      Strămoșii noștri, vânători și culegători, mâncau orice puteau obține din natură: animale mici si mari, insecte, fructe si legume, nuci, ierburi, radacini, etc. Observând că animalele consumă ierburi, au devenit curioși și – într-un fel sau altul – au incorporat grâul primitiv în alimentație. Grâul primitiv a fost denumit Einkorn și avea numai 14 cromozomi.

Prin combinarea grâului Einkorn cu alt tip de iarbă sălbatică a rezultat grâul Emmer cu 28 de cromozomi, soiul de grâu menționat în Biblie. În Egiptul Antic, Imperiul Roman și ulterior în Evul Mediu European pâinea a devenit un aliment răspândit, iar grâul Emmer s-a combinat genetic cu altă plantă ierboasă formând grâul Spelt (Triticum landraces) cu 42 de cromozomi.

Din 1960, odată cu explozia demografică, s-au cercetat posibilitățile de mărire a producției de grîu la hectar, folosind diferite încrucișări. Noile soiuri aveau o producție de cca. 10 ori mai mare, au contribuit la reducerea foametei în lume și la acordarea Premiului Nobel pentru pace dr. Norman Borlaug pentru crearea de noi soiuri cu mare productivitate.

Soiurile cultivate astăzi (Clearfield) sunt semi-pitice, iar semințele au fost obținute prin expunere la azidă de sodiu, care este toxică. Utilizatorii și comercianții de semințe Clearfield susțin că nu au fost folosite tehnici de mutații genetice. Așa și este, însă au fost folosite expuneri mutagenice la diferite substanțe chimice și la radiații UV, posibil la fel de nocive.

Astăzi cca. 90% din cerealele consumate în lumea vestică sunt soiuri de grâu, care asigură cca. 40 – 60% din necesarul individual de calorii. Se estimează însă că 10-30% din populație este sensibilă față de glutenul din făinuri, iar restul populației ar trebui să își limiteze mult mai strict consumul.

     Grâul modern este stimulent pentru apetit. Glutenul este compus din gliadină și glutenină; aceasta din urmă conferă elasticitatea aluatului. În anii 1970 psihiatrii au observat că eliminarea grâului din alimentație îmbunătățește starea suferinzilor de schizofrenie, iar revenirea o înrăutățește. Explicația este că – la ingestie – gliadina se leagă la receptorii opiați, nivel la care stimulează apetitul, mărește sensibilitatea bolnavilor de ADHD, provoacă halucinații schizofrenicilor, manii celor bipolari, și numeroase obsesii alimentare gurmanzilor.

Din 1985 consumul de grâu a provocat pandemia de obezitate și diabet care a debutat în SUA.

Grâul modern mărește concentrația de zaharuri din sânge. Două felii de pâine integrală măresc concentrația sanguină de zaharuri tot atât cât 6 lingurițe de zahăr. Carbohidratul principal din grâu (amilopectina A) este rapid hidrolizat de amilazele din salivă și din stomac, devine rapid digerabil, și mărește concentrația sanguină de zahăr, conducând în final la grăsimea viscerală care înconjoară intestinele, inima, ficatul și rinichii.

Grâul modern determină inflamații. Plantele nu dețin un sistem imun, al cărui rol este preluat de către lectine. Cea din grâu (Wheat Germ Agglutinin), consumată zilnic normal în cantități de 10-20mg, distruge împreună cu gliadina intestinul subțire. Din acest motiv, persoanele care consumă grâu suferă afecțiuni autoimune, inflamații ale articulațiilor și intestinelor, ale creierului, căilor respiratorii, etc.

