Melidava

22 Decembrie 1989 si nostalgia comunismului…

Intrebari mai mult sau mai putin tendentioase si inteligente iscodesc mintea oamenilor la 34 de ani de la lovilutie. A fost bun, sau rau comunismul?

Regretam sau nu comunismul? Dar pe Ceausescu?

„Tovarasul Nicolae Ceausescu, Secretarul General al Partidului Comunist, Presedintele Republicii Socialiste Romania, Comandantul Suprem al Fortelor Armate, impreuna cu sotia sa, tovarasa Elena Ceausescu, savant de renume mondial, membru al Academiei Romane, a fost in vizita de lucru la Scornicesti.” Cam asa incepeau cele doua ore de emisune TV, de la 20 la ora 22, ca sa facem economie, sa ne putem plati datoriile.

Am imprumutat 10 miliarde de dolari si am platit bancilor 18… In zece ani.

NU regreta nimeni frigul si foamea, lipsa de libertate, lipsa de curent electric, penibila delatiune aducatoare de castiguri sociale si materiale (la care ne invita si liberalul Bolos).

NU-l plange nimeni pe nationalistul si prostitul Ceausescu, pentru partidele lui de vanatoare, casele de vacanta, gospodariile si cantinele de partid. Pentru trena de nomenclaturisti de care s-a inconjurat. Pentru liota de activisti de partid, aplaudaicii care primeau noaptea prin grija PCR lazi cu alimente pentru a gusta, doar ei, din bucuriile societatii socialiste multilateral dezvoltate. Clasa muncitoare, infratita, de la sate si orase, s-a bucurat in schimb de cartela de alimente rationalizate, pe timp de pace si prosperitate comunista.

NU regreta nimeni starea de nesiguranta pe care o inspira seful de scara, ajutorul presedintelui de bloc, posesorul cartii de imobil, Ati uitat, ai? O vorba gresita doar, si te vizita securitatea. Si dupa caz, dupa bine-meritata si educativa bataie, puteai merge la Rovinari in mina, sau pe santier la Casa Poporului. Sau si mai bine la Canal, ca sa construiesti socialismul. Daca chiar erai incurabil, la spitalul de nebuni, de unde nu se intorcea nimeni intreg. Ati uitat?

Ce regrata oamenii cu adevarat?

STABILITATEA!

SENTIMENTUL DEMNITATII NATIONALE!

Asta e ceea ce regreta omul de rand si e firesc sa fie asa. Pentru a trai o viata buna oamenii au nevoie de stabilitate si de sentimentul unei apartenente nationale. O natiune de care sa poata fi mandri. E greu de inteles?

Astazi odata cu libertatea ni s-a „garantat” si o instabilitate si sentimentul cert ca suntem, mai mult decat altadata, iobagii bancilor si fara chiar sa stim, ai unei perfide si vandute clase conducatoate. Pe care culmea ipocriziei si minciunii, suntem chemati sa ne-o alegem.

O clasa politica care prin parghiile bancilor, ce ne-au vandut cu dobanda viitorul,  ne mana ca pe niste vite la munca. Iar cand nu mai suntem productivi, in loc de odihna si pensie, ne obliga sa mergem catre un abator deghizat in spital, in care asomarea este travestita in „protocol terapeutic”.

Ce regreta oamenii dupa 34 de ani de „libertate”?

Stabilitatea… O Romanie puternica, sentimentul apartenentei la o natiune demna. E greu de inteles?

The national flag