Ce se realizează printr-un regim alimentar lipsit de grâu

• Scăderea în greutate
• Reducerea concentrației de zaharuri din sânge
• Reduceerea frecvenței de apariție și a intensității durerilor articulare
• Îmbunătățirea funcției cognitive
• Micșorarea simptomelor de anxietate și/sau a obsesiilor alimentare
• Reducerea și stabilizarea presiunii sanguine
• Reducerea trigliceridelor
• Amplificarea energiei generale și îmbunătățirea somnului

Produsele gluten-free din comerț

 Deși sunt lipsite de gluten, gliadină, aglutinină din germeni și amilopectină A, produsele din comerț conțin mult amidon (din cartofi, orez, tapioca, porumb) care mărește concentrația sanguină de zaharuri la fel ca amilopectina A. Varianta cea mai bună este consumul de produse formate dintr-un singur ingredient: nuci, uleiuri vegetale (măsline, cânepă), legume și fructe, carne de vită, pui și curcan hrănite natural – nu furajate – carne de somon, brânzeturi, ouă organice, cocos, avocado, semințe, pe care le cumpărați cât mai aproape de starea naturală și le pregătiți ulterior. Cu cât un produs este mai rafinat și mai mult prelucrat industrial, cu atât este mai periculos pentru sănătate.      

Intoleranțe, alergii, inflamații și controlul greutății corporale

Un recent raport al OMS aprecia că în lumea vestică peste 64% din populație suferă afecțiuni legate – direct sau indirect – de nutriție. Considerați că intoleranțele/alergiile alimentare sunt legate de controlul greutății corporale și de instalarea/acutizarea inflamațiilor.

Cred că trebuie început prin precizarea noțiunilor.

Intoleranțele alimentare (hipersensibilitățile) nu sunt alergii adevărate, nu implică mecanismele imune, ci sunt simple reacții la un aliment, o băutură sau un produs prelucrat.

Alergiile alimentare sunt răspunsuri imune la ingestia unui produs și implică anticorpi la IgE (cele imediate) sau celule T (cele decalate în timp). Imunoglobulina E apare în plasmă, se formează preponderent în țesutul limfoid al intestinelor și al tractului respirator, iar concentrațiile sale cresc mult în alergii. Se leagă de celulele mast, pe care le degranulează după contact cu antigenii, punând în libertate mediatori inflamatori. Celulele T(limfocitele T) se formează în timus și realizează reacțiile imune care implică interacțiuni intercelulare.

Reacțiile farmacologice sunt determinate de unele componente din alimente, fie de origini naturale (teobromina din ciocolată, tiramina din brânzeturi), fie de sinteză (conservanți, stabilizanți). Reacțiile toxice se produc la ingestia care depășește pragul toxic (otrăvuri și toxine, salmonella, histamină, micotoxine).

Intoleranțele alimentare sunt răspunsuri fiziologice anormale cauzate de către lipsa unor enzime implicate în digestie (intoleranța ereditară la fructoză), incapacitatea organismului de a folosi unii nutrienți (malabsorbțiile), unele substanțe naturale (de ex. salicilații din mere, citrice, căpșuni, tomate, unele vinuri) sau de către răspunsuri imune mediate non-IgE. Sunt cauzate de către erori în metabolizarea nutrienților (diabet zaharat, lipsa de lactază, fenilcetonurie, favism), de către cauze psihologice (stări emoționale asociate unui anumit aliment; nu se produc dacă alimentul nu este recunoscut), sau prin răspunsuri imunologice mediate de către imunoglobuline non-IgE (sistemul imun reacționează ca pentru un corp străin).

Alergiile clasice sunt mediate de către IgE, apar predilect la persoane cu sindrom atopic (de obicei ereditar) și pot evolua până la anafilaxie. Nu se poate stabili o delimitare strictă între intoleranțe și alergii alimentare.

Cum apar alergiile alimentare și care sunt alimentele/grupele de alimente susceptibile de a le declanșa?

Tractul intestinal (de la gură până la intestin) prelucrează alimentele extrăgând nutrienții și blochează pătrunderea alergenilor în organism. La naștere, barierele mecanice și imunologice implicate în această blocare sunt imature, iar o parte dintre alergeni pot pătrunde în fluxul sanguin. Ulterior, sistemul imun devine tolerant pentru o parte din alergeni; intoleranțele determină sensibilizări față de alergeni, manifestate prin producții excesive de anticorpi IgE legați de celulele mast și specifici față de unele alimente. La pătrunderea alergenilor se pune în libertate histamină și apar simptome specifice la nivelul intestinelor, pielii, căilor nazale, plămânilor și sistemului circulator.

Astfel, alergiile față de alimente se produc mai frecvent (8-10%) la copii decât la adulți și mai frecvent atunci când preexistă sensibilitate (35-40%), în special astm.

Grupele de alimente susceptibile de a produce alergii sunt:

Alergenii din alimente sunt asociați cu alergeni din aer (sindromul alergiilor orale):

Principalele simptome care indică alergiile alimentare sunt:

• La nivelul tegumentelor; urticarie, angioedem, eczeme
• La nivel intestinal; colici, esofagite eozinofile, gastrite, gastroenterite, sindromul alergiilor orale (prurit al cavității bucale)
• La nivelul aparatului respirator; rinoconjunctivite alergice

La limita cu intoleranțele alimentare (mediate de către celulele T) se manifestă:

• La nivelul tegumentelor; dermatite herpetiforme
• La nivel intestinal; enterocolite, proctite, enteropatii, intoleranță la gluten
• La nivelul aparatului respirator; hemosideroze pulmonare
• 

Legătura cu greutatea corporală?

Alergiile alimentare, problemele de greutate corporală și afecțiunile inflamatoare sunt interconectate. Consumul de alimente față de care există alergii cauzează reacții inflamatoare, reacții ce determină glandele adrenale să secrete hormoni care dezechilibrează concentrațiile sanguine de zaharuri și de insulină. Concentrația mărită de insulină modifică activitatea enzimelor care contribuie la preponderența depozitării grăsimilor față de arderile producătoare de energie. Cantitatea exagerată de grăsime corporală declanșează procese inflamatoare și exacerbează problemele alergice.

Pe măsura creșterii în greutate NU se formează decât puține celule adipoase suplimentare, însă se măresc dimensiunile celor pre-existente, ale căror membrane pot ceda la mărirea solicitărilor mecanice, iar golirea conținutului intracelular determină intervenția sistemului imun – deci un răspuns inflamator.

Unele substanțe anti-inflamatoare interferă cu funcționarea leptinei, hormon care contribuie la reglarea masei adipoase, expresat exclusiv în țesutul adipos alb. Stările inflamatoare micșorează eficiența leptinei – disfuncție denumită rezistență la leptină – în supresarea apetitului și accelerarea metabolismului. Menținerea greutății corecte este ȘI o problemă de control hormonal (insulină, cortisol, leptină).

Au fost identificate și alte căi de micșorarea a riscurilor de producere a inflamațiilor?

O modalitate de reducere a acestui risc este legată de tipul de grăsimi pe care le consumăm preferențial. Prostaglandinele – implicate în procesele atât pro- cât și anti-inflamatoare precum și și în reglarea proliferărilor celulare – sunt sintetizate din grăsimile ingerate. Consumul de acizi grași esențiali omega-3 (eicosapentaenoic, docosahexaenoic – din carnea de pește gras și uleiul de pește) deplasează echilibele în direcția formării de prostaglandine anti-inflamatoare.

Alimentația poate reduce riscurile de producere a inflamațiilor și/sau de agravare a acestora – simultan cu un bun control al greutății corporale?  

Numeroase alimente conțin alte substanțe cu acțiune anti-inflamatoare – flavonoizi și carotenoizi. Reducerea concentrației de insulină (prin regim cu indice glicemic controlat) poate de asemenea contribui la deplasarea echilibrului către formarea de prostaglandine anti-inflamatoare și – implicit – la normalizarea greutății corporale prin mărirea activității leptinei.

Produsele apicole care au efecte antiinflamatorii dovedite sunt: polenul, pastura, care surpinzator au si efect hipocolesterolemiant demonstrat prin analize. Corect consumate ambele pot reduce greutatea.

Propolisul are efecte antiinflamtorii in preparate de calitate. In plus are efect hipoglicemiant.

Veninul de albine in creme, unguente de calitate, are efecte antiinflamatorii locale si poate fi aplicat cu succes in multe situatii. Exceptie articulatiile inflamate urmare in cazul gutei.